Inceputul sfarsitului nostru .

Inca un one-shot , ce l-am scris mai de mult . Sper ca o sa va placa si o sa imi si spuneti parerea vostra . Stiu ca nu toata lumea apreciaza one-shot-urile mele si ar dori doar continuari ( chestionarul nu minte ) , am spus totusi sa il postez .

Lectura placuta !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Sfarsitul verii .

Asta a fost sfarsitul nostru , sfarsitul meu . Ne iubeam , desi eram prea creduli .

Ea  era asa frumoasa , ca de fiecare data cand o vedeam , inima incepea sa-mi bata atat de tare , incat aveam impresia ca toata lumea o poate auzi . Zambetul ei , era cel mai minunat lucru pe care l-am vazut . Parul lung si negru , ochii ciocolatii , mirosul parfumului ei ... Toata fiinta ei era minunata . Nu suportam sa stau departe de ea prea mult , si imi placea sa stiu ce face , tot timpul . Vroiam sa o protejez si sa ma iubeasca doar pe mine . Eram egoist , stiu . Acum imi dau seama cat de egoist eram . Iar scuza mea penibila , era ... iubirea .

In fiecare seara , obisnuiam sa iesim impreuna in parcul din vecinatatea blocului ei , si sa ne petrecem ore in sir dandu-ne in leagane si sarutandu-ne . Ea era perfecta . Iar eu ... nu o meritam .

Eram prea orb , prea prost si prea innebunit de iubire ca sa realizez ca o sufocam . Persoana mea ii intoxica existenta .

Apoi , au inceput episoadele de gelozie . Egoistul din mine , o vroia doar pentru el , prea orbit de frumusetea ei , pentru a vedea ca o indepartam de prietenii si familia ei . Cred ca si ea ma iubea , deoarece , imi accepta toate porcariile . Ma iubea ! Acum ... cu siguranta nu o mai face .

Era sfarsitul verii cand mi-a spus “ Pa ! “ . Ca nu mai suporta nici o scena de gelozie din partea mea , ca nu mai suporta sa fie departe de prietenii ei , si ca nu mai suporta toata situatia asta . O facusem sa planga de prea multe ori , si desi vroiam sa o consolez , sa o iau in brate si sa-i spun ca totul va fi bine , m-am enervat si i-am inchis . Am fost cel mai mare prost , iar acum , am pierdut-o definitiv .

Nu o voi mai putea imbratisa , saruta buzele sau sa o fac sa rada . Nu voi mai putea sa o iau de mana si sa ne plimbab prin parc , pana ce noaptea ne induneca drumul . Nu voi mai putea avea nimic din toate astea .

Am cerut prea mult , iar Dumnezeu mi-a luat tot .

Lunile au trecut , si s-a facut toamna . Frunzele ingalbenite s-au asternut ca o patura pe trotuar , iar eu le indepatez din drumul meu cu picioarele . Inainte , cand eram cu ea , era amuzant . Acum , doar imi inspira tristete si nu vreau sa le mai vad .

Fiecare seara mi-o petreceam in parculetul de joaca , leganandu-ma in unul din leagane , gandindu-ma la clipele frumoase .

In curand , fulgii de zapada au pus stapanire pe oras , iar tristetea mea s-a intensificat , amintindu-mi de bataia noastra cu bulgari , de omul de zapada si de ingerii pe care ii facusem iarna trecuta . Insa , astea sunt doar amintiri . Am incercat sa o uit . Dumnezeu mi-e martor ca am incercat , insa nu am putut .Si nici nu voi putea vreodata .

Stau singur , pe o banca , tinandu-mi mainile afundate  in buzunare , incercand sa ma incalzesc . Privesc la puzderia de adolescenti ce au iesit de la ore . O vad pe ea . inima incepe din nou sa-mi bata si fericirea pune stapanire pe mine . Insa curand se evapora , ca o iluzie , caci un baiat , se apropie de ea si o imbratiseaza de la spate . Par fericiti , asa ca ma ridic , amortit de frig si plec .

Am gresit , si imi pare rau . Daca as fi stiut ca tot ce faceam era gresit , as fi incercat sa repar asta .  Dar acum e prea tarziu . Prea tarziu sa mai repar ceva .

Am continuat sa merg , incercand sa ignor glasurile din spatele meu . Insa cineva m-a oprit , prinzandu-ma de mana . M-am intors incet , uitandu-ma in ochii ei . Chipul ei era incruntat de ingrijorare .

-               Ce faci aici ? m-a intrebat .

Eu nu am raspuns . Ma uitam doar la chipul ei frumos si la ochii ei care sclipeau . Mi-am lasat privirea in jos , simtind ca nu sunt demn de ingrijorarea ei .

-               Amm.. aaa... eu doar ... Imi pare rau , am reusit sa spun . Nu am vrut sa te deranjez , acum , voi pleca , am continuat , si am vrut sa ma intorc , insa mana ei nu mi-a parasit bratul . Am ramas in loc , intorcandu-mi rapid privirea spre ea .

-               Stai ! spuse ea ezitand . Nu ... nu pleca .

M-am uitat uimit la ea , iar apoi inima mi s-a optit in loc pentru cateva secunde , cand ea m-a imbratisat . Am strans-o si eu in bratele mele , cat de mult am putut , avand grija sa nu o ranesc . Lacrimi au inceput sa mi se prelinga pe obraz , si le simteam inghetate de crivatul de afara .

O pala de vant trecu peste noi , si o multime de  zapada a navalit peste noi deodata , din copacul de deasupra . Am inceput amandoi sa radem , iar ea m-a privit inca o data cu ... iubire .

- Mergem sa bem o ciocolata calda ? am intrebat-o .

Ea a afirmat , si am pornit impreuna spre josul strazii inca stand imbratisati .

Poate ca iubirea noastra nu se sfarsise . Poate ca mai aveam o sansa , pe care aveam sa o pretuiesc .

In concluzie , ceea ce am invatat , a fost ca ... Orice sfarsit are un nou inceput , iar daca ma straduiesc putin , pot face inceputul mai frumos ca oricand .