Capitolul 9

Dpdv Marie :

Frate ! Cat de ciudat era . Ma uitam la Bella 2 in timp ce ma balansam in balansuarul din camera ei . Aici obisnuia sa stea Edward toata noaptea veghindu-mi somnul . Sincer ... credeam ca e mai confortabil , insa era prea tare pentru posteriorul meu . Il analizam foarte bine , gandindu-ma ca in acel loc statuse si Edward .Pana la urma renuntasem la balansoar , si imi indreptasem atentia pe Bella 2 care facea foarte urat . In momentul ala mi-am dat seama . Oare asa ma vedea si Edward ? Doar o umana enervanta ? Fiindca asta eram . Sau ... cel putin Bella 2 era .
- Ce tot vorbesti acolo ? intreba ea .
- Ups !am gandit cu voce tare . Nimic ! Nu are importanta , am spus eu . Si deci .... am spus eu oftand de plictiseala si ridicandu-ma in picioare .
   M-am plimbat putin prin camera ei , uitandu-ma la toate lucrurile de care imi era atat de dor .
- N-ai idee cat de norocoasa esti ! am spus mai mult ca pentru mine , insa ea m-a auzit .
- De ce spui asta ? ma intreba ea .
Puteam sa vad ca inca nu era complet relaxata in preajma mea , si nu puteam sa o condamn .
- Pentru ca asa e ! Niciodata nu-ti dai seama de ceea ce ai pana nu pierzi , am spus cu o voce care s-a frant la sfarsit . Edward . Edward al meu ! mi-am spus in gand .
- Hei , esti bine ? ma intreba ea incet , mai mult ca o soapta uitandu-se la mine .
Mi-am ridicat privirea spre a ei , iar ea s-a speriat dandu-se cativa pasi inapoi .
Eram nedumerita . Ce am facut ? Ochii mei trebuiau sa fie aurii , fiindca m-am hranit inainte sa vin aici . Iar coltii nu ies decat la comanda .
    Deodata am simtit ceva umed si fierbinte pe obraz , si mi-am dat seama ca o lacrima de sange evadase . Mi-am sters-o repede , uitandu-ma in alta parte .
   Nu intelegeam ce era cu mine . Pe zi ce trece eram tot mai trista , tot mai obosita ( ceea ce este chiar foarte neobisnuit pentru un vampir ) si lacrimile imi cadeau aproape de fiecare data cand ma gandeam la El .
 M-am intors sa ma uit din nou la Bella 2 si ea era mirata si curioasa .
- Tu ... tocmai ....
- Nu ! i-am taiat-o eu . E ... un fel de talent am mintit eu . Nu conteaza ....aaa... trebuie sa plec ! am spus iesind in graba pe usa .
  Il simtisem pe Edward apropiindu-se , si nu vroiam sa vad cum reactioneaza afland ca am intat aici .
Am dat sa ies din camera , insa un glas binecunoscrt ma striga din spate .
- Marie ! spuse Charlie venind in urma mea . Pleci asa devreme ? intreba el , care acum era destul de aproape de mine .
- Mda , domnule Swan . Trebuie sa ajung acasa , am spus eu inca uitandu-ma la el . Nu vroiam sa plec de acolo . Si m-ai mult ... vroiam din nou sa fiu langa el . Vroiam sa am si eu o viata normala ca inainte , si sa ma gandesc la cum ar fi ca Charlie sa ma duca la altar , tinandu-ma de mana , pana cand aveam sa ajung in fata preotului , alaturi de Edward . Mda ... nici acum nu pot sa incetez sa ma gandesc la el .
   - Esti bine ? intreba el cu o voce calma , blanda si ingrijorata , mangaindu-ma pe umar .
- Nu ! am spus eu . Mai aveam un pic si plangeam .
Chiarlie astepta cntinuarea , asa ca ... pur si simplu am inceput sa indrug ceva ( miciuni ) . Insa incercam sa le leg pe cat posibilul de adevar , asa ca mi-a iesit ceva de genul :
- Ma gandeam la cat de norocoasa este Bella . Va are pe dumneavoastra , o are pe mama sa Rene , care desi e departe de ea ... tot e acolo si o asteapta cu bratele deschise . Eu ... nu ... eu mi-am pierdut parintii , am spus incet , stiind ca de fapt era invers . Ei m-au pierdut pe mine .
- Oh , imi pare rau ... incepu Charlie , si ma lua intr-o inbratisare . Era cam ciudat din parte lui Charlie sa ma imbratiseze si intotdeauna evitam sa ne aratam astfel de sentimente cand eram om . Insa acum aveam mare nevoie . L-am strans si eu , insa nu prea tare ( doar daca nu vroiam sa-i rup vreo coasta ) .
   Mi-a dat drunul un pic cam prea devreme dupa parerea mea .
- Totul va fi bine , mi-a spus el .
Eu i-am dat cel mai bun zambet de care eram in stare la momentul respectiv , si am spus :
- Cu siguranta asa va fi doar pentru asta ma aflu aici am completat in gand .
M-am despartit de Charlie si am iesit pe usa . Am alergat pana in padure pentru a ma duce acasa , insa ... deodata o durere cumplita in pulsa drept prin piept .M-am prabusit la pamant de durere si am stat cateva minute acolo sa-mi revin . Ma tineam cu mana de piept incercand sa fac durerea sa dispara . Dupa cateva secunde , totul reveni la normal . Ce fusese asta ? Crezusem ca cineva ma injunghiase drept in mijlocul pieptului , insa nu aveam nimic . Poate calatoria asta in timp m-a afectat si fizic . Poate devin mai slabita pe zi ce trece .
   Asta era . De aceea eram atat de ciudata . Calatoria in timp ma afectase cumva si ma slabea de puteri  . Cred ca asa ma anunta ca nu pot fi 2 Belle intr-un singur loc si ca trebuie sa ma grabesc .
    M-am ridicat de jos si m-am scuturat , luand-o la fuga spre casa .

Dpdv Bella :
Doamne Dumnezeule ! Ce se intamplase ? Ea ... ea ... plangea ! Dar asta nu e posibil , nu ? Sau este ? Degeaba incerca ea sa ma minta ca e talentul ei . Eu stiu deja ca e ceva ciudat si destul de familiar la ea . Insa nu puteam sa-mi dau seama de ce anume .
  Dupa ce Marie iesise din casa isi facu aparitia si Edward , pe fereastra , cum ii e obiceiul . Se uita speriat in jur , iar cand ma vazu , aproape ca zburase spre mine si ma lua in brate .
- Slava Cerului ca esti teafara ! spuse el . Ea a fost aici , nu ? Ii simt mirosul peste tot . Ti-a facut ceva ?
- Nu ! i-am raspuns . Sunt foarte bine si doar am vorbit .
- Oh ! Ok , spuse el relaxandu-se vizibil .
Ne-am asezat pe pat tinandu-ma in brate .
- Edward ? l-am intrebat eu .
- Da , uibire ?
- Vampirii pot sa planga ? l-am intrebat eu .
El isi ridica capul sa ma priveasca mai bine .
- Nu ! Adica , tehnic vorbind , ei sunt morti , si nici o fuctie a organismului nu ar functiona , si in plus , nu au ce  fluide sa elimine prin lacrimi , raspunse el .
- Dar sangele ? l-am intrebat . El statu o clipa sa se gandeasca .
- Nu stiu . Insa ce-s cu toate aceste intrebari ?
-Cand Marie a venit , stii ca ti-am spus ca am vorbit . El incuviinta . Ei bine a inceput sa vorbesca de cat de norocoasa sunt si ca nu-mi dau seama de ceea ce am si ... pur si simplu am simtit cat de trista era si m-am apropiat de ea sa o consolez si am vazut ... avea un raulet de sande care-i curgea de-a lungul obrazului , inzvorand din ochi . Iar cand am intrebat-o daca e bine , s-a comportat ciudat , iar apoi a spus ca e un fel de talent de-al ei . Apoi , a plecat . Pur si simplu .
 - Interesant ! spuse Edward ganditor .