MEC. Capitolul 9.

           Buna dragilor !
Stiu ca multi au asteptat acest capitol , asa ca , m-am gandit ca ar fi bine sa va fac si aceasta placere . Ce nu fac eu pentru voi :)
     Deci , aveti aici capitolul 9 scris de mine si corectat de Veronica .
   Deci lectura placuta si asteptam pareri !
PS : Putin mai incolo voi pune un nou capitol la The vampire hunter , deci stati pe aproape !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella şi Tom ajunseră în fata hotelului, coborând din taxi. Tom rămase să-i plătească şoferului drumul şi să ia bagajele, în timp ce Bella era captivata de peisajul mirific. Nu fusese niciodată mai impresionată de ceva mai frumos.

-         Intrăm, sau ai de gând să dormi afară? O mustrului Tom chinuindu-se cu bagajele lor şi luând-o înainte, intrând în hotel, astfel că Bella nu avuse ocazia sa-i răspunda.

  Cu mişcări rapide, Bella îl ajunse din urmă până în holul hotelului, minunându-se totodată de imensitatea locului. Ajunse chiar la timp, căci Tom tocmai se pregătea de plecare, vorbind totodată cu recepţioneră.

-         Aici erai! Îi spuse acesta, când Bella ajunse lângă el.

-         Păi dacă m-ai fi aşteptat şi tu puţin, poate n-aş fi fost nevoită să alerg după tine! Spuse Bella ironic dar păstrându-şi tonul calm.

  Tom îşi dădu ochii peste cap dar nu comentă, ci îi dădu o cheie. Bella se uită mirată, luând cheia din mâna lui cu o privire precaută.

-         E cheia de la casuta ta! O lămuri el.

-         Ce? Adică nu vom sta în hotel? Spuse Bella dezamăgită, bosumflându-se.

-         Normal că nu! Spuse Tom pe un ton de < evident >. Vom pierde toată distracţia şi în plus, panorama e mult mai frumoasă.

-         Da, siguuur! Spuse Bella ironică, dar încă dezamăgită.

  Cei doi porniră spre o altă ieşire a hotelului, care îi duse direct către plajă. De data aceasta, Bella părea mai fericită că vor sta în acele casute de pe plaja. Privi în spatele ei o clipă observând că Tom nici nu clipi la peisajul superb ce se întindea în faţa lor, dar oftă resemnată.

  Nu avea cum să scoată nici măcar o urmă de sentiment de la fiinţa aia. Hamalul le-o luă înainte, cărând bagajele până în dreptul fiecărei cabane. Cele două cabane în care aveau să locuiască, erau una lângă cealaltă, aşa că atunci când cei doi ajunseră acolo, Tom îl plăti pe tip şi apoi se îndrepta spre cabana lui, trântind uşa în urmă.

  Bella îşi dădu ochii peste cap la comportamentul infantil al noului ei coleg de muncă şi să îndrepta deasemenea spre cabană ei.

 Cum intră în cabană, Tom se trânti pe pat, scoţând un oftat. Cum o va scoate el la capăt cu toate astea? Desigur că avea totul plănuit, până în cel mai mic detaliu. Dar, având în vedere că Bella era aşa de disperată să-l găsească pe acest Edward, s-ar putea să-i strice planurile făcute cu multă atenţie.

 Bella, în schimb, de cum intră în cabana sări în patul ei, luându-şi telefonul şi sunând-o pe Alice. După al doilea ton de apel Alice răspunse cu o voce fericită.

-         Alo, Bella? Ai ajuns? Cum e acolo? L-ai omorât deja pe Tom? Vorbi ea mult prea repede, încât uită să mai si respire.

-         Linişteşte-te Alice! Râse Bella. Am ajuns, totul e bine şi nici nu-ţi poţi închipui cât de frumos e totul aici! Cât despre Tom... ei bine nu l-am omorât. Încă. Dar să nu ne grăbim cu concluziile, mai am destul timp, nu? Glumi Bella.

-         Nu pot să cred cât de rea eşti cu el! Spuse Alice. Ar trebui să-i fii recunoscătoare fiindcă dacă nu era el...

-         Da, ştiu. Nu mai eram acum pe urmele lui Edward. Dar pur şi simplu nu-l suport. De ce trebuie el să se creadă întotdeauna mai bun ca mine? E un idiot! Spuse Bella înfuriată.

-         Ok, să lăsăm asta. Spune-mi, ai ceva veşti? L-ai văzut pe Edward Cullen? Întrebă Alice entuziasmată.

-         Crezi că dacă aş fi vorbit cu el mai eram acum aici vorbind cu tine? Întrebă Bella ironică.

-         Adică? Vrei să spui că nu m-ai fi anunţat imediat? Se răsti Alice.

-         Off Alice, râse Bella.

-         Apropo de Edward. L-ai mai sunat? Dacă tot i-ai furat telefonul javrei ăleia despre care nici măcar nu îţi voi spune că te-a căutat, ar trebui să profiţi de asta, spuse Alice.

-         Ce?! Doamne Alice abia acum îmi spui? Când m-a căutat? Ce i-ai spus? Întrebă Bella nerăbdătoare.

-         Azi dimineaţă. S-a prezentat la uşă, spunând că vrea să vorbească cu tine. Ţi-a adus flori. Flori care au aterizat direct în coşul de gunoi, apropo.

-         Şi de ce ai aşteptat atât să-mi spui? Alice, eşti teribilă în a-mi da veşti! Spuse Bella zâmbind uşor. Acum zi-mi exact ce ţi-a spus!

-         Deci când am răspuns la uşă, şi în caz că te întrebai eram acolo să ud florile aşa cum mi-ai zis, chicoti Alice.

-         Da, da, şi?

-         Şi stătea în faţa uşii cu un buchet imens de trandafiri galbeni, urâţi, şi m-a întrebat unde eşti, îi răspunse Alice.

-         Şi tu ce i-ai spus?

-         Adevărul, spuse Alice simplu.

-         Ce?! Spuse Bella speriată.

-         Că eşti plecată în interes de serviciu, o linişti Alice.

-         Oh. Şi el ce a zis? Întreabă Bella.

-         Mi-a spus să-ţi transmit că te vrea înapoi, bla, bla, bla, că doar pe tine te iubeşte, bla, bla, bla, şi că nunta lui a fost anulată, că nu o iubea pe Rosalie... ştii tu, vorbe de om disperat.

-         Oh, deci i-am distrus logodna până la urmă, nu? Întrebă Bella fericită.

-         Aşa-i trebuie javrei! Spuse Alice. Deci... asta înseamnă că te vei întoarce acasă? Întrebă Alice cu părere de rău.

-         Pe naiba, nu! Nu acum că sunt aşa de aproape de a-l descoperi pe faimosul Edward Cullen. Gândeşte-te Alice, câţi bani pot face dacă îl găsesc! Spuse Bella entuziasmată.

-         Aşa, baby! Nu lăsa şansa asta să treacă pe lângă tine, o încuraja Alice.

-         Aşa am să fac. Hai că mai vorbim, pa!

-         Pa! Îi răspunse Alice închizând.

  Bella îşi împinse corpul până aproape de marginea patului, astfel că acum stătea cu capul în jos. Se uită lung la telefonul lui Jacob ce îl ţinea mereu în buzunar, şi caută în lista de contacte. Numele “Edward Cullen“ îi atrase atenţia. Cu degetele tremurând de emoţie, apăsă butonul verde de apelare. O voce subţire de femeie, începu să vorbească: “Momentan, apelatul nu poate fi contactat...”

Bella închise imediat şi aruncă telefonul lângă ea, pe pat. Îşi trecu mâinile peste faţă de câteva ori, oftând, apoi se ridică şi se duse să facă un duş.

   A doua zi dimineaţă, Bella iese din cabana ei, ridicându-şi mâinile spre cer, şi întinzându-se bine. Îşi luă din camera geanta de plajă şi merse voioasă spre cabana de vis-a-vis. Ciocăni la uşa de trei ori, apoi aşteptă puţin. Văzând că nimeni nu răspunde, insistă, până ce ajunse să dea cu pumnii în uşă, furioasă. Însă o voce din spatele ei o opri.

- Hmm! Îşi drese vocea Tom. Ce crezi că faci? O întrebă amuzat.

  Bella zâmbi vinovată împreunându-şi mâinile în faţă şi legănându-se pe călcâie, ca un copil.

-         Vroiam să te invit la plajă. Dar se pare că mi-ai luat-o înainte! Spuse ea ruşinată, văzându-l pe Tom într-un maieu alb şi o pereche de pantaloni scurţi, ţinând în mâna dreaptă un pahar cu cocktail. Oh, şi mersi că m-ai invitat şi pe mine, apropo, spuse Bella sarcastică, trecând pe lângă el supărată

-         Ghici cine s-a prezentat la usa mea cu un buchet de trandafiri ?

Oricât de morocanos ar fi Tom, Bella nu putea să-şi recunoască că se ataşase de el. Avea ceva ce îi inspira incredere.

-         Unde aici ? Tom păru alarmat de noutate.

-         Pff, nu !  Acasă . Şi te mai numeşti paparazii. Bombăni Bella.

-         Ah, zi-mi, spuse Tom  punandu-şi ochelarii de soare.

-         Jack . Îti inchipui, bogătaşa i-a dat un sut in fund si el a venit în genunchi la mine. Îi spuse Bella triumfătoare.

Tom îşi strânse mâinile in pumni şi se răsti la Bella.

-         De ce o numeşti pe Rose bogătaşă ? Tu o cunoşti măcar ? Tu realizezi că din cauza aventurii tale ai traumatizat-o ? De ce te gândeşti mereu la tine ? Eşti o egoistă.

Bella se opri în loc, uimită.

-         Tu o ştii ? Aaa..., mi-e clar. Tu faci toate astea nu numai să câştigi bani. Ţie îţi place de Rose. Parcă te şi văd cum te guduri pe lângă mine şi Ed în speranţa să-ţi facem lipeala cu ea.

-         Să nu-l numeşti niciodata Ed, urăşte când este strigat aşa.

-         Opa, dar tu deţii mult mai multă informaţie decât îmi zici mie. Sigur, eşti obsedat de bogă…hmm, Rose. Bella îi urmări reacţia atent. Însa, un gust amar, parcă de gelozie i se puse în gât.

   Tom îşi dădu ochii peste cap şi o urmă pe Bella. Aceasta merse până la plajă, unde îşi aranjă prosopul pe nisipul fierbinte, apoi se aşeză pe el, scotocind prin gentuţa ei după cremă şi ochelarii de soare. Deodată, un grup de băieţi îi atrase atenţia în mod neobişnuit. Erau toţi îmbrăcaţi cu tricouri negre şi purtau ochelari de soare. Erau foarte bine făcuţi, arătând clar ca nişte bodyguarzi. Bella sări imediat în picioare, zâmbind ca o nebună, urmându-i.

Tom o ajunse din urmă.

-         Bella, ce faci?

-         Lasă-mă, sunt pe cale să-l găsesc pe Edward! Spuse ea fericită.

-         Cum aşa? Întrebă el confuz.

-         Ăia sunt cu siguranţă bodyguarzii lui. Ştiu asta! Spuse ea cu încredere.

-         Ce? Ar putea fi ai oricui, nu neapărat ai lui Edward, spuse Tom, dar continua să o urmeze.

-         Am un presentiment, înţelegi? Se răsti Bella la el, neluându-şi privirea de la tipii în negru.

Tom oftă sătul de toată situaţia asta, dar continua să o urmeze.

   Bella îi urmă pe bodyguard zi până ce intră pe o uşă. Aşteptă câteva clipe, apoi porni pe urmele lor, însă când intră în încăpere se opri holbându-se la sala uriaşă în mijlocul căreia trona o fântână arteziană. Peste tot erau numai uşi. Pe care intraseră bodyguarzii? Se întrebă înjurându-se în gând că nu îi urmărise mai de aproape.

  Aproape că nici nu-l observă pe Tom care ajunse şi el lângă ea, arătând plictisit.

-         Şi acum? Întrebă el fără pic de interes.

-         Căutăm! Spuse Bella simplu, luând-o înainte, şi începând să deschidă uşi la nimereală.

-         Frate, m-am legat cu o nebună. Zise Tom, însă abia îşi reţinea  zâmbetul

  După ceva timp, Bella ajunse la o uşă, pe care o deschise în fugă, dar se opri când văzu ce era înăuntru.

-         Un club de diving. Super! Spuse ea privind mulţimea de oameni în costume de baie, zumzăind pe lângă bazinul de înot, sau aruncându-se în apă de la înălţime, de pe trambuline amplasate pe margine.

Vru să mai rămână acolo puţin, dar se gândi că avea o misiune de căutare, aşa că se întoarse spre ieşire, vrând să plece. Însă exact atunci, din difuzoare se auzi cineva care îşi drese glasul:

- Domnul Cullen este chemat de către director. Repet, domnul Cullen este chemat de către director! Spuse vocea enervantă.

Imediat, ochii Bellei se umplură de entuziasm şi se întoarse pe călcâie spre Tom.

- L-am găsit! Şopti ea entuziasmată.