Cum nu am putut sa ma las rugata prea mult... am zis sa pun si capitolul acesta :) Sper sa va placa si ultimul capitol in care se mai poate regasi normalitatea . Ssss.... nu mai spun nimic, doar ca in urmatorul capitol, veti avea parte de surprize ... :))
Daca v-a placut sau nu, va invit sa-mi spune-ti parerea intr-un comm.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Mary ajunse la scoala cu
rasuflarea taiata , exact cand clopotelul suna de iesire . Se sprijini cu mana
de un copac , pentru a-si trage suflul.
Se gandi ca totul devine din ce in ce mai ciudat si se gandi ca astazi
trebuia sa afle tot misterul asta.
Fara sa-si dea seama , ochii ei se
oprira pe casa veche ce o vazuse cu o zi in urma . Privi curioasa ferestrele ,
parca asteptand sa se intample ceva. Orice. Insa nimic nu avu loc, iar sunetul
clopotelului de intrare, o trezise din acea dorinta.
Merse la ore, ca deobicei , nescapand inca de
barfele si susotelile si privirile curioase din partea copiilor. Nu se simtea
confortabil , stiind ca toti o cred o ciudata. Se forta sa isi pastreze calmul
si sa nu o ia la fuga pe coridorul aglomerat . Trecu pe langa baia fetelor , in
cautarea urmatoarei clase , cand cineva o trase violent de mana in baie. Pana
ce intelesese ce i se intampla , ea se afla deja in baia fetelor , cu spatele
lipit de usa de la intrare , iar in fata ei stateau trei tipe blonde ,
privind-o furios .
Incerca sa se faca cat mai mica posibil . O
incaierare din prima saptamana nu era tocmai pe lista ei in acel moment .
O recunoscu pe tipa din mijloc de
la prima ei ora . Britney parca o chema , si un val de neliniste o traversa .
- Asculta aici , ciudat-o ! se
rasti Britney la ea . Nu stiu ce crezi ca faci , dar Brad e iubitul meu !
- Ce ? intreba Mary confuza .
- Mai nou esti si surda ? ii spuse
o alta blonda cu parul cret , incepand sa rada batjocoritor .
-
Nu te mai preface , atat , Mary ! spuse Britney rostindu-i numele cu un
evident dezgust . Sa nu te mai prind ca te dai la iubitul meu , ca altfel ramai
fara par in cap ! se rasti din nou la ea .
- Dar .. eu nu am nici o treaba cu
el , spuse Mary cam speriata. El a....
- Las-o balta , ciudat-o . Nici
macar nu stiu ce vede la tine . Pe bune , te-ai uitat macar la tine de
dimineata ? ii rase in nas Britney .
- Da . Esti o ciudata! o acuza
cea de-a treia blonda care, dupa cum observa Mary, era clar vopsita .
- Nu te uiti si tu cum te imbraci
macar ? Ce-s cu hainele astea negre , si parul asta ... iach ! spuse blonda
creata .
- Dar lasa asta . Nu vreau sa te
mai prind vreodata ca vorbesti cu Brad al meu . Sau macar sa te uiti la el !
spuse Britney .O singura privire , si o sa ai de afaca cu noi ! continua ea .
Mary se uita ciudat la ele . Era
clar ca se afla intr-o situatie mult prea periculoasa , dar nu era genul care
sa inghita toate prostiile altora , mai ales cand nici nu era vinovata .
-
Ok , am inteles ! spuse Mary prinzand dintr-o
data glas . Dar uite ce e . Nu eu m-am dat la tipul ala , ci el s-a oferit sa
ma conduca acasa . Nici macar nu-mi place de el. Deci e problema ta ca nu stii
sa-ti educi iubitul . Ar trebui sa-i pui o lesa sau ceva .Iar felul in care ma
imbrac e problema mea . Nu cred ca trebuie sa dau socoteala nimanui pe acest fapt
. Asa ca nu-mi pasa ce credeti voi despre mine , si nici nu ma intimidati . Mai
lasati-ma in pace , si faceti-va o viata ! se rasti Mary , apoi iesi furioasa
din toaleta , lasandu-le cu gura cascata pe cele trei . Auzi din urma cum
Briana ii striga : “ Asta nu se termina
aici ! “ , dar o ignora si merse spre urmatoarea ora .
Pauza de masa , era cea mai naspa perioada a zilei . Mary nu
indraznea sa intre in cantina , mai ales dupa infuntarea celor trei blonde din
pauza , dar si pentru ca nu ar suporta privirile critice ale adolescentilor . Asa ca iesi din nou afara ,
ca si ziua precedenta . Se plimba putin , in timp ce-si devora batonul de
cereale , iar apoi se aseza pe o banca sub un copac , terminandu-si si marul .
La un moment dat , auzi un fosnet in spetele ei si se intoarse brusc ,
vazandu-l pe Brad venind spre ea . Se salutara , iar el se aseza pe banca ,
mult mai aproape decat ar fi vrut Mary .
-
Hei ! Ce faci aici afara ? De ce nu intri in
cantina ca si ceilalti ? o intreba acesta .
-
E mai bine aici . Aer liber , fara aglomeratie ,
galagie , sau priviri iscoditoare spuse Mary , uitandu-se la parcarea goala .
Dar tu ? Ce faci aici ?
-
Pai am observat ca nu vii niciodata la cantina
si ma intrebam unde stai . Asa ca am venit sa-ti tin de urat ! spuse el , avand
in ton o urma de flirt .
-
Mda ... despre asta . Nu cred ca lui Britney ii
place ca-mi tii companie asa de des, spuse Mary ridicandu-se in picioare si
privindu-l .
-
Ce ? De ce m-ar interesa pe mine de Britney ?
-
Pai , nu stiu , doar e iubita ta ! ii spuse Mary
, pe un ton de <evident >
-
Ce? Pff... nu e iubita mea ! pufni el , rambind
fortat .
-
Nu zau , pai atunci de ce mi-a specificat clar
sa nu ma mai vad cu iubitul ei Brad ? intreba Mary retoric .
-
Ea ... Ea nu e... Pff... nu e iubita mea . Zice
asa doar ca sa...
-
Mda. Ar trebui sa te intorci in cantina inainte
sa-ti simta lipsa ! ii sugera Mary .
Atunci , deodata , Brad izbucni :
-
Nu ! Te rog , Mary . Am sa ma despart de ea . Ii
dau papucii , daca vrei . Numai sa fii cu mine , incepu el sa se milogeasca mai
, mai, sa se aseze in genunchi .
Mary se uita speriata la el . Ce
naiba se petrece ?
-
Brad , inceteza ! Nu vreau sa fiu cu tine . Nu
te plac ! ii spuse Mary taios .Doar .. doar las-o asa , bine ? Nu vreau sa fiu
intr-o situatie mai penibila . Eu... trebuie sa plec ! spuse Mary ,
intorcandu-se pe calcai si mergand in directia opusa .
-
Ce naiba tocmai s-a intamplat ? se intreba Mary
inca mergand .
Fara sa-si dea seama , pasii o
conduse spre casa veche de peste drum . Acum se afla in fata usii imense din
lemn . Nu se obosi sa bata , stiind ca nu avea cum sa fie cineva acolo , asa ca
impinse usa
grea . Camera imensa in care intra Mary , era acoperita de panze de paianjeni
si praf . Mult praf . Analiza peretii ingalbeniti de vreme , si tapetul
scorojit , simtindu-se ca intr-un film de groaza .
O pala de vand trecu pe langa ea ,
iar usa
se inchise violent . Se uita speriata in spatele ei , insa nu vazu nimic .
Precis vantul trantise usa ,
insa nu-si putea explica cum de usa
aceea imensa si grea , pe care ea abia o deschise , se inchise automat la un
pic de vant . Plus ca afara era senin , deci nu avea de unde sa fie vant .
Blestemata fie logica asta ! se gandi ea simtind un tremur pe sira
spinarii .
Se gandi ca poate e mai bine sa iasa de acolo , inainte sa
faca un atac de panica , sau ceva . Insa cand sa deschida usa , un scartait ciudat se auzi de
la etaj . Mary intepeni , ascultand . Sunetul se estompa usor in linistea
mormantala a casei . Mary se indrepta de spate , privind spre scari .
-
E-E cineva ? spuse ea cu frica .
Un alt zgomot , de data aceasta
mai puternic o facu pe Mary sa isi piarda si ultima farame de curaj si sa iasa
din casa aceea .
Cu siguranta era cineva acolo , isi spuse Mary , dar nu se intoarse
sa priveasca in spate nici macar o clipa .
Iesi din cladire , dar continua sa
alerge , urmarind soseaua , pana ce isi dadu seama ca se avantase pe un drum
cam pustiu . Soseaua continua , serpuindu-se abrupt , dar pe partea dreapta , o
padure goala si putin cam inforatoare ii
atrase fetei atentia . Se gandi ca acolo era locul in care tatal ei isi
petrecuse noaptea , insa era prea infricosata de ce i se petrecuse in acea casa
, ca sa mai faca fata si la ce va mai descoperi . Se hotara ca mai bine se ducea acasa , sa poata asimila
toate acestea pentru moment . Se
intoarse indreptandu-se spre casa , cand deodata , pieptul incepu sa o doara ,
si nu mai putea respira normal . Se indoi de mijloc tinandu-se cu mana de piept
, respirand sacadat , fara nici o explicatie . pentru o secunda , isi indrepta
privirea spre padure , unde i se paru ce vede ceva . Se sperie , si o lua la
fuga cat de repede putea , iar dupa cativa pasi , reuusi sa respire normal .
Insa continua sa alerge pana acasa , unde incuie usa , apoi alerga in camera ei ,
facand la fel .
-
Ce Dumnezeule mare tocmai s-a intampla ! se
intreba singura puandu-si mainile in par
si plimbandu-se dintr-o parte in cealalta a camerei . Ceea ce se petrecuse ,
atat la casa veche , cat si in padure , nu putea fi doar imaginatia ei . Nu
putea ! Se opri la uhn moment dat si se aseza jos , sprojinindu-si spatele de
pat , si strangandu-si picioarele la piept .
-
Doar nu am innebunit ! Nu avea cum sa mi se para
! Dar nu poate fi nici o explicatie plauzibila .
Ramase asa cateva ore bune , inca
in stare de soc , cand auzi masina tatalui ei parcand langa casa .
Atunci Mary se hotara , si se
ridica in picioare grabindu-se sa
coboare .
De cum Bill intra pe usa ,
Mary se puse in fata lui . Bill se uita la ea cu dezinteres , dar vorbi pe o
voce serioasa :
-
Trebuie sa avem o discutie !
-
Asa zic si eu ! spuse Mary tinandu-si mainile in
san .
Bill se uita curios la ea , dar
continua sa mearga la bucatarie . Deschise frigiderul si-si lua o bere ,
asezandu-se pe un scaun .
-
Am fost sunat astazi de la scoala . Mi s-a zis
ca ai lipsit de la ultimele ore . Se intampla ceva de care ar trebui sa stiu ?
intreba el pe un ton caml , dar ferm .
-
Nu stiu . Se intampla ? intreba fata ironica .
-
Ce vrei sa spui ? intreba Bill incurcat .
-
Ceva se intampla aici ! Sa nu crezi ca nu mi-am
dat seama . Lucruri ciudate , pe care nu mi le pot explica , apoi padurea aceea
, si casa , si tu ... Cu toate astea , stiu ca imi ascunzi ceva . Si vreau sa
stiu , acum ! spuse Mary .
-
Stai , ai fost in padure ? intreba el surprins .
Nu ti-am spus ca nu ai voie ?o certa el .
-
Nu ! ce e in neregula cu padurea ? intreba Mary
curioasa .
-
E periculoasa ! spuse barbatul anervat . Nu
vreau sa te mai apropii vreodata de acel loc , ai inteles ?
-
Dar de ce ? intreba Mary la fel de nervoasa .
-
Fiindca asa zic eu ! spuse barbatul . Acum dute
in camera ta ! spuse el aspru , iar Mary nu avu de ales , si se intoarse
umilita , incepand sa urce scarile , cand isi auzi tatal vorbin pentru sine :
Mai bine nu o mai luam !
Lacrimile incepura sa curga rauri
pe obrajii ei , si alerga in camera ei .
Nu-i venea sa creada . Intai ii
murise mama , iar acum afla ca tatal ei isi dorise ca mai degraba sa nu o ia .
Se simtea ca o orfana in adevaratul sens al cuvantului acum .
Dupa ce se mai calma , se gandi sa
coboare sa bea ceva , cand auzi glasul tatalui ei din bucatarie . Se opri langa
perete , cu piciorul inca in aer , incapabila sa-mi mai miste vreun muschi .
Din ce se parea vorbea la telefon :
-
Da .... Nu , nu stie , dar banuieste .... Normal
ca nu ar nici cea mai vaga idee despre adevar ......Mda , ma gandeam la asta de
mai mult timp ......Nu , nu mai poate sta aici . E prea aproape de ....... Aha
. Da , asa ziceam si eu . In plus , daca ei ar pune mana pe ea ...... Da. Mai
bine o aduc acolo , pentru siguranta tuturor .........Bine , hai ca inchid ,
fiindca nu vreau sa ma auda si sa aiba si mai multe banuieli ....Bine , ne
vedem acolo . Pa ! spuse Bill si inchise .
Mary se infiora si urca treptele
in viteza , dar fara zgomot . Avea sa o duca altundeva ? Pentru protectia lor ?
Ce ? Nu intelegea nimic din ce vorbise , dar ii confirma unele suspiciuni . Si
anume chiar exista un secret . Iar ea trebuia sa-l afle .
3 comentarii:
complicata treaba...ma intreb care e secretul...trebuie sa fie ceva la mijloc...si casa aia...si toata aceasta atmosfera!!!abia astept continuarea;;)
btw...vezi ca unde zici ca vine brad dupa ea atunci la cantina ai scris brian...poate vrei sa corectezi!:D
Am corectat , si am mai gasit si alte greseli. Scuze pt asta . Promit ca de acum inainte voi reciti capitolul inainte de a-l posta :(
Si daca mai remarcati greseli, chiar va rog sa-mi atrageti atentia !
Cat mister!Ador misterul!Frumos capitolul!:*:*
Dar nu prea mai am rabdare si vreau sa citesc capitolul urmator!
Trimiteți un comentariu