Persoane interesate

vineri, 28 septembrie 2012

Almost lovers

Hei! Deci stiu ca asteptati continuri, dar mai am de lucrat putin la ele ( adica sa ma apuc sa le scriu :D ) asa ca pana atunci va las un one-shot. Nu stiu ce e cu mine in ultimul timp, dar parca nu-i mai iese nimic calumea . Tot ce-mi propun se termina cu un final sec. Scuze de asta. Habar nu am cand voi redeveni vechea " eu " .
 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

                     


Edward este vedeta liceului Forks . Din pacate , pentru Edward viata la liceu nu e chiar cum ar fi vrut-o el . Bineinteles ca ii placea faptul ca putea avea orice fata dorea , dar dupa 2 ani , deja se saturase de asta . Era prea mult . A ajuns sa fie urmarit de unele fete nebune  care se credeau iubitele lui , si asta nu ii prea placea .
Sa fii atat de popular nu era chiar asa de usor cum crezuse el .
Prietenii lui , Emmet si Jasper intotdeauna radeau de el ca ignora fetele , spunandu-i ca e posibil sa fie gay , insa el nu le dadea ascultare . Una era sa fii gay , si alta era sa vrei sa ai o relatie cu o fata normala , nu cu panaramele ce se dadeau la el nonstop .

Astazi , Edward Cullen se afla la spital , vizitandu-si tatal .
 Carlisle Cullen  , doctor expert in cardiologie  si seful spitalului , isi petrece destul de mult timp in aceasta institutie decat acasa cu familia sa  , iar acolo era singurul loc unde puteai da de el .

Umbland pe holurile spitalului , Edward ii zambi secretarei , in timp ce ea se hiperventila . Continua sa mearga , pana ce aproape dadu peste cineva din neatenie . Isi ceru scuze , inainte sa o vada pe Jessica ce devenise foarte entuziasmata la vederea lui . Cu o mana bandajata , aproape ca-i sari in brate lui Edward , insa acesta se feri .
-         Edward ! Nu-mi vine sa cred ca te vad aici ? spuse ea pe un ton chitait .
-         Mda ... trebuie sa plec , bolmoji el trecand pe langa ea in viteza .
-         OMG ! Edward Cullen este aici !!!! tipa Tanya  , o alta fata nebuna  care se ivi de nicaieri.
Edward o lua la fuga .Nu vroia sa fie asaltat de doua nebune care sa-l sufoce cu saruturi scarboase , pline de gloss , sau mai rau , sa-l violeze . Intra in biroul tatalui sau , si ii spuse despre formularul ce trebuia sa-l semneze pentru scoala , apoi isi lua la revedere si iesi .
Se indrepta rapid spre iesire , insa din pacate aceasta era blocata de Jessica care-l cauta cu privirea . Se intoarse pe calcaie , inainte  sa-l vada , insa nu apuca se faca prea multi pasi ca se intalni cu Tanya  . Exasperat , si fara cale de scapare , intra pe prima usa ce o vazu . Astepta cateva clipe cu urechea lipita de usa , ascultand tocurile celor doua  care  alergau pe hol , apoi se intorse uitandu-se imprejur .
Pe un pat de spital , ce se afla in mijlocul camerei era o fata ce dormea . Edward se apropie cu pasi subtili uitandu-se mai de aproape la fata ei . Era fumoasa . Avea parullung de un castaniu cu reflexii roscate, ce era rasfirat pe toata perna. Edward zambi fara sa-si dea seama . Se apropie de ea si ii mangaie obrazul . Aceasta se misca putin , iar apoi clipi din genele ei dese si isi deschise ochii ciocolatii , privindu-l .
-         Cine esti ? intreba ea confuza .
Edward se ridica automat in picioare .
-         Eu ... aaa... sunt Edward Cullen , spuse el , privind-o agitat . Nu voia sa creada ca era vreun obsedat , sau ceva .
Ea isi lua ochii de la el si se uita prin camera .
-         Unde sunt ? intreba ea .
-         La spital ! ii raspunse el precaut .
-         Si cine sunt eu ? intreba ea din nou .
-         Oh ! Tu esti ... Isabella Swan , ii raspunse Edward multumindu-si in gand ca-i citise macar numele de pe fisa medicala . Cred ca ti-ai pierdut memoria , spuse el . Lasa-ma sa chem pe cineva ! spuse indreptandu- se spre usa .
-         Stai ! Edward ? Aaa.... nu pleci de tot , nu ? il intreba ea ingrijorata .
-         Nu ! Ma intorc cu o asistenta , stai cuminte ! ii spuse Edward pe un ton linistitor , desi  era foarte agitat inauntrul sau .
Era agitat , nervos , si speriat ! Nu stia ce avea acea fata . Abia daca ii stia numele , iar ea credea ca o cunoaste . In sfarsit dadu peste o asistenta care o aduse in camera Isabellei .
-         Oh , Isabella , ce bine-mi pare sa te vad ca te-ai trezit . Ai dormit ceva timp , spuse asistenta glumind .
-         Cat ? intreba ea incet .
-         Cam 7 luni ! spuse asistenta . Dar tu cine sti ? il intreba pe Edward .
-         Eu sunt ... un prieten ! concluziona el .
-         Oh .. cred ca esti foarte fericit ca Isabella a iesit din coma . Desi , din cate vad , are pierderi de memorie . Insa va asigur ca nu este de lunga durata . Trebuie doar sa i se face cateva analize . In curand isi va aduce aminte absolut totul , spuse asistenta fericita .
-         Multumim , spuse Edward , nu prea fericit . Nu ca ar profita de faptul ca ea crede ca ii este prieten .
-         Nu ai pentru ce draguta ! Acum ma voi duce sa-i anunt parintii ! ii spuse asistenta lui Edward .
-         Ok , la revedere !
Linistea se lasa peste cei doi , iar Bella il privea insitent pe Edward .
-         Ce ? spuse el .
-         Cred ca-mi aduc aminte de tine ! spuse ea incruntandu-se .
-         Imposibil ! spuse el . Aaa... adica , asistenta a spus ca nu iti mai amintesti nimic , deci ..
-         Stiu , insa am acest sentiment de cand te-am vazut , spuse ea cu vocea inca slabita .
-         Ok , lasa asta acum . Trebuie sa te odihnesti putin , si in curand vor veni parintii tai sa te viziteze , deci trebuie sa plec , spuse acesta indreptandu-se spre usa .
-         Edward ? il striga Bella , iar el se intoarse putin , privind-o .
-         Vei mai veni si maine ? il ruga ea .
-         Aaa... da , sigur , spuse el ridicand in umeri , apoi iesi din salon .

Ziua lui Edward fusese plina . De la faptul ca a trebuit sa fuga si sa se ascunda de doua nebune ,  si pe deasupra isi mai facuse o grija in plus . Cand o vazuse in cea zi , un sentiment ciudat il strabatu si de aceea a vrut sa plece cat mai departe . Nu avea sa se mai intoarca , insa cand Isabella il ruga atat de frumos , nu putu sa o refuze . Dar pana la urma ... oricum nu avea planuri in dupamiezele acelea , asa ca ar putea sa vina sa stea putin cu ea , daca asta o facea sa se simta mai bine .

A doua zi , Edward reusi sa se furiseze la ore neobservat . Gandul sau era numai la Isabella . Isabella ... Bella ! Suna mai bine Bella .
-  Tocmai i-am gasit un nume de alint ! spuse Edward putin cam prea tare , ceea ce starni atentia colegilor din clasa .
Edward se lasa putin in scaun , rusinat de iesirea lui , si continua sa scrie in caiet .
La pauza de masa , Edward doar se juca cu mancarea din farfurie , fiind cu gandurile departe .
-         Edward frate ! spuse Emmet zgaltaindu-l .
-         Ce ? spuse Edward trezit din reverie .
-         Te-am intrebat daca vii astazi dupa ore la meci !
-         Oh , nu pot atunci , spuse Edward .
-         De ce ? intreba Jasper de data aceasta .
-         Am ceva de facut , lamuri Edward .
-         Ce ? intreba Emmet curios .
-         Las-o balta ! Nu pot astazi , ok ? spuse Edward nervos .
-         Bine , bine ! spuse Emmet tinandu-si mainile ridicate in fata , aparandu-se . Nu trebuie sa fii asa agresiv .
-         Da , chiar asa ! Ce s-a intamplat ? Iar ai probleme cu viata amoroasa ? intreba Jasper zambind iscoditor .
-         Da , stiu eu Eddy , ca asa e ! zambi prosteste Emmet .
-         Nu-mi spune Eddy ! Si daca prin viata amoroasa te referi la panaramele alea care nu inceteaza sa ma urmareasca si sa ma agreseze , atunci , nu . Nu asta e problema , de data asta ! Nu are rost sa va incarc cu problemele , mele ! spuse Edward si termina discutia .

Plecand de la scoala , Edward se duse direct la spital . Lua liftul , pana la etajul Bellei , dar se opri in hol . Se plesni cu palma peste frunte si cobora inapoi . Se urca in masina si merse pana la cea mai apropiata florarie , de unde ii cumpara un buchet de gerbere albe . Iesi din florarie , zambind la buchetul din mana lui si se indrepta spre masina . Inainte sa urce  insa , observa ca alaturi era o librarie . Zambetul i se mari si se duse sa-i cumpere si o carte . Se plimba prnintre rafturi , pana ce gasi cartea ce o cauta . “La rascuce de vanturi “ de Emily Bronte .
-         Cred ca asta va fi buna ! spuse pentru el , si urca rapid in masina , conducand spre spital .
Se opri la usa Bellei , inainte sa ciocane . Imediat ce primi raspunsul afirmativ , intra in salon , uitandu-se la Bella ce statea pe marginea batului , leganandu-si picioarele inainte si inapoi .
-         Ai venit ! spuse ea sarind de pe pat fericita . Ochii ciocolatii ii sclipeau de fericire , iar Edward observa asta .
-         Hei ! Pai , m-am gandit ca te vei plictisi aici , singura , spuse el inaintand pana la ea . Ti-am adus deasemenea si astea , spuse el inmanandu-i florile si cartea .
-         Pentru mine ? Waw ! Multumesc mult de tot . Esti prima persoana care imi aduce zambetul pe buze pe ziua de astazi , spuse ea fericita , mirosind florile , si punandu-le pe noptiera . Le voi pune in apa mai tarziu , declara ea , intorcandu-se inapoi spre Edward .
-         Ce s-a mai intamplat de ieri ? intreba Edward curios , asezandu-se pe un scaun si privind-o curios . Pentru un anumit motiv , era chiar interesat de acea fata .
-         Oh... nimic interesant. A venit tata la mine, si mi-am adus aminte de el. Doctorul spune ca in cateva zile imi voi aminti totul, declara Bella fericita.
-         Oh, spuse Edward putin dezamagit.
-         Dar asta este bine, nu? Intreba ea, dar nu mai astepta raspunsul ca incepu sa vorbeasca destul de repede: Abia astept sa ies din locul asta si sa alerg pe afara si sa vad pasarile, si lumea. Apropo, am aflat ca parintii mei sunt divortati iar mama locuieste in Phoenix Arizona cu iubitul ei... Se opri pentru o secunda parca gandindu-se la ceva.
-         Imi pare... rau spuse Edward sincer.
-         Nu, e in regula, fiindca stiu ca ei inca se iubesc. Doar ca mama il iubeste mai mult pe Phil decat pe tata. Dar el este in regula cu asta acum, spuse ea zambind sincer.
Edward doar raspunse la zambet, gandindu-se la cat de copila putea sa fie. Se gandi apoi ca ea isi va aduce aminte in curand tot, si va fi suparata pe el ca a mintit-o.
-Bella...eu
- Cum mi-ai spus? Intreba ea.
- Bella? Spuse Edward mai mult ca o intrebare.
- Suna...bine. Imi place Bella declara ea.
- Ma bucur, fiindca trebuie sa-ti spun ceva, incerca Edward sa o faca sa-l asculte.
- Edward, esti singurul si cel mai bun prieten al meu! Marturisi dintr-o data Bella. Nu stiu ce m-as face fara tine!
Edward ramase stana de piatra. Cum avea sa-i mai zica adevararul dupa declaratie fetei? Ii va frange inima!
-         Pai asa si trebuie, pentru asta sunt aici, nu ? spuse Edward pe un ton glumet.
-         Da ! spuse Bella privindu-l vesela.
 Ziua trecuse relativ destul de repede , vorbind, razand si impartasindu-si ideile . Edward incerca sa evite unele intrebari pe care Bella le punea despre viata ei de inainte de accident, deoarece habar nu avea de ea, si sa fie sincer nici nu dorea sa o minta .
 In curand, seara se instala de-a binelea in micutul orasel , iar Edward trebui sa plece, deoarece Bella treabuia sa se culce.
 Avea de gand ca a doua zi sa revina si sa isi petreaca din nou intraga dupa-amiaza impreuna cu Bella, si poate ca va putea sa-i spuna si adevarul pana la urma.
 Pleca acasa inca euforic, conducand in viteza cu muzica la data la maxim, iar apoi, reusi sa se strecoare in camera lui in liniste, fara sa le dea parintilor de banuit, fiindca nu avea chef sa le vorbeasca despre asta. Se puse in pat, vrand sa doarma, insa gandurile lui calatoreau numai intr-o directie : si anume Bella. Fara sa-si dea seajma, se trezi zambind , iar apoi se opri brusc. Era cumva... se putea ca el sa fie... indragostit de aceasta fata ? Adica, nu mai fusese pana acum indragostiti, dar cu siguranta isi putea da seama  ca el chiar o iubea pe fata aceea.
Dupa ce starea de soc trecu, Edward se bucura , si reusi sa adorma, nu inainte de a-si planifica sa mearga a doua zi la Bella la spital dis de dimineata pentru a o vedea.

  Orele trecura ca vantul, iar dimineata se instala in camera indragostitului. Se ridica fericit, si-si facu rutina de dimineata, zburand pe usa casei in graba, fara a mai servi micul de jun. Oare mai putea el manca la cat de indragostit era ?
  Conduse in graba pana la spital, si parca timpul trecea atat de greu si drumul era atat de lung, incat il innebunea. Vru sa se urce in lift, dar in schimb o lua pe scari, caci nu mai rezista sa stea de geaba, si asa i se parea ca va ajunge mai repede.
 Ajuns la etajul Bellei, Edward inainta fericit spre camera Bellei, care era intredeschisa , dar se opri cand auzi ca poarta o discutie cu asistenta :
-         Si, am auzit ca ti-ai amintit tot, spuse asistenta in timp ce-i schimba lenjeria de pat.
-         Da. Astazi dimineata , pe la ora 5 si jumatate, cred, a sosit mama sa ma vada. Si atunci mi-am amintit absolit totul! Spuse Bella fericita.
Zambetul de pe buzelel lui Edward se micsora, pana ce ajunse o linie drepta, incruntandu-se. Desi acum stia ca de fapt ea nu-l cunostea de fapt pe el si ca era un mincinos.
 Daca il va mai vedea, probabil ca-l va ura pentru totdeauna. Asta daca nu o face deja. Si stia ca nu va putea face fata privirii ei dezaprobatoare. Asa ca pleca , inapoi spre masina sa, cu capul plecat, si cu durere in suflet.

 Toata ziua fusese ca o umbra. Trecu printre colegi, ca si cum nu-i vedea, si fusese trist tot timpul. Cel putin fetele ii dadeau pace vazand ca nu avea chef de dulcegarii. Prietenii lui Emmett si jasper, incercara sa-l inveseleasca, sau macar sa afle de ce era in halul acela , insa nu reusi sa scoata nimic de la el.

Zilele trecura, si o saptamana se facu in capat. Astazi era din nou luni, iar Edward se afla la scoala . Nu era cu mult mai bine fata de saptamana trecuta, insa isi mai revenise fara de acum o saptamana. Fetele incepusera sa roiasca din nou in jurul sau, ioar el incerca sa le ignore enervat. El vroia doar una. Si aceea nu va fi niciodata a lui.
 Acum se afla in pauza, poposind in fata dulapului sau, asistand la o discutie intre Emmett si jasper  despre o tema nu prea inteligenta ori amuzanta , dar la ce se putea astepta de la Emmett ?
-         Hei Edward ! spuse o voce seducatoare trecand pe langa el, insa Edward nici nu se obosi sa-si intoarca privirea.
Tipa pleca , indignata ca fusese refuzata in asemenea hal, iar baietii se oprira din certat pentru a-l mustra pe Edward ca va ramana singur toata viata lui daca mai refuza toate fetele care incearca sa-l agate. Edward nici macar nu-i asculta, ci era ingropat in ganduri, toate cu bella.
O voce subtire de copila , ce il striga pe nume il aduse la realitate. Credea ca-si imaginase acea voce delicata si mult prea familiara, pana ce cineva ii sari in spate , cuprinzandu-l gatul cu ambele maini, razand.
Atat Emmet , cat si jasper ramasesera cu gura cascata la gestul fetei, care “ indraznise” sa-l atinga pe Edward, insa cand acesta o oprivi incurca, iar apoi un zambet larg i se fixa pe chip, si o lua in brate pe fata, tot holul se holba la cei doi.
-         Bella ? intreba Edward socat. Chiar tu esti? Dar cum?
-         Pai... mi-am cam amintit totul, si se pare ca eu veneam cu masina de la aeroport, indreptandu-ma spre Forks, la tatal meu la care aveam sa locuiesc, cand am avut un accident de masina. Trebuia sa invat aici, dar cum am fost in coma... intelegi tu. Iar acum,. Ca mi-am revenit, m-am intors la scoala, spuse Bella pe nerasuflate, fericita ca-l gasise pe Edward. Si apropo de revenire. De ce nu ai mnai venit ? Te-am asteptat toata saptamana ! se planse Bella.
-         Mda... imi pare rau pentru asta, spuse Edward privind-o trist si dandu-i drumul din brate, desi Bella inca statea agatata de el. Doar ca... stiam ca ti-ai amintit, si credeam ca ma urasti, recunoscu el.
-         De ce te-as ura? Intreaba Bella nedumerita.
-         Pentru ca te-am mintit. Stii tu... in legatura cu prietenia noastra ...
-         Edward! Spuse Bella zambind. Asta nu conta. Poate ca nu ai fost prietenul meu, dar ai devenit unul. In plus, as fi inteles daca veneai si imi explicai.
-         Asa e. Imi pare rau. Mna ierti? Intreba Edward facand o fata de catelus.
-         Normal ca te iert. Ce fel de prietena as fi daca nu as face-o ? intreba Bella zambind si imbratisandu-l strans.
Iar desi cuvatul “ prieten” nu ii suna prea bine lui Edward, era hotarat sa-i acorde timp, si sa o faca sa se indragosteasca de el, asa cum era si el de ea. Iar intr-o zi, vor putea fi impreuna ca iubiti, si nimeni nu-i va mai putea desparti.

               Sfarsit !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
  Sper doar ca nu v-am dezamagit prea tare :( Si mii de scuze pentru intarzierea cu continuarile ! Incerc !!!!!

vineri, 21 septembrie 2012

Printul si tupeista

Hei all people !!! :P
Un nou one-shot, ce sper sa va placa , desi nu mi-a iesit chiar cum imi doream eu :(
Totusi asta este! Continuari... mai tarziu :) Sa vad ce inspiratie am :)
Va las sa cititi si va astept cu pareri SINCERE!!! :)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~


-         Draga mea, pregateste-te ! Va sosi in curand! Striga mama prin usa inchisa a camerei mele.
-         Dar eu nu vreau sa-l vad! Il urasc ! Si va urasc si pe voi ca ma fortati sa fac asta ! i-am strigat inapoi.
-         Of, draga, stii doar ca nu e nici alegerea ta, nici a noastra, spuse mama oftand. E doar ...
-         E doar alegerea lui, stiu asta! Dar faptul ca el este fiul conducatorului, nu inseamna ca ma poate avea.
-         Darla! Te vei imbraca in acea rochie frumoasa care ti-a fost trimisa, te vei aranja frumos, si te fei duce la palat pentru preselectii. Asta este ceva important, si nu o poti strica cu comportamentul tau de adolescenta rebela. Doar stii ca asta nu sta im puterea noastra sa hotaram. Am primit decret de la palat, iar tu vei onora invitatia, deoarece nu vreau sa ne faci de ras! Spuse mama cu o voce ferma.
-         Dar mama! M-am plans eu. Am doar 17 ani! Nu ma poti forta sa ma marit cu acel... acel..
-         Darla! Striga mama furioasa. Cum iti permiti ? Nu asa te-am crescut domnisoara! Asa ca fa bine sa fii gata in 5 minute sau am sa ma asigur ca te voi tara pana la palat daca trebuie, avertiza ea.
-         Da, dar asa vei distruge rochia asta “ frumoasa”, am spus eu cu scarba uitandu-ma la bucata de material din mainile mele.
-         Acum! Spuse ea, apoi i-am auzit pasii care  plecau.
Nu inteleg. Din tot statul asta gigantic, de ce tocmai eu a trebuit sa fiu aleasa drept pretendenta a mostenitorului. Nu il suportam pe tip! Era un ingamfat, si se credea superior supusilor lui, si se uita la poporul lui ca la niste cersetori. Si nu cu mila si compasiune, ci mai mult cu scarga ca ar putea lua nu stiu ce boli.
 Desigur ca el ar fi vrut sa se casatoreasca cu o fata de rang, si alte alea, doar ca tatal sau, conducatorul, l-a cam fortat sa renunte la toate fitele lui de print si de aceea a organizat o preselectie. Peste 50 de fete din intreg teritoriul au primit dectet, pentru a se prezenta la palat pentru a fi evaluate in calitate de viitoare sotii.
 Mi-am tras fermuarul rochiei mele lungi ce o primisem de la palat, si mi-am strecurat picioarele in pantofii aceea oribili, cu tocuri de 15 centimetri. Abia reuseam sa-mi tin echilibrul pe ele, apoi sa mai si merg!
 Dar daca aveam putin noroc, nu va trebui sa indur toate acestea decat o singura zi, si sa fiu eliminata dupa prima proba, mi-am spus eu zambind.
Am iesit din camera tinandu-ma de toti peretii,  ducandu-ma in sufragerie, unde parintii mei ma asteptau foarte entuziasmati. Zambete imense si infricosatoare ce ma vizau pe mine ma facu sa vreau sa o iau la fuga imediat, dar mana mamei ma oprit.
-Sunt asa de mandra de tine! Stiu ca vei castiga. Pur si simplu o stiu! Spuse ea cu lacrimi in ochi, ceea ce ma facut sa ma crispez.
Ma imbratisa strans iar tata ii lua exemplul.
“Nu fi atat de sigura!” I-am spus in gand, despartindu-ma din imbratisare si iesind pe usa. In fata casei ma astepta cea mai mare limuzina pe care am vazut-o vreodata. M-am mai uitat o data spre casa inainte de a intra si a da nas in nas cu inca cateva zeci de fete ce ma piveau indiferente.
Mi-am dat ochii peste cap. Avea sa fie o zi lunga!
 Drumul a fost lung si enervant, mai ales ca toate vorbeau pitigaiat si pareau niste fitoase. M-am uitat mai alent la ele. Toate aveau coafuri sofisticate si manichiuri care mai de care , cu buze rosii stralucitoare si machiaj excesiv. Cu siguranta voi iesi prima, mi-am spus in gand zambind.
Limuzina s-a oprit in fata palatului in care oricare dintre fetele din acea limuzina si-ar dori sa traiasca. Toate au inceput sa chicoteasca fericite, ceea ce pe mine ma ingretosa. Am coborat toate iar apoi limuzina pleca, lasand o alta sa se aproprie cu alte zeci de domnisoare care mai de care mai stralucitoare.
 Mi-am ridicat putin rochia mea lunga sa-mi privesc pantofii care deja incepeau sa ma roada. Am oftat dureros.
Curand, toate fetele erau aliniate pe cinci randuri perfecte , una dupa alta. Parca eram la gradinita. Nu aveam voie sa iesim din grup nici un milimetru. Am asteptat nelinistita si plictisita de moarte sa apara un fel de consilier al conducatorului, in care sa isi tina un discurs de o ora si jumatate. Mai aveam putin si cadeam jos din picioare, adormind, cand a terminat de vorbit, si a invintat primul rand sa faca un pas in fata. Toate erau extaziate si fericite, mai ales cand a venit Nesuferitul. Asa il numeam pe “ viitorul meu sot si conducator”! aproape ca m-am inecat in ras, incercand sa ma abtin sa nu fac galagie.
 Tipul, cu un aer de mare bogatan si cu o expresie ursuza si exasperata , se uita la toate fetelele, apoi isi indrepta atentia spre cele din primul rand.
-         Prima nu-mi place, a doua e... neaaa... a treia pare ca-i este rau, a patra... esti sigur ca este femeie? A cincea are un par ... ihh de groaza! Spuse el adresandu-se consilierului care isi nota toate alea in carnetelul sau.
Pe mine ma bufnea rasul mai rau ca niciodata si mi-am pus ambele maini pe gura sa nu izbucnesc. Burta ma durea al naibii de tare si-mi era frica sa nu fac pe mine de atata ras. Am reusit sa ma celmez, dupa ce toate fetele din primul rand au fost conduse inapoi spre limuzina si trimise acasa banuiesc.
-         Domnule, cred ca scopul a fost sa va gasiti o sotie nu sa jigniti toate fetele. Ar trebui macar sa le dati o sansa. Nu cred ca tatal dumneavoastra va fi prea incantat! Spuse batranelul de langa nesuferit.
-          Mda... bine. Voi alege cateva , spuse el enervat.
Randurile au inaintat, iar mie aproape ca-mi venise randul. Eram exact in ultimul rand, ceea ce insemna ca puteam in sfarsit sa ma intorc acasa in cateva minute. M-am uitat spre usa de la intrare a palatului, vazandu-le pe cele 13 fete alese, cu zambetele pe buze.
Ce ipocrite! Am gandit eu.
-         Urmatorul rand poate sa inainteaze, spuse consilierul, ceea ce ma aduse la realitate. Am facut un pas in fata, constienta ca Nesuferitul ne analiza din cap pana in picioare. Mi-am dat ochii peste cap, plictisita, si incepand sa ma uit pe sus si prin jur cu mainile pe langa corp, lasate moi, in timp ce toate celelalte parca pozau. M-am uitat la ele ce pozitii aveau, si m-a bufnit rasul. Am incercat sa ma abtin, in timp ce Nesuferitul a inceput sa trige fetele care puteau pleca.
Mai ramasesem doar 3 fete, iar eu am inceput sa ma ingrijorez. Daca nu ma trimitea acasa? Dar pe cine pacalesc? Uita-te la ele, ce stralucitoare erau. Atat de atractive incat imi venea sa vomit. Cand am auzit ca strigase si ultima fata care sa plece, iar aceea nu eram eu, privirea mea incruntata s-a indreptat fix spre el, care se pregatea sa plece.
Stai putin, ce? Si eu? Nu ma putea alege sa fac parte din haremul sau! Nu! Am vrut imediat sa protestez, dar nu mai aveam cu cine. Practic am fost luata pe sus de niste garzi, impreuna cu celelalte fete si inchise in acea cusca de aur.
Imi venea rau de acum.
Am fost trimise sa ne schimbam in ceva mai lejer, in noile noastre camere. M-am trantit jos pe podea , prinzandu-mi mainile in par.
-         Nu se poate! Nu se poate! Asta nu mi se poate intampla mie! Imi repetam.

Dupa ceva timp a trebuit sa cobor jos. M-am imbracat intr-un tricou lalait si o pereche de pantaloni skinny si niste tenisi. Am coborat la parter sa vad ca toate fetele aveau fuste super scurte si tocuri super inalte. Pe mine nu ma veti mai vedea cu tocuri de acum! Mi-am spus. Toate mi-au aruncat priviri urate cand m-au vazut, iar eu m-am strambat la ele, dandu-si ochii peste cap. Altele pareau doar amuzate ca eram acolo cu ele.
m-am asezat pe o canapea din apropiere, punandu-mi picioarele sub mine si cascand din cand in cand. Eram cam obosita ce-i drept. Intr-un sfarsit, consilierul acela batran si simpatic isi facu aparitia si ne invita la masa, impreuna cu, bineinteles, Nesufetitul.
 Nu mai suportam atatea chicoteli si fericire!
Am mers cu toate in sala unde se sevea masa si ne-am ocupat scaunele. Eu cat mai departe  de Nesuferit.
Cina a decurs normal, cada prin normal te referi la chicoteli constante, si glume nesarate si chestii sofisticate ce nu aveam habar cum se mananca.
 Se pare ca in acea seara va mai avea loc inca o eliminare, si ma rugam sa fiu eu. Se pare ca si fetele vroiau acelasi lucru, deoarece continuau sa ma ignore. Foarte bine, nu au decat. De parca mi-ar pasa.
-         Domisoara Darla? Intreba o voce groasa. M-am intors sa-l vad pe acel batranel simpatic.
-         Da? Intreb eu.
-         Domnul doreste sa va vada, spuse el.
-         De ce? Intreb eu.
-         Ma tem ca nu stiu. Dar cred ca vei afla in curand spuse el zambindu-mi smecher.
L-am urmat pe consilier pana la o usa, de unde m-a lasat singura. Am intrat inauntru fara sa bat. Acolo, in spatele unui birou, asezat confortabil intr-un scaun, cu degetele incrucisate peste birou, ma privea Nesuferitul.
- Deci, ce vrei? L-am intrebat fara pic de politete. Te-ai razgandit si ma trimiti acasa? Intreb eu cu speranta in voce zambind.
- Nu ! spuse el incruntandu-se. Asta doresti?
- Da! Am spus su usurata.
- Ei bine, afla ca in viata nu primesti mereu ceea ce doresti, spuse el pe aceeasi voce neutra.
Zambetul meu s-a bosumflat imediat. Nesuferit , enervant, si mitocan, atotstiutor si ma....
-         De altceva te-am chemat! Imi intrerupse el lista de insulte la adresa sa.
-         Ce? Intreb eu plictisita.
-         De fapt stii ceva? Poti sa te retragi in camera ta. M-am razgandit! Spuse el deodata, cu un zambet viclean in coltul buzelor.
-         Ce? Si m-ai pus sa vin degeaba pana aici? Stii cat de obositoare a fost ziua asta pentru mine? M-am plans eu.
-         Oh, bauiesc, spuse el zambind si facandu-mi cu mana.
Am iesit mai mult nervoasa si tot ce vroiam era sa sparg fata cuiva.

Dupa ceva timp, ma aflam din nou imbracata intr-o stupida rochie de gala si cu picioroangele alea de se numeau pantofi in picioare.
Acum toate am fost asezate intr-un semicerc perfect, iar Nesuferitul statea in fata noastra cu un zambet viclean. Se uita la fiecare pe rand , iar poi, cand ajunse la mine poposi mai mult, simtindu-i ironia din zambet.
-         Cea care imi va fi sotie este ... draga mea Darla! De ce nu vii aici? Spuse el privindu-ma intr-un fel de fericire sadica.
Enervata m-am aplecat si mi-am scos pantofii aruncandu-i.
-         Nu! Nu vreau sa fiu aici? Am fost obligata de parinti, si stiu sa nu ma vrei de fapt pe mine. Doar te razbuni! I-am strigat eu in fata.
Insa acesta nu parea surprins de reactiile mele, ci chiar isi pastra falsul zambet, ce acum parea mai mult de satisfactie.
-         Oh, Darla, doar stii ca nu-i asa! Spuse el privindu-ma intr-un fel tandru, insa zambetul ironic il dadu de gol. Stii doar ca te plac la fel de mult ca si tu pe mine.
Imi venea sa izbucnesv cin ras. Evident nu ma placea, deoarece nici eu nu-l placeam pe el.
-         Nu-mi poti face asta! I-am spus, incercand sa par calma, desi inauntru clocoteam. Stiu ce pui la cale, si nu ma poti obliga ! i-am spus.
-         Oh... dar deja am facut-o, spuse el . Te vei casatori cu mine fie ca-ti place, fie ca nu! Spuse el acum devenind serios.
M-am uitat in jur ca sa vad ca toti disparusera.
Mi-am intors privirea din nou spre el sa-l intreb unde plecase toata lumea, cand doua buze fierbinti se napustira asupra gurii mele. Am facut ochii mari, luata complet prin surprindere, fiind parca in stare de soc. Mainile lui au urcat pe talia mea stangandu-ma la pieptul sau . Cand buzele lui au inceput sa se miste din nou peste ale mele, nu am mai putut rezista, si m-am lasat purtata de sentimete. La un moment dat, oprindu-ne pentru aer, eu ajunsesem cumva cu mainile in parul lui, iar el imi tinea fata cu o mana, in timp ce cu cealalta ma tinea strans.
Ne-am privit in ochi pentru cateva secunde , inainte ca el sa inceapa sa vorbeasca:
-         Stiam eu ca esti speciala inca de cand te-am vazut. Singura dintre toate care nu se straduia, si nu se oferea pe tava. Cea mai frumoasa dintre toate si cu cel mai incapatanat caracter, spuse el chicotind.
Eu ramasesem stana de priatra pentru a doua oara, de data aceasta  in fata cuvintelor lui.
-         Cand te-am chemat in birau, voiam doar  sa te anunt ca tu vei castiga, dar se pare ca orgoliul nu m-a lasat sa-ti stric surpriza! Spuse el zambind acum sincer.
-         Pai ce ne-am face fara orgoliu, nu? I-am raspuns eu , zambindu-i si tragandu-l din nou intr-un sarut.

                                             
                               Sfarsit!

duminică, 16 septembrie 2012

MEC. Capitolul 11.

Buna dragilor. Surpriza!!!!
Asa, ca sa mai uitati de cosmarul ce incepe de maine :) Capitolul urmator , cred ca va intarzia putin, din motive evidente, dar asa cum am mai spus, am sa ma straduiesc !

Acum sa incep si cu o voste buna ? Sau rea ?
Ficul se aproprie de sfarsit . Mai am doar ceteva capitole, si nu va voi spune cate, caci cu siguranta va veti intrista :( Dar nu va faceti griji. Doar stiti ca eu intotdeauna va fac cadouri frumoase, asa ca.... de fapt e surpriza ! Veti vedea voi ! :)
Acum va las sa cititi :))

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~


Bella zambi cand vazu barbatul frumos ce intra  pe ringul de dans. Curand, mai multe fete imbracate sumar, se alaturara acestuia, dansand cat mai provocator. Bella isi puse jos bautura, indreptandu-se spre barbat, privindu-l atenta, parca se temea sa nu dispara daca clipea macar o data.

  In acest timp, Tom isi privea telefonul incruntat. Pana la urma apasa tasta de apelare. Aculta tonul de apel de cateva ori, insa Bella nu raspunse. Se simtea derutat de acel sarut. Nu ca nu i-ar fi placut, insa nu trebuia sa faca asta. Nu acum. In tot acest timp, isi daduse seama ca defapt o place pe Bella, insa stia ca nu trebuia sa se aproprie de ea in felul acela. Ea era indragostita de Edward Cullen, nu de el. Insa in momentul in care ea tipase la el, nervoasa fiind, i se paru atat de atragatoare, incat nu se putu abtine.
   Dupa al cincilea apel, Tom ofta. Credea si el ca Bella nu avea sa mai vorbeasca cu el vreodata, si probabil ca nu i-ar fi raspuns pentru nimic in lume. Insa constiinta nu il lasa in pace. Trebuia sa isi ceara scuze.
  Iesi din propria cabana, indreptandu-se cu pasi hotarati si apasati, spre cabana de langa. Se opri in fata usii inspirand si expirand de cateva ori, incercand sa se calmeze si sa-si gaseasca cuvintele.
“ Bella, te rog sa ma ierti fiindca... eu...Nu!” isi spuse el hotarat.”  Nu am vrut sa te sarut! Am facut-o pentru ca... Of !” facu el enervat. Nu avea nimic. Nu stia ce naiba avea sa-i spuna Bellei cand va sta in fata lui si-l va privi cu acei ochi ciocolatii, acum probabil plini de ura.
 Incerca sa se imbarbateze putin, apoi batu repede de doua ori in usa, dandu-se un pas in spate. Astepta putin, insa niciun raspuns nu se auzi de inauntru. Se incrunta putin si mai ciocani de cateva ori. De acum isi facea griji.
-         Bella? Esti acolo ? Esti bine? Te rog, spune ceva! Stiu ca esti suparata pe mine, dar te rog spune-mi daca macar esti acolo, striga Tom prin usa.
  Cand niciun raspuns nu veni, ingrijorarea lui Tom crescu. Se putea intampla orice cu ea. Putea fi lesinata sau mai rau... Zeci de scenarii macabre ii trecu prin cap lui Tom, si se repezi spre cabana lui. Norocul lui ca avea un set de chei de la cabana Bellei, gandindu-se ca probabil la cat de aiurita era, si le-ar pierde din prima zi.
   Reveni in fuga la cabana Bellei, bagand cheia in broasca si descuind usa. Navali inauntru alarmat, uitandu-se disperat peste tot. Insa Bella nu era de gasit. Verifica si baia, si dulapurile, si sub pat, insa ea nu era nicaieri.
 “Cel putin, nu plecase!” isi spuse Tom , privind la dulapul plin cu haine. Dar unde putea fi ?
   Bella era acum foarte aproape de Edward, dansand si ea provocator, incepand sa flirteze cu acesta. Edward prinse pe loc drag de ea, si ii acorda atentia maxima, dansand numai cu ea.
-         Hei, buna frumoaso ! spuse Edward, in timp ce-i analiza trupul bine sculptat.
-         Buna si tie! ii raspunse Bella zambindu-i provocator.
-         Cum te numesti? o intreba el, punandu-si mainile pe soldurile ei, in timp ce Bella il cuprinse de gat.
-         Bella...Swan! spuse ea mai mult soptindu-i la ureche. Edward ranji, strangand-o mai aproape de pieptul lui.
-         Eu sunt...
-         Edward Cullen, stiu! spuse Bella intrerupandu-i propozitia. Faimosul...Edward Cullen, continua ea muscandu-si buza inferioara si zambindu-i, incercand sa para sexy.
  Edward se uita putin incruntat la ea, de parca l-ar fi confundat, dar apoi isi largi ochii si zambi si mai  mult.
-         Oh! Chiar el, papusa! Ii raspunse acesta senzual. Acum... mi s-a facut cam sete de la atata dans. Ce-ar fi sa mergem pana la bar si sa-ti ofer ceva de baut? ii propuse acesta.
-         Ok, aproba Bella urmandu-l.
  Cei doi ajunsera la bar iar Edward comanda doua martini. Incepura o conversatie usoara, fiecare spunand mai multe detalii despre celalalt. Cei drept, din perspectiva Bellei, discutia cam devenea plictisitoare. Nu si-l imaginase asa pe Edward Cullen. Facea tot posibilul sa se arate interesata, insa mai mult pentru faptul ca era nervoasa pe Tom, si vroia sa se razbune. Acum chiar nu mai avea vreun interes fata de domnul Cullen.
  Edward continua sa povesteasca ceva, in timp ce Bella asculta de-a dretul plictisita, band din martiniul ei. Era al cincilea si deja se simtea ametita. Edward continua sa ii mai comande, desi Bella refuza politicos. Insa el nu o lasa pana ce nu o vedea ca-si bea bautura. Parca vroia sa o imbete.
  Bella tranti paharul gol pe tejghea, plictisita si beata. Deja vedea dublu, iar totul in jurul ei se invartea. Cand vazu ca Edward mai comanda inca o bautura era gata sa se ridice si sa plece, cand o voce o striga:
-         Bella? Doamne, Bella in ce hal esti? Spuse vocea barbateasca din spatele fetei.
  Bella isi intoarse capul in directia vocii, vazandu-l pe nimeni altul decat Tom, cu o fata ingrijorata, dar totodata iritat.
-         Tu? Spuse Bella simtind cum devine din ce in ce mai nervoasa. Ce naiba cauti aici? Nu ti-a ajuns umilinta ce mi-ai provocat-o? Ai venit sa-mi dai lovitura de gratie? Ei bine, uite ca nu mai ai nicio sansa, pentru ca... L-am gasit pe Edward Cullen ! spuse clatinandu-se putin pe scaunul ei, sprijinindu-se intr-o mana, iar cu cealalta aratand spre Edward. Acesta ii zambi lui Tom si il saluta cu doua degete.
-         Bella el nu e...
-         Taci ! Nu vreau sa mai aud un cuvant! Tipa Bella. Nu ai dreptul sa imi spui ce sa fac! Haide Edward, sa plecam in alta parte. Locul asta devine cam aglomerat, spuse Bella tragandu-l de mana pe Edward si uitandu-se urat la Tom.
Edward o urma zambaret, facandu-i cu ochiul lui Tom in drum spre iesire.
-         Dar ...! incerca Tom sa protesteze, insa Bella era prea departe acum.
Se aseza in locul ei pe scaunul de la bar si isi comanda si el o tarie. O dadu repede peste cap, si mai ceru inca una. Mintea lui lucra la o viteza uluitoare. Incerca sa vada unde si cu ce a gresit. Totul era prea bine planuit. De unde naiba a mai aparut si acest personaj ? Auzi cica, Edward Cullen ? De parca el nu stia cum arata realul Cullen…
Bella il tragea dupa ea pe Edward, desi abia mai putea merge cat de cat drept.
-Si unde mergem papusa? intreba acesta parca nerabdator.
Bella ofta, trecandu-si o mana prin par, uitandu-se cu atentie la drum.
-         In cabana mea, presupun, spuse aceasta, continuand sa mearga.
Ajunsera in fata usii, iar Bella descuia usa, abia nimerind broasca, si injurand pe soptite. Cand in sfarsit reusi sa deschida usa, intra in cabana, aruncandu-si poseta cat colo, asezandu-se pe capatul patului, sprijinindu-se cu spatele de acesta. Incepea sa o doara capul, asa ca isi aduse genunchii la piept, si-si baga mainile in par, tinandu-si capul.
O voce in dese glasul, ceea ce o aduse pe Bella la realitate, amintindu-si de Edward. Isi ridica privirea, vazand cum Edward se uita analizator prin camera.
- Dragut loc! E foarte scump sa ai casuta pe plaja. Esti bogata rau ! Spuse el, lasandu-si privirea spre Bella. Dar si superba, cresti rapid in ochii mei, spuse acesta zambindu-i seducator.
Se apropie de ea si o ridica in picioare, imbratisandu-i talia.
-         Of, papusa, nu trebuie sa-ti mai faci nervi cu ratatul ala! Nu te merita! ii sopti in ureche, in timp ce incepu sa o sarute suav pe gat.
-         Nu am nimic cu el. Si te rog, pleaca din casa mea! Spuse Bella incercand sa se elibereze din mainile lui.
-         Glumesti ? Ala e in  limba dupa tine. Si, haide... doar nu am venit pana aici degeaba! Suntem amandoi maturi si vaccinati. N-ai pentru ce acum sa-ti arati fitele. Spuse Edward tragand-o din nou mai aproape de pieptul lui, incepand sa o sarute mai dur.
-         Am spus sa ma lasi! Tipa Bella, zbatandu-se din bratele lui Edward, insa acesta o tinea prea strans.
-         Tu singura te-ai agatat de mine. Asa ca hai sa terminam mai repede tot.
  Acesta continua sa-i sarute umerii, gatul, coborand spre decolteu, cu brutalitate. Bella se zbatea si incerca sa il loveasca, insa nu prea reusea. Dintr-o miscare, Edward ii rupse rochia in partea din fata, lasandu-i la vedere sutienul rosu cu dantela neagra. Acesta zambi malefic, iar Bella putea vedea in ochii lui, pe langa dorinta, si o urma de nebunie. Incepu sa se zbata si mai mult, strigand dupa ajutor, fiind de-a dreptul speriata.
  Edward o izbi cu spatele intr-un perete, presand-o cu propriul corp, in timp ce o mana i-o puse peste gura, sa nu mai tipe, iar cealalta ii ridica piciorul drept, pipaindu-i pulpa si presandu-se peste ea.
   Lacrimi amare tasnira din ochii Bellei, terifiata ca avea sa fie violata. Insa, cand speranta ei aproape ca o parasi, usa cabanei ei se tranti cu violenta de perete, in prag stand un Tom incredibil de nervos.
-         Da-te de pe ea! Porunci Tom.
-         Scuze amice! Tu ti-ai ratat sansa! Ii raspunse Edward, ranjindu-i diabolic.
  Tom parca vazuse negru in fata ochilor, si se arunca spre Edward , incepand sa-i care pumni. Edward matahia din maini fara rezultat, Tom era mult mai rapid si agil.
Intr-un sfarsit, Edward cazu fara putere la podea, neputincios sub ploaia de lovituri.
  Bella iesi imediat din starea de soc, constienta fiind ca Tom avea sa-l ucida pe Edward. Sari langa Tom, si incerca sa-l opreasca.
-         Tom ! Tom opreste-te ai sa-l omori! Striga Bella speriata, cu lacrimi in ochi.
-         Asa merita jigodia! tipa Tom privindu-l cu ura pe cel de jos.
-         Dar e Edward Cullen! Opreste-te! Se planse Bella, apucandu-l de un brat si tragandu-l de pe Edward care parea inconstient.
-         Dar Bella, el nu e cine crezi tu! Spuse furios Tom.
Bella il privi neincrezatoare, uitandu-se apoi la barbatul ce zacea pe podea, plin de sange. Langa el, zacea un pasaport. Bella se apleca si-l ridica de pe podea, deschizandu-l si privind inuntru. Edward James Cullen, era scris cu litere ingrosate.
-         Tom, uite negru pe alb scrie Edward Cullen. Ii reprosa ea.
-         Pe realul Edward il cheama Edward Masen Cullen. Asta nu e el. Tom ii explica ciudat de calm.
 Bella scapa pasaportul din mana punandu-si cealalta mana la gura, uimita.
-Doamne, ce era sa fac! spuse Bella, mai mult ingrozita. Se intoarse cu fata spre Tom care o privea intr-un fel vinovat. Imi pare rau Tom! Spuse ea cu lacrimi in ochi, iar Tom se misca repede luand-o in brate, linistind-o.
- Sss... linisteste-te acum. Nu aveai de unde sa stii! Incerca sa o calmeze Tom.
- Dar tot e vina mea! Se planse Bella. Am vrut doar... eram asa furioasa pe tine... nici macar nu aveam intentia sa... dar el a sarit pe mine practic, iar eu...  se balbaia Bella printre lacrimi si sughituri, neputand sa-si duca pana la capat nici o propozitie.
- E in regula, Bella. Vorbesc serios! Stiu ca idiotul a profitat de tine, dupa ce te-a imbatat, incercand sa te violeze. Dar acum sunt aici. Nu trebuie sa-ti mai fie teama!
- Oh, Tom! Suspina Bella in umarul acestuia strangandu-l si mai tare la piept.
- De fapt eu venisem sa-mi cer scuze! Spuse Tom suspinand. Bella isi ridica privirea spre el, confuza.
- Scuze ?
- Mda. Pentru cum m-am purtat, si ca... te-am atacat asa... , spuse Tom stanjenit. Nu am vrut sa te fortez, insa cand sunt in preajma ta, mi-e cam greu sa ...ma controlez, marturisi Tom ferindu-si privirea, iar cu o mana mangaindu-si ceafa.
Bella ofta fericita. Sa-l vada pe Tom cum se fastaceste era cel mai adorabil lucru. Drept raspuns, Bella se ridica pe varfuri si-l saruta si ea, insa dulce si inocent.
- Macar acum stiu ca nu sunt singura! Spuse ea cu obrajii rosii.
- Bella de-ai sti cat e de complicat tot. Incerca sa-i explice Tom. Insa, atunci Edward James incerca sa se ridice iar. Tom sari repede spre el, il apuca de brat si il tari afara.
Bella auzi mai multe voci de barbati. Tom tipa la cineva iritat. Cand era deja gata sa iasa afara, el intra inapoi. Fara sa zica ceva o apuca de mijloc si o trase spre el. Buzele lui ii prinse buzele ei cu foame. Bella stia acest sarut nu o sa se opreasca aici. Si cu toate ca undeva in adancul creierului stia ca ceva nu e in regula, se lasa prada pasiunii. Maine, maine o sa-i puna intrebari lui Tom. Azi isi permite sa fie iubita…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Asteptam impresii , atat eu cat si Veronica , care a muncit deopotriva la fel de mult la capitol , si careia ii multumesc enorm de mult :*

joi, 13 septembrie 2012

MEC. Capitolul 10


     Deci, dupa o lunga perioada de timp, am reusit sa aducem capitolul 10. Alaturi de Veronica care imi protejeaza spatele :)). Sper sa va placa si trebuie sa va avertizez ca suntem aproape de sfarsit :( Sorry guys, dar trebuia sa aiba si un sfarsit. insa nu fiti prea tristi, deoarece am in plan si alte proiecte, dar o sa vedeti voi la momentul respectiv.
Deci read & Comm :)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

  Bella se intoarse pe calcaie, indreptandu-se spre biroul directorului. Tom o ajunse repede din urma si o prinse de mana, oprind-o.
-                     Ce vrei sa faci? o intreba el ingrijorat.
-                     Ce ti se pare? Sunt pe cale sa il intalnesc in sfarsit pe Edward Cullen! spuse ea entuziasmata smucindu-se din stansoarea lui Tom si continuand sa mearga mai repede.
-                     Dar nu te poti duce asa in fata lui! Ii spuse Tom incercand totusi sa o opreasca.
Bella se opri o clipa gandindu-se.
-                     Mda, ai dreptate. Mai bine il urmaresc sa vad cum arata, apoi ma gandesc eu la un plan! spuse ea si o lua la fuga.
Tom fu nevoit sa mearga dupa ea, dar de data asta pastra distanta. Observa cum Bella se piti dupa o planta in ghiveci, pandind usa directorului. Tom isi dadu ochii peste cap gandindu-se cat de ridicola parea sa fie Bella incercand sa se ascunda.
La scut timp, un tip blond cu parul pana la barbie, cret si ud, inbracat intr-un capot de baie, isi facu aparitia langa usa directorului. Inainte de a intra, zambi  observand ca cineva incerca sa se ascunda dupa planta din apropiere. O fi doar un copil mai inalt, sau doar o admiratoare? Se hotara ca va lasa asta pe mai tarziu, si intra in birou.
Din coltul opus, prefacandu-se ocupat cu telefonul mobil, Tom urmarea scena, dandu-si ochii peste cap la zambetul blondului.
O observa pe Bella cum venea in graba, si se dadu un pas in spate sa nu se izbesca in el.
- Tom! spuse cu rasuflarea taiata. L-am vazut! Stiu cine e! spuse ea fericita, dar incercand totodata sa-si traga suflul.
- Mda, stiu! Am vazut si eu, mai stii? ii raspune acesta ironic.
- Cum zici tu! ii spuse Bella facandu-i din mana in semn de neinteres. Acum vreau sa vorbesc cu el!
- Stai, stai, stai un pic! Cum sa te duci la bietul baiat, si sa-i spui: “ Buna! Eu sunt Bella Swan si sunt indragostita nebuneste de tine! Oh, fostul meu iubit era cat pe ce sa se insoare cu sora ta, dar eu am impiedicat asta, si i-am frant inima surorii tale, umilind-o la proprie ei petrecere! “ spuse Tom pe un glas maimutarit.
- Eu nu inteleg, ce te preocupa atit starea sentimentala a lui Rose ? O iubesti ?
- Ma preocupa fiindca eu stiu cum e sa ramai cu o sora de 12 ani orfani cand tu nu ai decat 14. Sa o cresti, sa muncesti 24/24 pentru ai oferi tot si a incerca sa devii mama si tata pentru ea. Sa o privesti nepuntincios cum se indragoste mereu de toti nenorocitii. Si tu stii ca tot la tine o sa vina sa planga distrusa de ei. Cand ai facut tot circul ala te-ai gandit macar odata la faptul ca tu te-ai amestecat intre ei ? Poate daca nu erai asa de usoara, Jack nici nu ar fi incercat nimic. Esti o egoista si toata aceasta treaba cu Cullen accentueaza si mai tare caracterul tau de profitoare. Gatul lui Tom era reliefat de vinele umflate de la nervi.
Bella il asculta calma apoi se intoarse cu spatele la el si porni linistita catre bar. Nu a facut isterie, nu a plans si tipat fiindca Tom are dreptate. Ea e vinovata de tot.
 La al doilea pahar de vin Bella il vazu pe Tom alaturi. Era ceva diferit in el. Privirea lui…
-                     Bella, iarta-ma. Sopti el. Nu stiu ce m-a apucat. Nu este adevarat ceea ce am zis, nu gandesc asta despre…a fost intrerupt de Bella.
-                     Lasa, nu are importanta ce gandesti. Eu plec. Tristetea din ochii ei la taiat ca niste sabii. O durere goala in suflet il incolti. Stia ca era deja tarziu sa se impotriveasca…
-                     Hei, nu poti lasa balta tot acum, cand esti pe punctul de a-l gasi.

Dupa cateva minute bune, Tom reusi sa o convinga sa se intoarca la club. Amandoi intrara in club, dupa ce Bella ii explica planul ei cu exactitate. Avea sa se inscrie mai intai in club, apoi sa incerce sa-l abordeze pe Edward, desi Bella parea ca are mai mult intentii de seducere, a lui. Tom, pe de alta parte, acceptase sa vina doar pentru a vedea ce  va face Bella.

Acum , atat Bella, cat si Tom erau inscrisi  in club .  Amandoi se schimbasera in costume de baie . Bella nu putu sa se abtina din a se uita la Tom , admirandu-i totodata corpul bine sculptat . Nici Tom nu era mai prejos , analizand-o pe Bella din cap pana in picioare cu coltul ochilor.  Bella se palmui mental pentru faptul ca fusese putin distrasa de Tom , si isi infasura o esarfa in jurul soldurilor, trecand pe langa el.
  Fiind un club select, era ceva normal sa se gaseasca acolo si cateva sezlonguri si un mini-bar cu bauturi racorioare. Iar cum Bella nu avea tocmai intentia de a innota, se aseza intr-un sezlong, bandu-si cocktailul. Isi tinea cu o mana bautura, iar cu cealalta ochelarii de soare, ridicandu-i din cand in cand, sa se uite dupa Edward. Era putin amuzant sa o vezi cu ochelari de soare, cand era inauntru, insa ea se gandea ca ochelarii erau deghizarea ei.
Tom, pe de alta parte se amuza foarte tare vazand-o pe Bella privind cu ochi vicleni peste ochelarii ei de soare, si, din cand in cand mai luand cate o gura din bautura.
 Intr-un sfarsit, Bella il localiza pe blondul frumos, apropiindu-se, dar trecand prin fata ei fara sa-i dea vreun pic de atentie. Bella pufni, ceea ce-i starni rasul lui Tom. Atunci, Bella se ridica hotarata sa plece dupa el. Il observa cum defila pe langa bazin , zambind doamnelor si salutand din cand in cand pe cineva .
  Bella se grabi sa se apropie de el dar cand ajunse la cativa centimetri de el , ezita , oprindu-se in loc.
 Nu avea vreun plan despre cum sa-l abordeze.
  Tocmai atunci , un tip imens , plin de muschi , cu parul negru, scurt, aratand intimidant, se apropie de  blond si incepura sa vorbeasca .
 Bella ofta, nestiind ce sa faca. Dar exact atunci, cineva plonja in apa, aproape udand-o. Ideea stralucitoare o lovi din plin, facand-o sa zambeasca.
 Se apropie de cei doi baieti din ce in ce mai mult, si aproape ca trecu pe langa ei, dar inainte de asta, se lasa sa alunece in bazin, stropindu-i totodata si pe cei doi.
 Odata ce se afla in apa, incepu sa dea din maini, stropind in jur, si incepand sa tipe dupa ajutor, deoarece nu stia sa innoate. O minciuna pe care fu nevoita sa o spuna.
 Si, bineinteles,planul ei functiona perfect, deoarece blondul se si arunca in apa , sa o salveze.
O ridica in brate, uitandu-se la fata ei, in timp ce Bella era in extaz.
- Oh, Edward Cullen ,cat te-am cautat! exclama Bella, tinandu-si mainile pe dupa gatul blondului .

- Edward ? Oh, eu nu sunt Edward! Sunt Jasper Cullen. Numele noastre coincind. Si eu vreau sa-l cunosc pe Edward ! spuse acesta, zambindu-i calm.
Bella nervoasa, ii da un branci lui Jasper, ceea ce-l facu sa intre inapoi in apa, in timp ce ea iese furioasa din bazin.

 Intre timp, Tom o privea amuzat de pe sezlongul sau , gandindu-se la ce pune la cale Bella. O vazu apropriindu-se de tipul blond, dar nu indrazni sa-l abordeze. Se simti usurat, gandindu-se ca poate avea sa renunte.
 Observa apoi tipul mare , brunet care statea de vorba cu blondul , apoi pe Bella, care incepu sa zambeasca deodata .
Tom se ridica automat in picioare, stiind ca Bella avea sa faca ceva stupid, si aproape alerga pana la ea, pentru a o impiedica sa faca ... orice avea de gand. Insa era prea tarziu. O clipa mai tarziu, ea se afla in apa, iar blondul sari dupa ea, sa o salveze.
 Brunetul, in schimb se apropie de Tom, zambind la scena din bazin. Il batu pe umar prieteneste si ii sopti incet :
-                     E o bucatica buna,  nu o pierde. Daca m-ai eziti mult Jasper sau eu iti suflam iubita.
Acesta doar se uita urat la scena ce se petrecea in bazin , nebagand in seama gluma lui Emmet.
-                     Nu e iubita mea! Spuse Tom morocanos.E doar o copila stupida, continua Tom la fel de enervat.
-                     Daca spui tu... Desi privirea te tradeaza ! chicoti Emmet.

Dupa ce Bella iesi din bazin, nervoasa de teapa pe care si-o luase, se infasura intr-un prosop, nebagandu-l in seama pe Tom, si indreptandu-se spre cabana ei.
  Dupa ce ajunse in cabana se schimba, fiind cu nervii la pamant. Acum, idiotul de Tom avea sa rada de ea, si sa o enerveze pana il va gasi pe adevaratul Edward Cullen.
O clipa mai tarziu, cateva batai violente in usa, ii anunta sosirea lui Tom.
 Bella, mai nervoasa ca oricand, smuci usa, deschisandu-i lui Tom.
-                      Ce ai venit sa te bucuri de esecul meu ? Pariez ca tu stii cum arata adevaratul Edward. Si ma lasi asa ca o proasta sa ma intind cu toti. Da, mai ales iti stiu parerea despre mine – sunt o femeie usoara, o curva. Acum, hai gata, iesi, spectacolul s-a terminat.
-                     Bella…porni Tom sa zica ceva insa a fost oprit de o palma zdravana pe obraz. Acest fapt il amuza la culme. Are putere fatuca.
-                     IESI AFARA ! TE URASC !
Tom ii prinse miinele si o imobiliza. O tranti cu spatele de peretele camerei si in timp ce o privi intens in ochi isi zdrobi buzele fierbinti de buzele ei trandafirii. Bella se linisti si se simtea atit de protejata in bratele lui. Trupul sau puternic emana caldura. Isi dorea ca el sa-i lase mainele ca sa-l poata imbratisa.
Insa, Tom se feri ca ars de pe ea. Cu ochii in pamint fugi din camera ei soptind un nervos :
-                     Iarta-ma.

A fost ca o lovitura de cutit in inima. Ramase fara aer. Bella se lasa sa alunece la pamant si planse  in colt pana la caderea serii. Era atat de singura…
Apoi se ridica si merse la baie. Se spala pe fata, isi drese machiajul si se imbraca intr-o rochie rosie, superba. Inainte de a iesi din casa se analiza in oglinda. Asta o sa fie ultima ei seara pe insula. Maine pleaca. Si nu are de gand sa planga in pumn pentru inca un nenorocit din viata ei. Rose este o norocoasa. Are un frate care a tinut-o in brate si i-a sters lacrimile. Bella a fost mereu singura. Si-a lins ranile dragostei mereu in solitudine…
Ajunsa la bar isi comanda un Martini. In timp ce-si savura bautura DJ-ul barului anunta :
-                     Urmatoare melodie este comandata de catre clientul nostru fidel Edward Cullen.
Si din difuzoare porni o melodie irlandeza.
Bella zambi, norocul isi intoarce fata…


Melodia saptamanii