Epilog

    

  Marie POV :

 

Ultimul sunet pe care l-am auzit era strigat de Alice . Eram sigura de asta . Probabil avusese o viziune despre ce avea sa mi se intample .

Am cazut in acel negru care parea atat de familiar , pana cand am reusit sa-mi deschid ochii . Acum imi era foarte frig . Ceva ciudat pentru un vampir , insa ceea ce m-a speriat era locul in care ma aflam . Practic pluteam printre particulele de nisip rosu , si dintr-o data am inceput sa ma invart , de parca cineva scosese dopul de la cada , iar acum urma sa ajung intr-o altfel de dimensiune .

Insa calatoria mea nu avea sa se incheie aici . Presimteam asta .

 Ajunsesem intr-un fel de padurice acum . Doar ca nimic din ce vedeam nu parea legat de normalitate . Totul avea nuante de negru , mov si rosu . Nicio culoare un plus sau in minus . Mergeam printre copaci cautand ceva familiar , de parca o forta necunoscuta ma atragea . Am ajuns intr-un fel de poenita cand l-am vazut . Era El . Zeul meu , iubitul meu , viata mea . Era chiar in fata mea , zambindu-mi strengarese , asa cum stia ca imi place . M-am apropiat de el usor , facand un pas in directia lui , insa el parea ca se indeparteaza . Desi eu il vedeam ca statea nemiscat , el se indeparta , ca o imagine holografica .

Am inceput sa alerg dupa el si sa-l strig , desi , din gura mea nu iesea nici un sunet . Insa era prea tarziu . In cateva clipe deja disparu .

Am cazut in genunchi , si am inceput sa plang , insa de aceasta data cu lacrimi adevarate , cristaline ca apa .

 

M-am uitat la propriile-mi maini si am observat ca aveam sange pe ele . Nu era al meu . Stiam asta . Mi-am ridicat capul si am privit in jur . L-am vazut din nou pe Edward , mai aproape de aceasta data . Era si el murdar de sange,  mai ales pe la gura . In spatele lui erau  intinse cateva persoane , care , credeam eu , erau deja moarte , deoarece si ele erau acoperite cu sange .

Asteptam sa ma loveasca sentimentul de frica , insa , in schimb , un fel de placere ma invalui la vederea sangelui . M-am ridicat in picioare si , de data asta mai hotarata , am pasit apasat spre Edward , pana am ajuns in fata lui , la doar cativa centimetri . Am zambit satisfacuta la reusita mea , si mi-am ridicat mainile sa-l cuprind in brate , insa el se prefacu in praf . Bratele mele apucara doar aerul . M-am uitat buimacita in jur , in cautarea lui , insa acum eram din nou singura si era intuneric . Eram putin panicata ca nu puteam vedea nimic , pana cand o lumina puternica se aprinse deasupra mea . Mi-am ridicat mainile sa-mi acopar ochii de lumina puternica . Nu ma simteam in largul meu , deoarece aveam sentimentul ca sunt privita .

Am incercat sa strig , sa cer ajutor , sau macar sa intreb daca era cineva acolo . Deodata , totul se lumina in jur , si ma aflam in vechea noastra poenita . Cea in care m-a adus Edward . Si vorbind de el , acesta se afla asezat pe iarba , sprijinindu-si mainile de genunchi , uitandu-se in jos , meditand .

-- Edward ? Am reusit eu sa spun , iar el se ridica in picioare fara sa ma priveasca .

Inca se uita in jos , cu o privire trista . Apoi , isi ridica capul si ma privi direct in ochi .

-- Daca vrei sa te intorci , va trebui sa platesti un pret foarte scump , spuse el cu vocea trista .

-- Orice ! Am spus eu . Doar sa fiu cu tine .

 

El zambi amar , parca in batjocura , si-mi spuse :

-- Intotdeauna ai fost incapatanata . Insa asta e singurul pret , spuse el .

-- Ce ? Intreb panicata . Nu … Nu-mi poti face asta ! O eternitate singura ….

-- Defapt , iti vei recapata umanitatea . Asta iti era destinul . Sa redevii umana . De ce crezi ca puteai plange , chiar si cu lacrimi de sange ? De ce crezi ca erai asa de slaba ? Si erai asa rationala pentru un nou-nascut ? Nu ti-ai dat seama ca incepeai sa te schimbi la loc in om ? Spuse el , de parca asta era ceva evident .

-- Nu conteaza ! Am spus eu hotarata . Decat sa ma duc inapoi , chiar si umana , si sa nu te am , atunci nu mai vreau sa ma intorc deloc . Deci , refuz pretul ce trebuie sa-l platesc ! Spun tare .

-    Bella ….. Spuse Edward parca obosit .

-- Am hotarat ! Am spus intorcandu-ma cu spatele la el .

 

    Atunci , lumina disparu din nou , iar pamantul imi fugi de sub picioare , cazand undeva in neant .

Asta imi era sfarsitul ? Sa plutesc in abis tot restul existentei mele ? Ma intrebam inchizamdu-mi ochii stransi , oprind lacrimile , lasandu-ma la voia … oricui imi facea asta .

Apoi , dintr-o data , m-am trantit de ceva dur , insa nici o durere nu mi-a strapuns corpul . Cu frica , mi-am deschis ochii si am vazut verde . Din nou verde . Padure .

Senzatia de deja-vu plutea in capul meu , cand m-am ridicat .

 

Era asta lumea reala ?Nu era posibil . Am refuzat sa platesc pretul . Ar fi trebuit sa plutesc inca in … abisul acela fata sfarsit . Insa eu ma aflam aici . Intr-o padure . Mult prea cunoscuta , desi atat de diferita .

Am privit in jur , si un miros dulce , ma ademeni spre semenii mei . Da ! Inca eram vampir , si ma simteam mai puternica ca niciodata .

 Am alergat la ceea ce speram eu ca sunt .

M-am oprit in fata unei case imense . Am pasit sfioasa , rugandu-ma sa fie cine speram eu , si sa nu fiu din nou in vreo dimensiune paralela .

Am ciocanit la usa , si am asteptat .

  Usa s-a deschis intr-un tarziu , si Carlisle iesi in fata mea . Daca mai aveam inima , probabil ca acum batea ca nebuna .

El se uita la mine … mirat ? Speriat ? Stupefiat ? Socat ? Nu putem spune .

Si imi era atat de frica ca nu ma va recunoaste , pana cand …

-- Hei , Carlisle , cine e la usa … spuse Emmett venind langa Carlisle , dar ramanand si el la fel de blocat la vederea mea .

Aveam impresia ca au ramas blocati , pana ce Carlisle , rasufla zgomotos , si spuse :

-- Bella ?

 Cel mai minunat cuvant pe care l-am auzit de la cineva in toata viata mea .

Am zambit imediat ce mi-am auzit numele , iar in scurt timp , toata familia se afla la usa , privindu-ma .

Ah ! Ce ti-ar fi si cu auzul vampirilor astora !

 

-- Bella ? Chiar tu esti ? Ma intreba Alice .

Eu am dat din cap aprobator , iar ea mi-a sarit in brate .

-- Doamne Bella , am crezut ca ai murit ! Am crezut ca nu te voi mai vedea niciodata ! Spuse ea ingrijorata .

Iar atunci mi-am adus aminte .

-- Edward ? Am spus aproape implorator rugandu-ma sa nu se fi intamplat deja .

-- E bine . Inca nu a aflat de moartea ta . E in Alaska la familia Denali . Va veni imediat ce-l anunt , spuse Alice “zburand” in casa , inainte sa mai spun eu ceva .

-- Dar … cum ? Intreba si Carlisle .

-- E o poveste luuuunga , am spus eu intrand in casa .

  Nu aveam idee cum de am ajuns aici , si nu stiam nici ce era locul asta , dar ma rugam ca totul sa fie adevarat , si nu doar o imaginatie de-a mea . Eram adancita in gandurile mele , cand am auzit o masina parcand in fata casei .

Alice iesi in fuga afara , iar cand i-am auzit vocea catifelata , parca totate grijile mele prostesti disparura intr-o clipa . Ce daca asta nu era realitatea ? Cui ii pasa , atata timp cat il aveam pe el ?

M-am ridicat in picioare cand am auzit vocile celor doi apropiindu-se .

Pana la urma usa s-a deschis …

- Alice , imi spui si mie ce era asa de urgent …. Insa propozitia lui Edward a ramas in aer cand a dat cu ochii de mine .

 

Trecusera deja cateva minute , sau poate ore de cand ne priveam , si niciunul nu scosese vreun cuvant .

-- Iti vine sa crezi ? E chiar Bella ! Bella noastra ! Spuse Alice in incercarea de a ne atrage atentia , insa toti ceilalti au luat-o pe sus iesind afara .

-- Hei stati ! Striga ea . Vreau sa vad ! Spuse ea zbatandu-se din bratele celorlalti .

Dupa inca cateva minute , Edward a facut un pas spre mine . Ochii mei s-au marit de surpriza .

-- Bella ? intreaba el sovaielnic . Chiar tu esti ? Spuse asteptand sa-i raspund .

Am dat din cap aprobator nevenindu-mi sa cred cat de mult imi lipsise numele meu pe buzele lui .

El s-a mai apropiat putin de mine , si inca putin , pana ce ajunse in fata mea . Isi ridica mana si-mi atinse fata foarte usor , de frica parca sa nu ma sparg .

-- Stii … acum nu mai sunt asa de fragila , i-am soptit .

--  Dar cum … spuse el uitandu-se inca mirat la mine .

-

 

                                   Sfarsit !

__________________________________________________________

 

Hei lume ! Mda … asta e sfarsitul . Desi mai am inca 3 ficuri la care trebuie sa mai scriu , parca … tot trista sunt ca ma despart de povestea asta L Asa mi se intampla de fiecare data cand termin o poveste / fic . Eu sper din suflet ca va placut , si ca ma veti urmari incontinuare , pt ca , dupa cum am mai spus , v-am pregatit muuuulte surprize in vara asta mult prea scurta !

Vacanta placuta !!!! :X

- O poveste mult prea lunga , i-am raspuns tragandu-l spre mine , si unindu-ne buzele intr-un sarut , la care , imediat incepu si el sa participe .