MEC. Epilog

Si uitati-ne la sfarsit. Iar imi vine sa plang :( O sa-mi fie super dor de toata povestea , dar ma alint cu faptul ca fiecare sfarsit are un nou inceput .
   Mai intai , va las sa cititi ultimul capitol al acestui fic, si sa rog pe toti cititorii care au citit pana acum, sa imi lase un comentariu cat de mic, sa stiu ca au fost acolo si ca le-au placut, indiferent daca au mai comentat sau nu. Pentru ca pentru mine chiar conteaza fiecare cititor, si ma entuziasmez enorm de mult cand imi dau seama ca mai am inca un cititor caruia ii place ce scriu .
   Ok, nu va mai tin mult pe jar. Vreau doar sa va anunt ca va urma o postare speciala , ce are legatura cu ficul , bineinteles. ma gandeam ca poate doriti sa vedeti putin cam cum au decurs scrierea capitolelor dragi voua. dar asta peste cateva zile :)) Acum va las sa cititi :)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella si Alice se plimbau prin Mall, la nici 2 saptamani de la intamplarea nefericita. Alice incerca sa o faca sa uite toate cate s-au intamplat, dar parca Bellei ii place sa se tortureze cu amintiri. Pur si simplu nu-l putea uita. Insa nici sa-l ierte nu era in stare.

  Acum se simtea putin mai bine, asa ca Alice a profitat de starea Bellei, si a luat-o obligat fortat, printre amenintari si chicoteli, amenintand-o cu gadileala pana la Mall pentru o sesiune de shopping, care le va relaxa. Sau cel putin asta promitea Alice.

-         Terapie prin cumparaturi, Bella! se rasti Alice la ea, dandu-si ochii peste cap la faptul ca Bella tot nu intelegea de ce se afla acolo.

-         Alice, nu am nevoie de nicio terapie. Vreau doar sa stau pe canapeaua mea si sa ma indop cu mancare proasta, uitandu-ma la telenovele! se planse Bella.

-         Doamne! Asa nu-ti vei mai reveni niciodata, Bella ! Uita-l pe nemernic odata si sa terminam cu asta!

-         Nu poooootttt !!! spuse Bella cu lacrimile in ochi. Si cum sa pot cand in fiecare zi imi trimite cate o duzina de flori? Zau, ca are sa-mi transforme casa in gradina botanica daca mai continua asa ! spuse Bella furioasa bagandu-si in gura un jeleu, mestecandu-l nervoasa .

-         Asa e cu bogatasii draga. Cred ca daca au bani, pot sa-si bata joc de oricine, ca doar na... sunt bogati ! spuse si Alice  incruntata.

-         Da... doar ca am crezut ca ...

-         Stiu Bella, dar asta nu inseamna ca are dreptul sa te minta asa, ii spuse Alice mult mai linistita, mangaind-o increzatoare pe umar .

Bella lua o gura mare de aer, incercand sa zambeasca, chiar daca ii iesi doar o grimasa, si spuse:

-         Nu-i nimic. Pot sa trec si peste asta . Pot sa ... , dar ramasa cu vorba in aer, fiindca se holba la ceva.

-         Bella? inttreba Alice incruntata. Ce ai vazu ... , dar nu mai apuca sa-si duca propozitia pana la sfarsit, caci Bella arunca punga cu jeleuri si o lua la sanatoasa spre un tip. Ii sari in spate si incepu sa-l traga de par si sa-l loveasca cu pumnii.

Alice isi reveni repede din soc si alega alaturi de prietena ei, incercand sa o dea jos de pe bietul om.

-         Bella, potoleste-te ! Se uita lumea ! o certa Alice.

Insa Bella era prea ocupata sa-l bata pe baiat si sa tipe la el.

-         Si tu esti in asta, nu? Ai stiut tot timpul! Esti la fel de vinovat ca si el! Cum ai putut? V-ati batut joc de mine! tipa Bella crizata, chiar si dupa ce Alice reusi sa o indeparteze putin de tip.

-         Bella! Ce? intreba Alice, dar Bella i-o taie repede.

-         El e Jasper! Tipul care i-a fost complice netrebnicului! tipa Bella incercand sa se napusteasca din nou spre tip, dar nu mai avu cum, caci Alice o imbranci in spate si sari ea in spatele blondului tipand:

-         Netrebnicilor! Cum ati indraznit sa-i faceti asa ceva Bellei?

Tot Mall-ul era acum gura-casca, asistand la scena de lupta. Insa fetelor nu le pasa. Continuau sa tipe si sa dea cu pumnii lor minuscului in tipul blond, pana ce cativa oameni de la securitate au intervenit si i-au separat.

-         Doamnelor va rog sa va potoliti! ordona unul dintre paznici.

Insa fetele nici nu l-au auzit, continuand sa se zbata in bratele oamenilor de la securitate. Neavand cum sa le linisteasca, paznicii nu au avut incotro, si le-au dat afara din Mall.

  Amarate, fetele isi taraiau dupa ele picioarele, mergand cu capetele plecate, spre parcarea Mall-ului, cand, din spatele lor, cineva la striga. Se intoarsera rapid, dandu-si seama ca era chiar Jasper, tipul pe care l-au atacat.

-         Bella, stai! striga Jasper facandu-le din mana sa se opreasca.

-         Pleaca Jasper, daca nu vrei sa dau cu masina peste tine! ameninta Bella, iar Alice il privea ca intr-o transa.

-         Nu vreau sa fii suparata pe mine, fiindca eu chiar nu am facut nimic rau. In plus, nu sunt de partea lui Edward, insa el chiar tine la tine. A fost distrus atunci cand ai aflat si ii pare nespus de rau ...

Bella ridica o mana sa-l opreasca din vorbit.

-         Nu vreau sa aud alte minciuni!  Nimic nu ma poate face sa cred altceva, spuse rastit Bella.

-         Nu sunt minciuni, Bella. El chiar te iubeste! De ce crezi ca inca iti mai trimite flori? Se gandeste la tine in fiecare zi! se apara Jasper.

-         Minciuni! se rasti Bella si se intoarse pe calcaie, mergand apasat spre masina ei.

  Insa vazand ca prietena ei nu o insoteste, se intoarse asistand la urmatoarea scena: Alice era in fata lui Jasper, ambii imbujorati si zambind prosteste unul la celalalt.

Bella se lovi cu mana peste frunte uitandu-se la cer si spunand:

-         Doamne! Asta-mi mai trebuia!

                                          ***

  Ding-dong ! soneria de la usa se auzi in galagiosul apartament al Bellei. Jasper si Alice mai mult se giugiuleau in bucatarie decat sa pregateasca pranzul, asa cum s-au angajat, iar Bellei deja ii venea rau. Prea multa iubire pentru ea. Asa ca, imediat ce soneria de la usa se auzi, fu mai mult decat bucuroasa sa de-a fuga si sa deschida .

  Asa cum si banuia, binecunoscutul postas ii mai aduse inca un buchet de flori pe care saraca Bella abia le cara in bucatarie. Se uita la cei doi porunbei si pufni, aruncand florile la cosul de gunoi. Cei doi privira scena, iar apoi se privira unul pe celalalt si au oftat la unison.

-         Bella, chiar nu poti sa-l ierti? spuse Alice pe o voce rugatoare.

-         Unde a disparut chestia ca nu-si poate bate joc de prietena ta, Alice?  El tot un nesuferit ramane, si poate trimite si un camion de flori, caci lucrurile nu se vor schimba! spuse Bella nervoasa.

-         Poate ca ar trebui macar sa-l lasi sa-ti explice. Ii datorezi macar atat, spuse Jasper de data asta.

-         Ce? tipa Bella. Nu-i datorez absolut nimic nenorocitului! Si tu ar trebui sa te gandesti mai bine de ce parte a baricadei esti, avand in vedere ca iesi cu Alice, in casa mea! Spuse Bella incrucisandu-si mainile la piept.

-         Bella, nu fi asa de rea cu el. Jasper nu e vinovat de nimic! ii lua apararea Alice.

-         Ba e la fel de vinovat, spuse Bella si iesi din bucatarie nervoasa. Se indrepta spre camera sa, cand deodata soneria suna din nou.

-         Daca da dracu` inca un buchet de flori, il indes lui Jasper pe gat! ingana  Bella incet, intorcandu-se spre usa de la intrare. Cand deschise usa, o blonda foarte atragatoare  si ciudat de familiara o astepta in fata.

-         Cine esti? intreba Bella avand senzatia ca o cunostea.

-         Rosalie Cullen? spuse ea, dar sunand mai mult ca o intrebare. Credeam ca ma recunosti, dupa ce mi-ai distrus petrecerea de logodna, spuse ea.

-         Oh... Oh! Scuze ....aaa... intra te rog, o pofti Bella confuza, in sufragerie. Ia un loc. Te servesc cu ceva?

-         Nu, multumesc, spuse blonda putin stanjenita aflandu-se in casa Bellei.

-         Bine. Bella se aseza si ea pe un scaun, privind-o pe Rose, asteptand.

-         Eu... incepura amandoua la unison, iar apoi se privira rusinate.

-         Eu vroiam sa-ti cer scuze, i-o lua Bella inainte. Stii tu... pentru tot, si o spun cu adevarat. Nu m-am gandit o secunda la cat de mult rau as putea sa-ti fac tie. Ma gandeam doar la razbunarea mea, termina Bella  vinovata.

-         Eu vroiam sa-ti multumesc! anunta Rose cu seninatate in voce.

Bella ridica dintr-o data privirea spre ea, confuza.

-         Sa-mi multumesti? Pentru ce? Doar ti-am distrus logodna si te-am facut de rusine.

       -         Da, si recunosc ca am fost furioasa pe tine un timp, insa acum mi-a trecut. Si am realizat ca daca nu ai fi fost tu sa ma impiedici sa fac acel pas, probabil ca as fi fost ,maritata cui jigodia aceea de Jacob, si probabil ca Emmet nu m-ar fi consolat si probabil ca nu m-as fi indragostit de el, spuse ea repede, oprindu-se in sfarsit pentru o gura de aer, surazand.

      -           Emmet? intreba Bella confuza.

     -         Da. Cred ca il cunosti. A fost cu Edward in vacanta. E foarte mare si inspaimantator, dar cu o privire de copil...

    -         Ah! Isi aminti Bella, da, il cunosc.

-         Ei bine, a riscat sa fie omorat de Edward numai ca sa-mi ceara mie o intalnire, spuse Rose razand usor.

Bella se lasa dusa de val si zambi si ea, la imaginea din mintea ei.

-         Chiar e atat de protectiv Edward cu tine ?

-         Da. Si cred ca din cauza asta nu gandeste clar cateodata. Ei bine, cam atat am avut de spus, Bella. Eu ma cam retrag., inainte ca cineva sa afle unde sunt, spuse ea, indreptandu-se spre usa.

Bella o conduce, dar inainte sa iasa se intoarce pentru ultima data spre Bella, si privind-o in ochi ii spune sincer:

-         Bella. Edward te iubeste cu adevarat. O vad in ochii lui. Si ii pare rau pentru tot ce ti-a facut. Niciodata nu l-am mai vazut asa de trist si de neputincios si de disperat. Bine, cu exceptia mortii parintilor nostri, dar atunci eram doar niste copii. Acum e altceva.  Bella, daca inca il mai iubesti pe Edward, iarta-l. Niciunul dintre voi nu merita sa fie nefericit, spuse ea.

-         Eu... as vrea, insa nu pot! Spuse Bella trista. Chiar nu pot Rose.

-         Ok, spuse si Rose trista. Pai atunci, am plecat. Pa!

-         Pa ! ii spune si Bella inchizand usa in urma ei. Se duse in camera ei si se lasa sa se sprijine pe usa meditand pentru o clipa si rasufla trista, parca incercand sa se inteleaga pe ea insasi.

   Zilele trecura repede, insa Bella isi dadu seama ca ceva nu era in ordine. Ceva lipsea. Se simtea prea singura dintr-o data. Se uita la telefonul ei mobil, constatand ca nimeni nu o cautase. Incerca sa o sune pe Alice, dar aceasta era la o intalnire cu Jasper, in oras, lucru foarte neobisnuit, caci deobicei se intalneau numai la ea acasa.

  Isi spuse ca e doar o stare trecatoare, si merse in camera ei. Dar, cand deschise usa, ochii ii picara pe florile uscate ce stateau intr-o vaza pe biroul ei. Primise aceste flori acum vreo doua saptamani isi aminti ea, si de atunci nimic. Asta era ciudat. Nici o floare, iar Jasper a tot evitat-o in ultimul timp. Oare Edward chiar renuntase definitiv la ea? Oare intelesese ca nu-l va ierta vreodata?

   Ganditoare merse la lucru, cand primise un mesaj de la Alice anuntand-o ca eleva ei avea sa intarzie putin.

-         Perfect ! isi spuse Bella ironica. Nu putea sa ma anunte si ea inainte sa plec de acasa! Dar probabil iar imi va tranti scuza ei cu  «  Am fost cu Jasper si am uitat pur si simplu ».  Bella se stramba de parca ii era greata, si iesi din masina ei. Ei, daca tot sunt aici, ma voi incalzi putin, ii spuse ea, punandu-si patinele si iesind pe gheata.

  Incepe sa patineze cu viteza, furia revarsandu-se prin fiecare por. Isi executa exercitiul, simtindu-se mai bine cu fiecare salt, cu fiecare intoarcere. Face un triplu axel si se opreste brusc, cand de sus incepe sa ploaie cu petale de trandafiri. Se uita uimita, gandidu-se cum se intampla asta, cand de la spatele ei, Edward apare, abia tinandu-se  pe patinele ce parca nu vroiau sa stea locului, cu un buchet imens de trandafiri, cazand in genunchi in fata ei.

-         Bella, stiu ca ti-am facut mult rau, si sunt cel mai nenorocit barbat de pe pamantul asta. Dar... ai putea ierta un asemenea nenorocit, si sa-i mai acorzi inca o sansa ? intreba Edward privind-o implorator.

Bellei ii venea sa planga de emotie, neasteptandu-se la toate acestea.

-         Fara identitati duble? intreba Bella incercand sa se stapaneasca .

-         Promit! spuse el, cu speranta in voce.

-         Si fara alte minciuni? intreba Bella din nou.

-         Niciodata in viata mea! ii marturisi Edward supus.

  Bella se apleaca si il ridica pe Edward, ce abia isi tinea echilibrul, si ii apuca cu dor buzele intr-un sarut pasional.

De la o tribuna de sus, se aud aplauze, si multe strigate. Cei doi se desprind din sarut, zambind la cele doua culpuri care fluerau, fiind foarte fericiti.

-         Hei, frate iepure da 50 de euro. Ai pierdut. Jasper zambi fericit.

Emmett ii arunca banii cu ciuda.

-         Eh, Bella, o credeam fata de treaba. Dar ea, e topita dupa paparazii a nostru. Nu l-a putut fierbe inca o zi ?

Feletele se uitara la ei cu cate o spranceana ridicata, insa baietii le-au prins in bratele lor intr-un sarut pasional.

Sfarsit !

Si totul se termina cu bine, caci  nu este decat o poveste. Iar povestile se termina intotdeauna cu bine, pentru ca autoarele doresc asta ! :)