Capitolul 6. Vampirii chiar exista !

Cei doi se deplasara in liniste prin padurea intunecata, si, desi nu ar fi trebuit, Mary se simtea foarte entuziasmata.

-                      Mai avem ? intreba ea cu zambetulm pe buze.

Stark se intoarse spre ea, observandu-i entuziasmul, ceea ce-l facu si mai morocanos.

-          Tu crezi ca totul e o joaca ? intreba el tipand nervos. Nici nu stii in ce te bagi fetito !

-          Fetita ? Stai asa , putin ! Imi spui mie “fetita” , cand nici tu nu arati prea mare ! spuse  revoltata Mary.

-          Asa e ! Nu arat ! dar asta nu inseamna ca nu sunt !

Mary ridica dintr-o spranceana, privindu-l intrebatoare .

-          Sunt mai in varsta decat tine cu peste 100 de ani, deci am tot dreptul sa-ti spun “ fetita “. Fetito !

Mary se infiora putin, privindu-l pe vampir vinovata. Insa Stark ofta adanc, intorcandu-se si isi relua mersul.

-          Nu stii la ce pericole te expui daca vii cu mine ! spuse el mai calm.

-          O sa-mi asum toate “ riscurile “ , spuse ea ingamfata.

Vampirul pufni, dar continua sa mearga.

Dupa putin timp, Stark se opri din mers brusc, iar Mery aproape ca se lovi de el.

-          De ce ne-am oprit? Intraba ea sceptica.

-          Am ajuns, spuse ea uitandu-se in jur dubios.

-          De bune ? Unde ? intraba Mary ironica, insa nu observa cand Stark se lasa in jos si deschise o trapa in pamant.

O adevarata trapa, care era camuflata de iarba uscata si frunzele cazute, iar apoi pur si simplu disparu dincolo de ea.

- Hei! Stark? Unde ai disparut? Intrba Mary panicata.

Deodata de undeva , o mana o apuca de glezna, iar Mary tipa ca din gura de sarpe.

-          Ssst ! O apostrofa Stark, iesind putin din ascunzatoare. Doar nu vrei ca toti vampirii sa stie ca au un vizitator, nu ?

Mary, tacu de aceasta data , desi tare o mai manca limba sa-i spuna vreo doua. Cobora si ea, descoperind ca ajunsesera intr-un fel de tunel subteran sapat in pamant. Era complet intuneric , iar ea nu vedea nimic, insa isi intinse mainile in lateral, atingand peretii tunelului, si il urma pe vampirul din fata ei, care parea ca nu avea nici o problema in a vedea prin intuneric. Tunelul parea ca incepe sa coboare din ce in ce mai mult, iar peretii incepeau sa se departeze, astfel incat dupa cativa metri, Mery mai urmarea drumul ajutandu-se doar de o latura a peretelui.

-          Mai avem mult ? intreba mery pentru a se asigura ca stark inca se mai afla in fata ei, si ca nu s-a ratacit- Doar pentru a sti, nu sunt un liliac care vede prin intuneric ! spuse ea ironica.

-          Doar ca sa stii, liliecii nu vad deloc, o informa Stark. Si aproape am ajuns.

Mery isi dadu ochii peste cap, dar continua sa-l urmeze fara a mai comenta ceva. Si intradevat, dupa cativa pasi, Mary putea distinge o lumina slaba ce venea dintr-o parte. Cand ajunse mai aproape, izi dadu seama ca acea lumina venea de dupa colt, asa ca lua si ea dreapta, observandu-i umbra lui Stark. Lumina era destul de slaba, insa macar putea vedea putin pe unde mergea. Uitandu-se mai atent, vazu ca acea lumina , provenea de la lumanarile ce erau asezata pe partile laterale alte tunelului, care, acum era la fel de mare, ca o camera obisnuita.

 Curand , tunelul dadu intr-o camera gigantica, la fel de slab luminata. Era plina de oameni ( sau cel putin asta credea Mary).

-          De ce stati aici, in pamant? Sopti mary deodata, insa continuand sa mearga.

-          Pentru ca soarele e gata sa apara, ii raspunse rece Stark.

-          Si? Luati foc, sau ceva?

-          Nu tocmai, dar esti pe aproape, ii raspunse vampirul.

-          Mai, mai, mai ! ce avem noi aici? Se auzi o voce batjocoritoare de undeva din intuneric. O mica gustare inainte de culcare?, rase tipul, apropiindu-se, astfel incat, acum Mary ii putea distinge trasaturile fetei.

-          Nu e treaba ta! I-o taie repede Stark, privindu-l incruntat.

-          Oh! Nu am vrut sa te supar, zambi celalalt vampir, ridicandu-si mainile in dreptul pieptului, cu palmele intoarse spre ei, in semn de pace. Eram doar curios daca Regele stie.

-          Aveti si rege? Nu se putu stapani Mary sa intrebe entuziasmata.

Stark marai.

-          Cum am mai spus, nu e treaba ta.

-          Oh, gustarea ta e foarte curioasa din cate vad. Ceva e putred aici, spuse el mijindu-si ochii la Mary.

-          Mda, iar eu cred ca ma uit la el, spuse mary dandu-se in spate scarbita.

Stark izbucni in ras, si continua sa mearga, iar Mary il urma numaidecat.

-          Lasa ca vei plati pentru asta! Tipa vampirul, iar Mary nu stia cui i se adresase mai exact.

Dupa ce iesisera din camera aceea gigantica plina de vampiri care se uitau ciudat la ea, Mary ramase uimita de urmatoarea incapere. Erau numai usi peste tot.

-          Ce e asta?intreba ea mirata.

-          Dormitoarele, bineinteles, spuse Stark si o conduse la o usa. Asta e dormitorul meu, ii prezenta Stark camera, iar Mary ramase din nou uimita de ce vedea.

Era o camera imensa, mobilata foarte modern, cu toate utilitatile necesare.

-Cum...? incepu ea, dar glasul ii pieri.

- Daca stam sub pamant, asta nu inseamna ca nu suntem civilizati! Spuse Stark jignit.

-Nu asta am vrut sa spun. Dar dincolo de usile astea camerele sunt luminate de lumanari, iar aici vad atatea aparate electrice, cum nu am mai vazut decat in magazine. Cum vine asta?

- Fiecare isi decoreaza camera cum vrea, spuse Stark cu o urma de zambet.

- Si curentul electric...

- Of, mai ai multe intrebari? Spuse Stark exasperat.

- Da? Spuse Mary mai mult ca o intrebare.

- Atunci pastreaza-le pentru tine, ii spuse Stark.

Mary, nu mai protesta, incepand sa se uite prin camera. Un pat imens pe o parte a paretelui, o canapea din piele, pe peretele opus, o masuta in fata acesteia, un covor alb pufos, troneaza in mijlocul camerei. In cealalta jumatate de camera, leptopuri, televizoare, sisteme stereo, si multe alte chestii, ale caror utilitate, Mary nu o putea percepe.

O perdea mov, aproape transparenta, aproape ca despartea jumatatile de camera, fiind trasa doar pana la jumatatea peretelui.

Mary  se gandi ca acea camera are ceva aparte, dar nu prea putea deslusi sentimentele ce o coplesira.

-          Tu poti sa dorimi in pat. Eu am ceva treaba de facut, declara Stark, indreptandu-se spre usa.

-          Stai putin. Pleci ? Adica ma lasi singura aici? Nu, nu, nu! Nu ma poti abandona aici. Daca vine vreun vampir infometata? Ori daca...

-          Calmeaza-te! ii porunci Stark. Nicun vampir nu are voie sa incalce propeietatea altuia decat cu un oridin de la rege. Iar asta nu se va intampla. Acum culca-te!, spuse el, si iesi pe usa, inchizand-o in spatele sau.

Mary ramase in picioare, in mijlocul camerei, uitandu-se la usa acum inchisa, inca ingrozita de realitatea singuratatii. Strabatu camera, dand perdelel mov la o parte, si mai ca nu obsera cele doua usi. O deschise pe prima si observa ca era dressing-ul lui Stark. Zambi putin apoi o inchise la loc nevrand sa fie o bagacioasa.

 In cealalta era baia. Nu fu surprinsa ca arata atat de modern, desi, chiar era. Intra inauntru, si-si spala fata. Fusese o noape lunga si era moarta de somn.

-          Ar fi bine ca Stark sa isi gaseasca alt pat, caci altfel vampirul ala va ramane fara colti! Isi spuse ea privindu-se in oglinda si zambind diaboli.

Desi, bineinteles ca stia ca daca ar fi fost pusa in situatia respectiva nu ar fi avut asemenea curaj.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Deci ? Ceva pareri ?