Almost lovers

Hei! Deci stiu ca asteptati continuri, dar mai am de lucrat putin la ele ( adica sa ma apuc sa le scriu :D ) asa ca pana atunci va las un one-shot. Nu stiu ce e cu mine in ultimul timp, dar parca nu-i mai iese nimic calumea . Tot ce-mi propun se termina cu un final sec. Scuze de asta. Habar nu am cand voi redeveni vechea " eu " .
 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

                     

Edward este vedeta liceului Forks . Din pacate , pentru Edward viata la liceu nu e chiar cum ar fi vrut-o el . Bineinteles ca ii placea faptul ca putea avea orice fata dorea , dar dupa 2 ani , deja se saturase de asta . Era prea mult . A ajuns sa fie urmarit de unele fete nebune  care se credeau iubitele lui , si asta nu ii prea placea .

Sa fii atat de popular nu era chiar asa de usor cum crezuse el .

Prietenii lui , Emmet si Jasper intotdeauna radeau de el ca ignora fetele , spunandu-i ca e posibil sa fie gay , insa el nu le dadea ascultare . Una era sa fii gay , si alta era sa vrei sa ai o relatie cu o fata normala , nu cu panaramele ce se dadeau la el nonstop .

Astazi , Edward Cullen se afla la spital , vizitandu-si tatal .

 Carlisle Cullen  , doctor expert in cardiologie  si seful spitalului , isi petrece destul de mult timp in aceasta institutie decat acasa cu familia sa  , iar acolo era singurul loc unde puteai da de el .

Umbland pe holurile spitalului , Edward ii zambi secretarei , in timp ce ea se hiperventila . Continua sa mearga , pana ce aproape dadu peste cineva din neatenie . Isi ceru scuze , inainte sa o vada pe Jessica ce devenise foarte entuziasmata la vederea lui . Cu o mana bandajata , aproape ca-i sari in brate lui Edward , insa acesta se feri .

-         Edward ! Nu-mi vine sa cred ca te vad aici ? spuse ea pe un ton chitait .

-         Mda ... trebuie sa plec , bolmoji el trecand pe langa ea in viteza .

-         OMG ! Edward Cullen este aici !!!! tipa Tanya  , o alta fata nebuna  care se ivi de nicaieri.

Edward o lua la fuga .Nu vroia sa fie asaltat de doua nebune care sa-l sufoce cu saruturi scarboase , pline de gloss , sau mai rau , sa-l violeze . Intra in biroul tatalui sau , si ii spuse despre formularul ce trebuia sa-l semneze pentru scoala , apoi isi lua la revedere si iesi .

Se indrepta rapid spre iesire , insa din pacate aceasta era blocata de Jessica care-l cauta cu privirea . Se intoarse pe calcaie , inainte  sa-l vada , insa nu apuca se faca prea multi pasi ca se intalni cu Tanya  . Exasperat , si fara cale de scapare , intra pe prima usa ce o vazu . Astepta cateva clipe cu urechea lipita de usa , ascultand tocurile celor doua  care  alergau pe hol , apoi se intorse uitandu-se imprejur .

Pe un pat de spital , ce se afla in mijlocul camerei era o fata ce dormea . Edward se apropie cu pasi subtili uitandu-se mai de aproape la fata ei . Era fumoasa . Avea parullung de un castaniu cu reflexii roscate, ce era rasfirat pe toata perna. Edward zambi fara sa-si dea seama . Se apropie de ea si ii mangaie obrazul . Aceasta se misca putin , iar apoi clipi din genele ei dese si isi deschise ochii ciocolatii , privindu-l .

-         Cine esti ? intreba ea confuza .

Edward se ridica automat in picioare .

-         Eu ... aaa... sunt Edward Cullen , spuse el , privind-o agitat . Nu voia sa creada ca era vreun obsedat , sau ceva .

Ea isi lua ochii de la el si se uita prin camera .

-         Unde sunt ? intreba ea .

-         La spital ! ii raspunse el precaut .

-         Si cine sunt eu ? intreba ea din nou .

-         Oh ! Tu esti ... Isabella Swan , ii raspunse Edward multumindu-si in gand ca-i citise macar numele de pe fisa medicala . Cred ca ti-ai pierdut memoria , spuse el . Lasa-ma sa chem pe cineva ! spuse indreptandu- se spre usa .

-         Stai ! Edward ? Aaa.... nu pleci de tot , nu ? il intreba ea ingrijorata .

-         Nu ! Ma intorc cu o asistenta , stai cuminte ! ii spuse Edward pe un ton linistitor , desi  era foarte agitat inauntrul sau .

Era agitat , nervos , si speriat ! Nu stia ce avea acea fata . Abia daca ii stia numele , iar ea credea ca o cunoaste . In sfarsit dadu peste o asistenta care o aduse in camera Isabellei .

-         Oh , Isabella , ce bine-mi pare sa te vad ca te-ai trezit . Ai dormit ceva timp , spuse asistenta glumind .

-         Cat ? intreba ea incet .

-         Cam 7 luni ! spuse asistenta . Dar tu cine sti ? il intreba pe Edward .

-         Eu sunt ... un prieten ! concluziona el .

-         Oh .. cred ca esti foarte fericit ca Isabella a iesit din coma . Desi , din cate vad , are pierderi de memorie . Insa va asigur ca nu este de lunga durata . Trebuie doar sa i se face cateva analize . In curand isi va aduce aminte absolut totul , spuse asistenta fericita .

-         Multumim , spuse Edward , nu prea fericit . Nu ca ar profita de faptul ca ea crede ca ii este prieten .

-         Nu ai pentru ce draguta ! Acum ma voi duce sa-i anunt parintii ! ii spuse asistenta lui Edward .

-         Ok , la revedere !

Linistea se lasa peste cei doi , iar Bella il privea insitent pe Edward .

-         Ce ? spuse el .

-         Cred ca-mi aduc aminte de tine ! spuse ea incruntandu-se .

-         Imposibil ! spuse el . Aaa... adica , asistenta a spus ca nu iti mai amintesti nimic , deci ..

-         Stiu , insa am acest sentiment de cand te-am vazut , spuse ea cu vocea inca slabita .

-         Ok , lasa asta acum . Trebuie sa te odihnesti putin , si in curand vor veni parintii tai sa te viziteze , deci trebuie sa plec , spuse acesta indreptandu-se spre usa .

-         Edward ? il striga Bella , iar el se intoarse putin , privind-o .

-         Vei mai veni si maine ? il ruga ea .

-         Aaa... da , sigur , spuse el ridicand in umeri , apoi iesi din salon .

Ziua lui Edward fusese plina . De la faptul ca a trebuit sa fuga si sa se ascunda de doua nebune ,  si pe deasupra isi mai facuse o grija in plus . Cand o vazuse in cea zi , un sentiment ciudat il strabatu si de aceea a vrut sa plece cat mai departe . Nu avea sa se mai intoarca , insa cand Isabella il ruga atat de frumos , nu putu sa o refuze . Dar pana la urma ... oricum nu avea planuri in dupamiezele acelea , asa ca ar putea sa vina sa stea putin cu ea , daca asta o facea sa se simta mai bine .

A doua zi , Edward reusi sa se furiseze la ore neobservat . Gandul sau era numai la Isabella . Isabella ... Bella ! Suna mai bine Bella .

-  Tocmai i-am gasit un nume de alint ! spuse Edward putin cam prea tare , ceea ce starni atentia colegilor din clasa .

Edward se lasa putin in scaun , rusinat de iesirea lui , si continua sa scrie in caiet .

La pauza de masa , Edward doar se juca cu mancarea din farfurie , fiind cu gandurile departe .

-         Edward frate ! spuse Emmet zgaltaindu-l .

-         Ce ? spuse Edward trezit din reverie .

-         Te-am intrebat daca vii astazi dupa ore la meci !

-         Oh , nu pot atunci , spuse Edward .

-         De ce ? intreba Jasper de data aceasta .

-         Am ceva de facut , lamuri Edward .

-         Ce ? intreba Emmet curios .

-         Las-o balta ! Nu pot astazi , ok ? spuse Edward nervos .

-         Bine , bine ! spuse Emmet tinandu-si mainile ridicate in fata , aparandu-se . Nu trebuie sa fii asa agresiv .

-         Da , chiar asa ! Ce s-a intamplat ? Iar ai probleme cu viata amoroasa ? intreba Jasper zambind iscoditor .

-         Da , stiu eu Eddy , ca asa e ! zambi prosteste Emmet .

-         Nu-mi spune Eddy ! Si daca prin viata amoroasa te referi la panaramele alea care nu inceteaza sa ma urmareasca si sa ma agreseze , atunci , nu . Nu asta e problema , de data asta ! Nu are rost sa va incarc cu problemele , mele ! spuse Edward si termina discutia .

Plecand de la scoala , Edward se duse direct la spital . Lua liftul , pana la etajul Bellei , dar se opri in hol . Se plesni cu palma peste frunte si cobora inapoi . Se urca in masina si merse pana la cea mai apropiata florarie , de unde ii cumpara un buchet de gerbere albe . Iesi din florarie , zambind la buchetul din mana lui si se indrepta spre masina . Inainte sa urce  insa , observa ca alaturi era o librarie . Zambetul i se mari si se duse sa-i cumpere si o carte . Se plimba prnintre rafturi , pana ce gasi cartea ce o cauta . “La rascuce de vanturi “ de Emily Bronte .

-         Cred ca asta va fi buna ! spuse pentru el , si urca rapid in masina , conducand spre spital .

Se opri la usa Bellei , inainte sa ciocane . Imediat ce primi raspunsul afirmativ , intra in salon , uitandu-se la Bella ce statea pe marginea batului , leganandu-si picioarele inainte si inapoi .

-         Ai venit ! spuse ea sarind de pe pat fericita . Ochii ciocolatii ii sclipeau de fericire , iar Edward observa asta .

-         Hei ! Pai , m-am gandit ca te vei plictisi aici , singura , spuse el inaintand pana la ea . Ti-am adus deasemenea si astea , spuse el inmanandu-i florile si cartea .

-         Pentru mine ? Waw ! Multumesc mult de tot . Esti prima persoana care imi aduce zambetul pe buze pe ziua de astazi , spuse ea fericita , mirosind florile , si punandu-le pe noptiera . Le voi pune in apa mai tarziu , declara ea , intorcandu-se inapoi spre Edward .

-         Ce s-a mai intamplat de ieri ? intreba Edward curios , asezandu-se pe un scaun si privind-o curios . Pentru un anumit motiv , era chiar interesat de acea fata .

-         Oh... nimic interesant. A venit tata la mine, si mi-am adus aminte de el. Doctorul spune ca in cateva zile imi voi aminti totul, declara Bella fericita.

-         Oh, spuse Edward putin dezamagit.

-         Dar asta este bine, nu? Intreba ea, dar nu mai astepta raspunsul ca incepu sa vorbeasca destul de repede: Abia astept sa ies din locul asta si sa alerg pe afara si sa vad pasarile, si lumea. Apropo, am aflat ca parintii mei sunt divortati iar mama locuieste in Phoenix Arizona cu iubitul ei... Se opri pentru o secunda parca gandindu-se la ceva.

-         Imi pare... rau spuse Edward sincer.

-         Nu, e in regula, fiindca stiu ca ei inca se iubesc. Doar ca mama il iubeste mai mult pe Phil decat pe tata. Dar el este in regula cu asta acum, spuse ea zambind sincer.

Edward doar raspunse la zambet, gandindu-se la cat de copila putea sa fie. Se gandi apoi ca ea isi va aduce aminte in curand tot, si va fi suparata pe el ca a mintit-o.

-Bella...eu

- Cum mi-ai spus? Intreba ea.

- Bella? Spuse Edward mai mult ca o intrebare.

- Suna...bine. Imi place Bella declara ea.

- Ma bucur, fiindca trebuie sa-ti spun ceva, incerca Edward sa o faca sa-l asculte.

- Edward, esti singurul si cel mai bun prieten al meu! Marturisi dintr-o data Bella. Nu stiu ce m-as face fara tine!

Edward ramase stana de piatra. Cum avea sa-i mai zica adevararul dupa declaratie fetei? Ii va frange inima!

-         Pai asa si trebuie, pentru asta sunt aici, nu ? spuse Edward pe un ton glumet.

-         Da ! spuse Bella privindu-l vesela.

 Ziua trecuse relativ destul de repede , vorbind, razand si impartasindu-si ideile . Edward incerca sa evite unele intrebari pe care Bella le punea despre viata ei de inainte de accident, deoarece habar nu avea de ea, si sa fie sincer nici nu dorea sa o minta .

 In curand, seara se instala de-a binelea in micutul orasel , iar Edward trebui sa plece, deoarece Bella treabuia sa se culce.

 Avea de gand ca a doua zi sa revina si sa isi petreaca din nou intraga dupa-amiaza impreuna cu Bella, si poate ca va putea sa-i spuna si adevarul pana la urma.

 Pleca acasa inca euforic, conducand in viteza cu muzica la data la maxim, iar apoi, reusi sa se strecoare in camera lui in liniste, fara sa le dea parintilor de banuit, fiindca nu avea chef sa le vorbeasca despre asta. Se puse in pat, vrand sa doarma, insa gandurile lui calatoreau numai intr-o directie : si anume Bella. Fara sa-si dea seajma, se trezi zambind , iar apoi se opri brusc. Era cumva... se putea ca el sa fie... indragostit de aceasta fata ? Adica, nu mai fusese pana acum indragostiti, dar cu siguranta isi putea da seama  ca el chiar o iubea pe fata aceea.

Dupa ce starea de soc trecu, Edward se bucura , si reusi sa adorma, nu inainte de a-si planifica sa mearga a doua zi la Bella la spital dis de dimineata pentru a o vedea.

  Orele trecura ca vantul, iar dimineata se instala in camera indragostitului. Se ridica fericit, si-si facu rutina de dimineata, zburand pe usa casei in graba, fara a mai servi micul de jun. Oare mai putea el manca la cat de indragostit era ?

  Conduse in graba pana la spital, si parca timpul trecea atat de greu si drumul era atat de lung, incat il innebunea. Vru sa se urce in lift, dar in schimb o lua pe scari, caci nu mai rezista sa stea de geaba, si asa i se parea ca va ajunge mai repede.

 Ajuns la etajul Bellei, Edward inainta fericit spre camera Bellei, care era intredeschisa , dar se opri cand auzi ca poarta o discutie cu asistenta :

-         Si, am auzit ca ti-ai amintit tot, spuse asistenta in timp ce-i schimba lenjeria de pat.

-         Da. Astazi dimineata , pe la ora 5 si jumatate, cred, a sosit mama sa ma vada. Si atunci mi-am amintit absolit totul! Spuse Bella fericita.

Zambetul de pe buzelel lui Edward se micsora, pana ce ajunse o linie drepta, incruntandu-se. Desi acum stia ca de fapt ea nu-l cunostea de fapt pe el si ca era un mincinos.

 Daca il va mai vedea, probabil ca-l va ura pentru totdeauna. Asta daca nu o face deja. Si stia ca nu va putea face fata privirii ei dezaprobatoare. Asa ca pleca , inapoi spre masina sa, cu capul plecat, si cu durere in suflet.

 Toata ziua fusese ca o umbra. Trecu printre colegi, ca si cum nu-i vedea, si fusese trist tot timpul. Cel putin fetele ii dadeau pace vazand ca nu avea chef de dulcegarii. Prietenii lui Emmett si jasper, incercara sa-l inveseleasca, sau macar sa afle de ce era in halul acela , insa nu reusi sa scoata nimic de la el.

Zilele trecura, si o saptamana se facu in capat. Astazi era din nou luni, iar Edward se afla la scoala . Nu era cu mult mai bine fata de saptamana trecuta, insa isi mai revenise fara de acum o saptamana. Fetele incepusera sa roiasca din nou in jurul sau, ioar el incerca sa le ignore enervat. El vroia doar una. Si aceea nu va fi niciodata a lui.

 Acum se afla in pauza, poposind in fata dulapului sau, asistand la o discutie intre Emmett si jasper  despre o tema nu prea inteligenta ori amuzanta , dar la ce se putea astepta de la Emmett ?

-         Hei Edward ! spuse o voce seducatoare trecand pe langa el, insa Edward nici nu se obosi sa-si intoarca privirea.

Tipa pleca , indignata ca fusese refuzata in asemenea hal, iar baietii se oprira din certat pentru a-l mustra pe Edward ca va ramana singur toata viata lui daca mai refuza toate fetele care incearca sa-l agate. Edward nici macar nu-i asculta, ci era ingropat in ganduri, toate cu bella.

O voce subtire de copila , ce il striga pe nume il aduse la realitate. Credea ca-si imaginase acea voce delicata si mult prea familiara, pana ce cineva ii sari in spate , cuprinzandu-l gatul cu ambele maini, razand.

Atat Emmet , cat si jasper ramasesera cu gura cascata la gestul fetei, care “ indraznise” sa-l atinga pe Edward, insa cand acesta o oprivi incurca, iar apoi un zambet larg i se fixa pe chip, si o lua in brate pe fata, tot holul se holba la cei doi.

-         Bella ? intreba Edward socat. Chiar tu esti? Dar cum?

-         Pai... mi-am cam amintit totul, si se pare ca eu veneam cu masina de la aeroport, indreptandu-ma spre Forks, la tatal meu la care aveam sa locuiesc, cand am avut un accident de masina. Trebuia sa invat aici, dar cum am fost in coma... intelegi tu. Iar acum,. Ca mi-am revenit, m-am intors la scoala, spuse Bella pe nerasuflate, fericita ca-l gasise pe Edward. Si apropo de revenire. De ce nu ai mnai venit ? Te-am asteptat toata saptamana ! se planse Bella.

-         Mda... imi pare rau pentru asta, spuse Edward privind-o trist si dandu-i drumul din brate, desi Bella inca statea agatata de el. Doar ca... stiam ca ti-ai amintit, si credeam ca ma urasti, recunoscu el.

-         De ce te-as ura? Intreaba Bella nedumerita.

-         Pentru ca te-am mintit. Stii tu... in legatura cu prietenia noastra ...

-         Edward! Spuse Bella zambind. Asta nu conta. Poate ca nu ai fost prietenul meu, dar ai devenit unul. In plus, as fi inteles daca veneai si imi explicai.

-         Asa e. Imi pare rau. Mna ierti? Intreba Edward facand o fata de catelus.

-         Normal ca te iert. Ce fel de prietena as fi daca nu as face-o ? intreba Bella zambind si imbratisandu-l strans.

Iar desi cuvatul “ prieten” nu ii suna prea bine lui Edward, era hotarat sa-i acorde timp, si sa o faca sa se indragosteasca de el, asa cum era si el de ea. Iar intr-o zi, vor putea fi impreuna ca iubiti, si nimeni nu-i va mai putea desparti.

               Sfarsit !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

  Sper doar ca nu v-am dezamagit prea tare :( Si mii de scuze pentru intarzierea cu continuarile ! Incerc !!!!!