Cei doi se deplasara in liniste prin padurea intunecata, si,
desi nu ar fi trebuit, Mary se simtea foarte entuziasmata.
-
Mai avem ? intreba ea cu zambetulm pe buze.
Stark se intoarse spre ea,
observandu-i entuziasmul, ceea ce-l facu si mai morocanos.
-
Tu crezi ca totul e o joaca ? intreba el tipand
nervos. Nici nu stii in ce te bagi fetito !
-
Fetita ? Stai asa , putin ! Imi spui mie
“fetita” , cand nici tu nu arati prea mare ! spuse revoltata Mary.
-
Asa e ! Nu arat
! dar asta nu inseamna ca nu sunt !
Mary ridica dintr-o spranceana,
privindu-l intrebatoare .
-
Sunt mai in varsta decat tine cu peste 100 de
ani, deci am tot dreptul sa-ti spun “ fetita “. Fetito !
Mary se infiora putin, privindu-l
pe vampir vinovata. Insa Stark ofta adanc, intorcandu-se si isi relua mersul.
-
Nu stii la ce pericole te expui daca vii cu mine
! spuse el mai calm.
-
O sa-mi asum toate “ riscurile “ , spuse ea
ingamfata.
Dupa putin timp, Stark se opri din
mers brusc, iar Mery aproape ca se lovi de el.
-
De ce ne-am oprit? Intraba ea sceptica.
-
Am ajuns, spuse ea uitandu-se in jur dubios.
-
De bune ? Unde ? intraba Mary ironica, insa nu
observa cand Stark se lasa in jos si deschise o trapa in pamant.
O adevarata trapa, care era
camuflata de iarba uscata si frunzele cazute, iar apoi pur si simplu disparu
dincolo de ea.
- Hei! Stark? Unde ai disparut?
Intrba Mary panicata.
Deodata de undeva , o mana o apuca
de glezna, iar Mary tipa ca din gura de sarpe.
-
Ssst ! O apostrofa Stark, iesind putin din ascunzatoare.
Doar nu vrei ca toti vampirii sa stie ca au un vizitator, nu ?
Mary, tacu de aceasta data , desi
tare o mai manca limba sa-i spuna vreo doua. Cobora si ea, descoperind ca
ajunsesera intr-un fel de tunel subteran sapat in pamant. Era complet intuneric
, iar ea nu vedea nimic, insa isi intinse mainile in lateral, atingand peretii
tunelului, si il urma pe vampirul din fata ei, care parea ca nu avea nici o
problema in a vedea prin intuneric. Tunelul parea ca incepe sa coboare din ce
in ce mai mult, iar peretii incepeau sa se departeze, astfel incat dupa cativa
metri, Mery mai urmarea drumul ajutandu-se doar de o latura a peretelui.
-
Mai avem mult ? intreba mery pentru a se asigura
ca stark inca se mai afla in fata ei, si ca nu s-a ratacit- Doar pentru a sti,
nu sunt un liliac care vede prin intuneric ! spuse ea ironica.
-
Doar ca sa stii, liliecii nu vad deloc, o
informa Stark. Si aproape am ajuns.
Mery isi dadu ochii peste cap, dar
continua sa-l urmeze fara a mai comenta ceva. Si intradevat, dupa cativa pasi,
Mary putea distinge o lumina slaba ce venea dintr-o parte. Cand ajunse mai
aproape, izi dadu seama ca acea lumina venea de dupa colt, asa ca lua si ea
dreapta, observandu-i umbra lui Stark. Lumina era destul de slaba, insa macar
putea vedea putin pe unde mergea. Uitandu-se mai atent, vazu ca acea lumina ,
provenea de la lumanarile ce erau asezata pe partile laterale alte tunelului,
care, acum era la fel de mare, ca o camera obisnuita.
Curand , tunelul dadu intr-o camera gigantica,
la fel de slab luminata. Era plina de oameni ( sau cel putin asta credea Mary).
-
De ce stati aici, in pamant? Sopti mary deodata,
insa continuand sa mearga.
-
Pentru ca soarele e gata sa apara, ii raspunse
rece Stark.
-
Si? Luati foc, sau ceva?
-
Nu tocmai, dar esti pe aproape, ii raspunse
vampirul.
-
Mai, mai, mai ! ce avem noi aici? Se auzi o voce
batjocoritoare de undeva din intuneric. O mica gustare inainte de culcare?,
rase tipul, apropiindu-se, astfel incat, acum Mary ii putea distinge
trasaturile fetei.
-
Nu e treaba ta! I-o taie repede Stark,
privindu-l incruntat.
-
Oh! Nu am vrut sa te supar, zambi celalalt
vampir, ridicandu-si mainile in dreptul pieptului, cu palmele intoarse spre ei,
in semn de pace. Eram doar curios daca Regele stie.
-
Aveti si rege? Nu se putu stapani Mary sa
intrebe entuziasmata.
Stark marai.
-
Cum am mai spus, nu e treaba ta.
-
Oh, gustarea ta e foarte curioasa din cate vad.
Ceva e putred aici, spuse el mijindu-si ochii la Mary.
-
Mda, iar eu cred ca ma uit la el, spuse mary
dandu-se in spate scarbita.
Stark izbucni in ras, si continua
sa mearga, iar Mary il urma numaidecat.
-
Lasa ca vei plati pentru asta! Tipa vampirul,
iar Mary nu stia cui i se adresase mai exact.
Dupa ce iesisera din camera aceea gigantica plina de vampiri
care se uitau ciudat la ea, Mary ramase uimita de urmatoarea incapere. Erau
numai usi peste tot.
-
Ce e asta?intreba ea mirata.
-
Dormitoarele, bineinteles, spuse Stark si o
conduse la o usa .
Asta e dormitorul meu, ii prezenta Stark camera, iar Mary ramase din nou uimita
de ce vedea.
-Cum...? incepu ea, dar glasul ii
pieri.
- Daca stam sub pamant, asta nu
inseamna ca nu suntem civilizati! Spuse Stark jignit.
-Nu asta am vrut sa spun. Dar dincolo
de usile astea camerele sunt luminate de lumanari, iar aici vad atatea aparate
electrice, cum nu am mai vazut decat in magazine. Cum vine asta?
- Fiecare isi decoreaza camera cum
vrea, spuse Stark cu o urma de zambet.
- Si curentul electric...
- Of, mai ai multe intrebari? Spuse
Stark exasperat.
- Da? Spuse Mary mai mult ca o
intrebare.
- Atunci pastreaza-le pentru tine,
ii spuse Stark.
Mary, nu mai protesta, incepand sa
se uite prin camera. Un pat imens pe o parte a paretelui, o canapea din piele,
pe peretele opus, o masuta in fata acesteia, un covor alb pufos, troneaza in
mijlocul camerei. In cealalta jumatate de camera, leptopuri, televizoare,
sisteme stereo, si multe alte chestii, ale caror utilitate, Mary nu o putea
percepe.
O perdea mov, aproape
transparenta, aproape ca despartea jumatatile de camera, fiind trasa doar pana
la jumatatea peretelui.
Mary se gandi ca acea camera are ceva aparte, dar
nu prea putea deslusi sentimentele ce o coplesira.
-
Tu poti sa dorimi in pat. Eu am ceva treaba de
facut, declara Stark, indreptandu-se spre usa .
-
Stai putin. Pleci ? Adica ma lasi singura aici?
Nu, nu, nu! Nu ma poti abandona aici. Daca vine vreun vampir infometata? Ori
daca...
-
Calmeaza-te! ii porunci Stark. Nicun vampir nu
are voie sa incalce propeietatea altuia decat cu un oridin de la rege. Iar asta
nu se va intampla. Acum culca-te!, spuse el, si iesi pe usa ,
inchizand-o in spatele sau.
Mary ramase in picioare, in
mijlocul camerei, uitandu-se la usa
acum inchisa, inca ingrozita de realitatea singuratatii. Strabatu camera, dand
perdelel mov la o parte, si mai ca nu obsera cele doua usi. O deschise pe prima
si observa ca era dressing-ul lui Stark. Zambi putin apoi o inchise la loc
nevrand sa fie o bagacioasa.
In cealalta era baia. Nu fu surprinsa ca arata
atat de modern, desi, chiar era. Intra inauntru, si-si spala fata. Fusese o
noape lunga si era moarta de somn.
-
Ar fi bine ca Stark sa isi gaseasca alt pat,
caci altfel vampirul ala va ramane fara colti! Isi spuse ea privindu-se in
oglinda si zambind diaboli.
Desi, bineinteles ca stia ca daca
ar fi fost pusa in situatia respectiva nu ar fi avut asemenea curaj.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Deci ? Ceva pareri ?
8 comentarii:
ce temperament are fata asta...e o fiara;;) sincer imi este cam frica pentru vampiri...o parea ea inocenta,dar si cand o sa o enervezi:))
Ce parere am?
Imi place 8->
M-ai cam lasat fara cuvinte asa ca nu prea am ce sa zic :x
cea mai tare poveste pe care am citito , sincere felicitari , nu ma asteptam ca ea sa aiba atata curaj dar imi place , ce mai... o ador :x !! astept urmatorul capitol :)
E foarte curajoasa!Vreau cat mai repede sa aflu ce o sa se mai intample!:*:*Frumos capitol!
in primul rand ma bucur sa vad ca si tie iti place seria House of night...
povestea ta este...pfff...chiar captivanta...abia astept urmatorul capitol...sper sa-l postezi cat mai repede...:)
Uite ca a dat domnul si am gasit si pentru povestea asta un miut liber.
Cu fiecare capitol ma captiveaza tot maimult.
Chiar sunt curioasa,o sa ramana Stark fara colti???
Cand pui urmatorul cap?
L-am pus deja :)
Trimiteți un comentariu