Capitolul 4. Ciudatenii la orizont

   Cum nu am putut sa ma las rugata prea mult... am zis sa pun si capitolul acesta :) Sper sa va placa si ultimul capitol in care se mai poate regasi normalitatea . Ssss.... nu mai spun nimic, doar ca in urmatorul capitol, veti avea parte de surprize ... :))

Daca v-a placut sau nu, va invit sa-mi spune-ti parerea intr-un comm.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

          Mary ajunse la scoala cu rasuflarea taiata , exact cand clopotelul suna de iesire . Se sprijini cu mana de un copac , pentru a-si trage suflul.  Se gandi ca totul devine din ce in ce mai ciudat si se gandi ca astazi trebuia sa afle tot misterul asta.

Fara sa-si dea seama , ochii ei se oprira pe casa veche ce o vazuse cu o zi in urma . Privi curioasa ferestrele , parca asteptand sa se intample ceva. Orice. Insa nimic nu avu loc, iar sunetul clopotelului de intrare, o trezise din acea dorinta.

 Merse la ore, ca deobicei , nescapand inca de barfele si susotelile si privirile curioase din partea copiilor. Nu se simtea confortabil , stiind ca toti o cred o ciudata. Se forta sa isi pastreze calmul si sa nu o ia la fuga pe coridorul aglomerat . Trecu pe langa baia fetelor , in cautarea urmatoarei clase , cand cineva o trase violent de mana in baie. Pana ce intelesese ce i se intampla , ea se afla deja in baia fetelor , cu spatele lipit de usa de la intrare , iar in fata ei stateau trei tipe blonde , privind-o furios .

 Incerca sa se faca cat mai mica posibil . O incaierare din prima saptamana nu era tocmai pe lista ei in acel moment .

O recunoscu pe tipa din mijloc de la prima ei ora . Britney parca o chema , si un val de neliniste o traversa .

- Asculta aici , ciudat-o ! se rasti Britney la ea . Nu stiu ce crezi ca faci , dar Brad e iubitul meu !

- Ce ? intreba Mary confuza .

- Mai nou esti si surda ? ii spuse o alta blonda cu parul cret , incepand sa rada batjocoritor .

-  Nu te mai preface , atat , Mary ! spuse Britney rostindu-i numele cu un evident dezgust . Sa nu te mai prind ca te dai la iubitul meu , ca altfel ramai fara par in cap ! se rasti din nou la ea .

- Dar .. eu nu am nici o treaba cu el , spuse Mary cam speriata. El a....

- Las-o balta , ciudat-o . Nici macar nu stiu ce vede la tine . Pe bune , te-ai uitat macar la tine de dimineata ? ii rase in nas Britney .

- Da . Esti o ciudata! o acuza cea de-a treia blonda care, dupa cum observa Mary, era clar vopsita .

- Nu te uiti si tu cum te imbraci macar ? Ce-s cu hainele astea negre , si parul asta ... iach ! spuse blonda creata .

- Dar lasa asta . Nu vreau sa te mai prind vreodata ca vorbesti cu Brad al meu . Sau macar sa te uiti la el ! spuse Britney .O singura privire , si o sa ai de afaca cu noi ! continua ea .

Mary se uita ciudat la ele . Era clar ca se afla intr-o situatie mult prea periculoasa , dar nu era genul care sa inghita toate prostiile altora , mai ales cand nici nu era vinovata .

-          Ok , am inteles ! spuse Mary prinzand dintr-o data glas . Dar uite ce e . Nu eu m-am dat la tipul ala , ci el s-a oferit sa ma conduca acasa . Nici macar nu-mi place de el. Deci e problema ta ca nu stii sa-ti educi iubitul . Ar trebui sa-i pui o lesa sau ceva .Iar felul in care ma imbrac e problema mea . Nu cred ca trebuie sa dau socoteala nimanui pe acest fapt . Asa ca nu-mi pasa ce credeti voi despre mine , si nici nu ma intimidati . Mai lasati-ma in pace , si faceti-va o viata ! se rasti Mary , apoi iesi furioasa din toaleta , lasandu-le cu gura cascata pe cele trei . Auzi din urma cum Briana ii striga : “ Asta nu se termina aici ! “ , dar o ignora si merse spre urmatoarea ora .

Pauza de masa , era cea mai naspa perioada a zilei . Mary nu indraznea sa intre in cantina , mai ales dupa infuntarea celor trei blonde din pauza , dar si pentru ca nu ar suporta privirile critice ale  adolescentilor . Asa ca iesi din nou afara , ca si ziua precedenta . Se plimba putin , in timp ce-si devora batonul de cereale , iar apoi se aseza pe o banca sub un copac , terminandu-si si marul . La un moment dat , auzi un fosnet in spetele ei si se intoarse brusc , vazandu-l pe Brad venind spre ea . Se salutara , iar el se aseza pe banca , mult mai aproape decat ar fi vrut Mary .

-          Hei ! Ce faci aici afara ? De ce nu intri in cantina ca si ceilalti ? o intreba acesta .

-          E mai bine aici . Aer liber , fara aglomeratie , galagie , sau priviri iscoditoare spuse Mary , uitandu-se la parcarea goala . Dar tu ? Ce faci aici ?

-          Pai am observat ca nu vii niciodata la cantina si ma intrebam unde stai . Asa ca am venit sa-ti tin de urat ! spuse el , avand in ton o urma de flirt .

-          Mda ... despre asta . Nu cred ca lui Britney ii place ca-mi tii companie asa de des, spuse Mary ridicandu-se in picioare si privindu-l .

-          Ce ? De ce m-ar interesa pe mine de Britney ?

-          Pai , nu stiu , doar e iubita ta ! ii spuse Mary , pe un ton de <evident >

-          Ce? Pff... nu e iubita mea ! pufni el , rambind fortat .

-          Nu zau , pai atunci de ce mi-a specificat clar sa nu ma mai vad cu iubitul ei Brad ? intreba Mary retoric .

-          Ea ... Ea nu e... Pff... nu e iubita mea . Zice asa doar ca sa...

-          Mda. Ar trebui sa te intorci in cantina inainte sa-ti simta lipsa ! ii sugera Mary .

Atunci , deodata , Brad izbucni :

-          Nu ! Te rog , Mary . Am sa ma despart de ea . Ii dau papucii , daca vrei . Numai sa fii cu mine , incepu el sa se milogeasca mai , mai, sa se aseze in genunchi .

Mary se uita speriata la el . Ce naiba se petrece ?

-          Brad , inceteza ! Nu vreau sa fiu cu tine . Nu te plac ! ii spuse Mary taios .Doar .. doar las-o asa , bine ? Nu vreau sa fiu intr-o situatie mai penibila . Eu... trebuie sa plec ! spuse Mary , intorcandu-se pe calcai si mergand in directia opusa .

-          Ce naiba tocmai s-a intamplat ? se intreba Mary inca mergand .

Fara sa-si dea seama , pasii o conduse spre casa veche de peste drum . Acum se afla in fata usii imense din lemn . Nu se obosi sa bata , stiind ca nu avea cum sa fie cineva acolo , asa ca impinse usa grea . Camera imensa in care intra Mary , era acoperita de panze de paianjeni si praf . Mult praf . Analiza peretii ingalbeniti de vreme , si tapetul scorojit , simtindu-se ca intr-un film de groaza .

O pala de vand trecu pe langa ea , iar usa se inchise violent . Se uita speriata in spatele ei , insa nu vazu nimic . Precis vantul trantise usa , insa nu-si putea explica cum de usa aceea imensa si grea , pe care ea abia o deschise , se inchise automat la un pic de vant . Plus ca afara era senin , deci nu avea de unde sa fie vant .

Blestemata fie logica asta ! se gandi ea simtind un tremur pe sira spinarii .

Se gandi ca poate e mai bine sa iasa de acolo , inainte sa faca un atac de panica , sau ceva . Insa cand sa deschida usa , un scartait ciudat se auzi de la etaj . Mary intepeni , ascultand . Sunetul se estompa usor in linistea mormantala a casei . Mary se indrepta de spate , privind spre scari .

-          E-E cineva ? spuse ea cu frica .

Un alt zgomot , de data aceasta mai puternic o facu pe Mary sa isi piarda si ultima farame de curaj si sa iasa din casa aceea .

Cu siguranta era cineva acolo , isi spuse Mary , dar nu se intoarse sa priveasca in spate nici macar o clipa .

Iesi din cladire , dar continua sa alerge , urmarind soseaua , pana ce isi dadu seama ca se avantase pe un drum cam pustiu . Soseaua continua , serpuindu-se abrupt , dar pe partea dreapta , o padure  goala si putin cam inforatoare ii atrase fetei atentia . Se gandi ca acolo era locul in care tatal ei isi petrecuse noaptea , insa era prea infricosata de ce i se petrecuse in acea casa , ca sa mai faca fata si la ce va mai descoperi . Se hotara  ca mai bine se ducea acasa , sa poata asimila toate acestea  pentru moment . Se intoarse indreptandu-se spre casa , cand deodata , pieptul incepu sa o doara , si nu mai putea respira normal . Se indoi de mijloc tinandu-se cu mana de piept , respirand sacadat , fara nici o explicatie . pentru o secunda , isi indrepta privirea spre padure , unde i se paru ce vede ceva . Se sperie , si o lua la fuga cat de repede putea , iar dupa cativa pasi , reuusi sa respire normal . Insa continua sa alerge pana acasa , unde incuie usa , apoi alerga in camera ei , facand la fel .

-          Ce Dumnezeule mare tocmai s-a intampla ! se intreba singura  puandu-si mainile in par si plimbandu-se dintr-o parte in cealalta a camerei . Ceea ce se petrecuse , atat la casa veche , cat si in padure , nu putea fi doar imaginatia ei . Nu putea ! Se opri la uhn moment dat si se aseza jos , sprojinindu-si spatele de pat , si strangandu-si picioarele la piept .

-          Doar nu am innebunit ! Nu avea cum sa mi se para ! Dar nu poate fi nici o explicatie plauzibila .

Ramase asa cateva ore bune , inca in stare de soc , cand auzi masina tatalui ei parcand langa casa .

Atunci Mary se hotara , si se ridica in picioare  grabindu-se sa coboare .

De cum Bill intra pe usa , Mary se puse in fata lui . Bill se uita la ea cu dezinteres , dar vorbi pe o voce serioasa :

-          Trebuie sa avem o discutie !

-          Asa zic si eu ! spuse Mary tinandu-si mainile in san .

Bill se uita curios la ea , dar continua sa mearga la bucatarie . Deschise frigiderul si-si lua o bere , asezandu-se pe un scaun .

-          Am fost sunat astazi de la scoala . Mi s-a zis ca ai lipsit de la ultimele ore . Se intampla ceva de care ar trebui sa stiu ? intreba el pe un ton caml , dar ferm .

-          Nu stiu . Se intampla ? intreba fata ironica .

-          Ce vrei sa spui ? intreba Bill incurcat .

-          Ceva se intampla aici ! Sa nu crezi ca nu mi-am dat seama . Lucruri ciudate , pe care nu mi le pot explica , apoi padurea aceea , si casa , si tu ... Cu toate astea , stiu ca imi ascunzi ceva . Si vreau sa stiu , acum ! spuse Mary .

-          Stai , ai fost in padure ? intreba el surprins . Nu ti-am spus ca nu ai voie ?o certa el .

-          Nu ! ce e in neregula cu padurea ? intreba Mary curioasa .

-          E periculoasa ! spuse barbatul anervat . Nu vreau sa te mai apropii vreodata de acel loc , ai inteles ?

-          Dar de ce ? intreba Mary la fel de nervoasa .

-          Fiindca asa zic eu ! spuse barbatul . Acum dute in camera ta ! spuse el aspru , iar Mary nu avu de ales , si se intoarse umilita , incepand sa urce scarile , cand isi auzi tatal vorbin pentru sine : Mai bine nu o mai luam !

Lacrimile incepura sa curga rauri pe obrajii ei , si alerga in camera ei .

Nu-i venea sa creada . Intai ii murise mama , iar acum afla ca tatal ei isi dorise ca mai degraba sa nu o ia . Se simtea ca o orfana in adevaratul sens al cuvantului acum .

Dupa ce se mai calma , se gandi sa coboare sa bea ceva , cand auzi glasul tatalui ei din bucatarie . Se opri langa perete , cu piciorul inca in aer , incapabila sa-mi mai miste vreun muschi . Din ce se parea vorbea la telefon :

-          Da .... Nu , nu stie , dar banuieste .... Normal ca nu ar nici cea mai vaga idee despre adevar ......Mda , ma gandeam la asta de mai mult timp ......Nu , nu mai poate sta aici . E prea aproape de ....... Aha . Da , asa ziceam si eu . In plus , daca ei ar pune mana pe ea ...... Da. Mai bine o aduc acolo , pentru siguranta tuturor .........Bine , hai ca inchid , fiindca nu vreau sa ma auda si sa aiba si mai multe banuieli ....Bine , ne vedem acolo . Pa ! spuse Bill si inchise .

Mary se infiora si urca treptele in viteza , dar fara zgomot . Avea sa o duca altundeva ? Pentru protectia lor ? Ce ? Nu intelegea nimic din ce vorbise , dar ii confirma unele suspiciuni . Si anume chiar exista un secret . Iar ea trebuia sa-l afle .