MEC. Capitolul 12.

In sfarsit !!!! Am reusit, cu rasuflarea intretaiata sa pun si ultimul capitol :(( Imi vine sa plang!!! Stiu. Trist. Epilogul va veni cat de curand voi, putea , iar apoi, va urma si o binemeritata pauza :) Nu ?
  Si spun pauza de la ficuri, nu si de la altceva :) ( Asta e de bine, nu ? ) Oricum nu va mai tin de vorba si va las sa cititi minunatia :)) :P

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Capitolul 12

     Razele soarelui si caldura diminetii, o fac pe Bella, sa se foiasca de pe o parte pe alta, pana cand se da batuta si isi deschide ochii. Cu mare greutate, din cauza luminii, Bella priveste  cu un ochi prin camera. Hainele ei erau aruncate pe podea, la fel ca si lenjeria intima. “ Ce Dumne...” dar imediat isi aduce aminte de noaptea anterioara, cum Tom o salvase si isi petrecuse noaptea impreuna cu ea. Numai amintirea o facu sa roseasca si sa zambeasca ca o idioata. Si ca tot vorbi de Tom... se uita in stanga ei, si in loc sa-l vada pe frumosul ei barbat, pe perna era asezat un trandafir alb si un bilet roz pe care scria :

          Fumoasa mea Bella.

  Din moment ce citesti acest bilet, inseamna ca inca nu am ajuns inapoi. Voi face tot posibilul sa ma intorc cu biletele noastre de avion cat de curand pot.

                                                  Cu drag, al tau Tom.

  Bella nu se putu abtine sa nu tipe de fericire,  si luand biletelul si trandafirul , valsa prin camera, spre dulapul cu haine.

  De la cateva mile departare, Tom o privea pe Bella printr-un binoclu, el aflandu-se pe un iaht foarte scump,ales dupa gusturile sale. Alaturi de el, Jasper si cu Emmet, vorbeau banalitati, pana sa se concentreze pe ce facea Tom.

-         Hei, frate, nu stii ca nu e frumos sa tragi cu ochiul? Il mustrului Jasper.

-         Nu trageam cu ochiul, spuse Tom lasand la o parte binoclul si intorcandu-se spre cei doi baieti. Doar ma asiguram ca e in regula.

-         Mdaaa... siguuur, spuse Emmet ironic , molfaind dintr-un sandwich.

-         Ah... Em nu mai vorbi cu gura deschisa, esti scarbos, ii spuse Tom razand.

-         Ei si? Spuse Emmet, bagand in gura o bucata de  pui.

-         Baieti! Ii linisti Jasper, iar cand  cei doi incetara, acesta se intoarse spre Tom, spunandu-i : Stii ca va trebui sa-i spui, nu-i asa ?

-         Stiu. Si ii voi spune . Imediat ce ne intoarcem ! completa Tom repede.

Jasper scoase un sunet de dezaprobare, in timp ce Emmet incepu sa rada galagios.

-         Nu esti decat un prost indragostit ! ii spuse Emmet razand.

-         Taci Emmet! Sau o sa te fac eu sa taci! Il ameninta Tom.

-         Ce mutra de idiot indragostit ai! Rase Emmet din nou, in timp ca se feri de o lovitura de-a lui Tom.

-         Vreti sa incetati amandoi ? striga Jasper. Tu- i se adresa lui Tom- trebuie sa-i spui imediat Bellei adevarul !

-         Stiu! Striga Tom. Doar ca e greu! Se planse el.

-         Si apropo de spus adevarul... incepu Emmet. Daca m-as intalni cumva cu sora ta Rose, ai fi impotriva ? Incerca Emmet sa o spuna subtil, dar Tom nu-i dadu ascultare, prefacandu-se ca nu-l auzise si pleca spre capitan sa-i spuna sa intoarca iahtul, in timp ce Jasper ii dadu un cot zdravan lui Emmet in coaste, reducandu-l la tacere.

  Tom se afla din nou in fata cabanei Bellei, si inspira puternic pentru a-si face curaj , inainte de a apasa pe maner sa intre.  Cand deschise usa, o gasi pe Bella fericita, impachetand. Tom uita de toate. Faptul ca Bella era fericita, il facea si pe el la fel de fericit . Se apropie de ea si o imbratisa de la spate, in timp ce Bella isi lasa capul pe pieptul sau.

-         Credeam ca nu mai vii, spuse ea zambind.

-         Cum sa-mi parasesc fata mea preferata? glumi Tom.

    -         Si singura, sper, glumi si Bella chicotind si intorcandu-se cu fata spre Tom, se lasa invaluita de un sarut pasional.

   -         Cu siguranta, ii raspunde Tom dupa ce-i dadu drumul buzelor ei , dar inca tinand-o in brate. Si care este motivul fericirii tale? Intreba el smechereste.

    -         Pai, e tipul asta... care m-a facut ce-a mai fericita fata din lume, si pe care il iubesc la nebunie, spuse Bella.

    -         Oh! Cred ca e tare norocos tipul ala, ca a reusit sa te cucereasca, glumi Tom si o saruta din nou.

-         O, e foarte norocos, spuse Bella, zambind dupa ce terminara sarutul.

-         Cred ca amandoi sunt foarte norocosi, zambi si Tom. Ca s-au gasit unul pe celalalt.

-         Exact! Il aproba Bella. Si asta numai datorita lui Edward Cullen. Iar drept multumire, am sa-l sun chiar acum! Spuse Bella scotandu-si dintr-o data telefonul  si apeland, inainte ca Tom sa-si revina din soc.

  Un sunet melodios inunda cabana, si acela era telefonul lui Tom. Bella il privi pe acesta cum si-l scoate bin buzunar.

-         Ce coincidenta bizara, nu? Spuse ea incepand sa rada, inchizand, dar si telefonul lui Tom se opri, iar Bella observa cum fata lui Tom arata de parca tocmai vazuse o fantoma , sau, in cazul de fata, fusese prins cu mata in sac.

  Bella apela din nou numarul lui Edward, iar de aceasta data, cu o fata serioasa urmari cum telefonul din mana lui Tom incepu din nou sa sune.

  Din 2 pasi uriasi, ajunse in fata lui Tom si-i lua telefonul din mana care acum parea ca nu mai avea viata, si se uita la apelant. “Balerina lui Jacob” era tot ce scria pe ecran, iar lacrimile Bellei navalira inainte de a incerca macar sa le opreasca.

 Se dadu inapoi cativa pasi, privindu-l pe Tom avea fata impietrita de vina, privind-o implorator.

-         Tu... tu esti Edward Mansen Cullen? Intreba Bella cu vocea tremurandu-i de durere si nervi.

Tom doar dadu o data din cap, incapabil sa scoata vreun cuvant, si-si lasa privirea in pamant.

   Fara nicio avertizare, Bella se afla din nou langa el si ridicandu-si palma dreapta, si-o lipi cu putere peste obrazul lui, lasandu-i o urma rosie.

-         Eu sunt PATINATOARE! Ii tipa Bella in fata, dupa care isi lua bagajul si parasi cabana, contrar incercarilor lui Tom de a se explica , sau de a o opri.

  Dupa ce Bella tranti usa cabanei in urma ei, Tom cazu in genunchi de parca in tot acest timp fusese in transa. Dintr-o data il napadira lacrimile. Nu-si daduse seama ca el chiar se indragostise de Bella. Ori poate nu dorea sa o recunoasca . Ceea ce la inceput parea doar un joc, dorind doar sa isi mai ocupe timpul liber, si poate sa se si razbune pe ea pentru ce-i facuse surorii lui, se transformase in iubire adevarata.

     Pe de cealalta parte, Bella era pur si simplu distrusa. Plangea incontinuu, nestiind ce mai era adevarat. Oare tot ce impartisera impreuna fusesera minciuni? El doar dorea razbunare? Ori pentru ce a facut-o ? Pentru ce a distrus-o in asemenea hal?

   Aflandu-se deja in avion, cu destinatia spre casa, si strergandu-si lacrimile care nu conteneau sa apara,  cu greu reusi sa inteleaga ca ii suna telefonul.

  Se ruga in gand sa nu fie tot de la Tom. Ori ma rog, Edward, cum fusesera  ultimele 20 de apeluri. Insa cand se uita pe ecran, era numele lui Alice.

 Inspira de cateva ori , incercand sa se linisteasca , apoi apasa tasta verde.

-         Bella,ai reusit. De ce ai tacut si nu mi-ai zis ca l-ai gasit pe Edward. Ah tu vulpe sireata. Zi-mi cum a fost ?

-         Ce tot vorbesti acolo, nu te inteleg ? Bella era foarte confuza.

-          Ce te faci intr-o ureche ? Am fost reangajate, iar idiotul de Jacob a fost dat afara. Si ghici ce. Tu ai fost promovata, luandu-i postul. Nu e asta genial? Ah, Bella sa-i fi vazut fata idiotului. Nu ca eu i-as fi vazut-o cand a primit vestea, dar mi-ar fi placut la nebunie  sa fi fost acolo. Of, mi-e asa de dor de tine. Abia astept sa te intorci!

-         A-Alice! Spuse Bella incepand din nou sa planga cu sughituri. Of, Alice, suspina ea.

-         Bella! Ce s-a intamplat? Plangi cumva? Spuse ingrijorata Alice

-         Am sa-ti povestesc cand ajung acasa. Adica in cateva ore.

-         Esti in avion? Vii acasa ? Dar de ce ? Bella...

-         Doar, lasa-ma putin, OK? Am nevoie sa ma descarc putin, apoi voi fi ca si noua, spuse Bella incercand un zambet fals, desi era constienta ca Alice nu o putea vedea.

-         Bine, numai sa nu-ti stresezi vecinii de scaune ! incerca Alice sa faca o gluma, insa nu reusi sa o  inveseleasca pe Bella.

-         Ok, promit ca voi incerca. Ne vedem acasa , pa! ii spuse Bella inchizandu-i rapid, caci un alt rand de hohote de plans stareau sa-i iasa din piept.

  Edward urca deja in avionul sau personal. Jasper si Emmett erau mai tacuti ca niciodata. Nici unul nu a crezut ca o gluma nevinovata se va termina asa.

Totul a pornit de la ideea lui Edward de a o invata minte pe Bella sa nu se mai amestece in vietile altora.

Bine, nici Edward nu era mare fan Jack. Stia ca nu e barbatul ideal pentru Rose. Insa, viata l-a invatat sa aiba rabdare.

  La varsta de 16 ani a ramas fara ambii parinti si cu o sora de 12 ani distrusa. A muncit, zile, nopti, ani. A imbinat cu succes studiile si joburile fara numar. Pana, viata ia zambit, a dat lovitura. Peste noapte a devenit milionar. Si abia atunci si-a permis sa-si traiasca tineretea.

  Petreceri, nopti fara somn si iarasi fata plansa a lui Rose. S-a oprit de dragul ei din drumul autodistrugerii. Era si normal sa o urasca pe Bella cand Rose se inneca de plans, iarasi, in bratele lui.

-         Frate, nu te distruge. O sa fie totul bine. Si Bella te iubeste. Em incerca sa-l linisteasca. Insa, Edward o stia mai bine. Ii trebuia timp sa uite tradarea lui. Si el e pregatit. O sa fie umbra ei si o sa astepte momentul potrivit.