Cum toata lumea posteaza in weekend , eu nu pot fi mai prejos, nu-i asa ? Si fiti sinceri, nu-i asa ca abia asteptati capitolul acesta ? :))
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
In cea mai mica liniste , Mary isi
lua ruxacul in care isi puse cateva haine , si alte lucruri de care nu se putea
desparti , apoi se imbraca si ea , in ceva confortabil , isi prinse parul lung intr-o coada la ceafa , impletind-o ,
apoi cobora jos in bucatarie , luandu-si ceva de mancare neperisabil ,
asigurandu-se ca Bill nu era prin apropiere sa o surprinda . Urca inapoi in
camera , si isi puse mancarea in geanta . Avea sa fuga imediat ce Bill adormea
. Nu stia unde , dar trebuia sa incerce sa evadeze . Erau prea multe secrete ,
iar ea nu avea de gand sa astepte sa fie mutata cine stie unde , pentru oricare
motiv prostesc .
Dupa cateva ore , Mary reusi sa se strecoare
pe fereastra camerei sale , coborand pe burlan . Felul in care se furisa , o
facea sa se asemene cu o spioana . Ei bine nu era chiar foarte departe de adevar
, se gandi ea .
Incepu se alerge , asigurandu-se
ca nimeni nu o vazuse . Continua sa mearga pe acel drum , pana ajunse din nou
la padure . Ii era putin frica , dar trebuia sa-si invinga frica daca vroia sa
reuseasca .
Pasi sfioasa pe frunzele cazute la
pamant , printre copacii goi . Peisajul o infiora putin dar continua sa mearga
nu mai putea da inapoi . Sunete ciudate se auzeau in padure , dar asta era de
inteles . Doar mai erau vietati in acea padure .
In cateva minute gasise si un drum
de tara , asa ca se hotarase se mearga pe el , pentru a nu se rataci .
Desi frica o infiora , parca ceva
din acea padure o chema. Parca o atractie irezistibila ii indrepta fiecare pas
spre un loc anume.
Continua sa mearga , chiar si cand tufisurile
din jurul ei incepusera sa se miste amenintator. “ E doar imaginatia mea, si
frica “ isi spunea ea in gand strangandu-si ochii cu putere, si continuand sa
mearga . Isi inabusi impulsul de a se intoarce la fiecare zgomot. Stia ca putea
fi orice animal infometat acolo, dar char daca nu era , si si-ar fi intors
capul, ar fi luat-o la fuga. Asa ca continua sa mearga , facand pasi mari dar rari , imbratisandu-si trupul
cuprins de frisoane. Copacii tineau si mai
mult intuneric, cu toate ca luna plina domnea deasupra lor.
Cu fiecare pas, Mary se tot gandea daca a
meritat sa fuga de acasa , si unde o va duce drumul acesta.
-
In ce m-am bagat! Spuse ea cu voce tare, iar
cuvintele rostite se transformasera imediat in aburi.
Iar exact atunci , din spatele ei
se auzi un fosnet scurt , pe care Mary il asocie imediat cu sunetul unor pasi.
Se opri, inghitind in sec, si ramase acolo cateva clipe, respirand greu ,
neandraznind sa se intoarca. Stranse cu putere pleoapele, si se intoarse,
deschizandu-le apoi incet, cu pulsul rasunandu-i in urechi , si tinandu-si
respiratia.
Insa nimeni nu era acolo. Doar
obisnuitii copaci, si intunericul infricosator. Rasufla usurata, intorcandu-se
brusc inapoi, dar lovindu-se de ceva tare. Cazu la pamant. Privirea ei fixa pantofii lui, apoi o ridica putin
cate putin spre chipul baiatului inuman de frumos. Ochii lui erau infioratori ,
si rosii, iar Mary nu era proasta . Poata arata el uman , dar nu era. Dar, se
gandi ea, oare asta ii va fi sfarsitul ? Astapta cateva clipe , dar, vazand ca
nu reactiona in nici un fel, Mary se ridica singura , inca privindul, ceea ce
facea si el.
-
Aaa... incepu Mary, dar nu mai apuca sa spuna
nimic, caci frumosul baiat spuse:
-
Ce cauti in toiul noptii intr-o padure ?
Glasul sau era foarte masculin,
dar si placut auzului, catifelat.
-
Eu...pai, eu doar... incepu sa se balbaie Mary,
inca tulburata de infatisarea lui atat de perfecta. Insa tipul doar rase de ea
batjocoritor.
-
Stiu ca pentru voi, fiintele umane, e de ajuns
un chip frumos ca sa aveti incredere oarba. Asta este slabiciunea voastra , si
punctul nostru forte, spuse el, incepand sa-i dea ocol fetei.
-
Nu e adevarat , spuse ea, desi nici ea nu credea
asta. In plus, cine esti? intreba ea, incercand sa para increzatoare , dar vocea
ii tremura la sfarsit.
-
Nu crezi ca ar trebui sa ma intrebi CE sunt ?
spuse el surazand.
-
Ce esti ? ii urma Mary jocul.
-
Hm... depinde din ce privinta privesti. Vezi tu,
unii ne numesc “ Cei reci”. Altii , slujitorii diavolului, fiinte ale
intunericului, ... dar cred ca cel mai folosit termen este cel de “ Vampir” ,
spuse el.
Mary incepu sa rada . Cu siguranta
avea un atac de panca, dar si situatia era prea ridicola.
-
Pe bune ? Vampir ? intreba ea si izbucni iarasi
in ras.
-
Poti sa razi cat vrei pui de om, dar asta nu te
va cruta de soarta ta cruda.
-
Serios ? intreba din nou Mary, dar de data
aceasta nu mai rase. Pai daca esti cu adevarat ... ceea ce spui tu ca esti, -
spuse Mary evitand cuvantul “ vamipr” – atunci de ce nu m-ai omorat pana acum ?
intreba ea impertinenta , desi inauntrul ei ii era foarte frica.
-
Exact asta ma intrebam si eu ! spuse vampirul.
Insa gasesc ceva fascinant la tine, si nu-mi pot da seama ce ascunzi. Simt un
fel de energie ciudata in jurul tau, si as putea sa jur ca esti speciala
intr-un fel, spuse el ingustandu-si ochii, si desi cuvintele o complimentau,
tonul vocii lui, si atitudinea dovedeau contrariul.
-
Si, ei bine ce ai de gand sa faci cu mine ?
intreba Mary oftand.
-
O persoana normala, s-ar fi crizat pana acum,
si m-ar fi implorat sa-i dau drumul, nu m-ar fi intrebat ce voi face cu ea , spuse vampirul zambind
smerchert.
-
Pai, cred ca am stabilit deja faptul ca nu sunt normala, comenta Mary, dandu-si ochii peste cap.
-
Inca ma fascinezi intr-un fel. Dar spune-mi,
unde te grabeai asa ? o intreba vampirul.
-
Pai, eu cam... fugeam de acasa, desi nu prea
stiu unde ma indrept, recunoscu fata.
-
Pe bune ? Sincer te credeam mai inteligenta de
atat. Sau, ma rog, asa pareai, spuse el batjocoritor.
-
Hei ! Nu rade de mine ! i-o intoarse si Mary.
Nici macar nu stiu cum te cheama si nu-ti permit sa-mi vorbesti asa ! Nu ai bune
maniere ? spuse ea nervoasa.
Vampirul rase scurt si se intoarse
cu spatele , incepand sa mearga la pas uman.
-
Mica si intepata ! murmura el, continuand sa
merga, in timp ce Mary, revoltata , incerca sa tina pasul cu el.
-
Hei ! Unde mergi ? Hei ! Nici nu mi-ai spus cum
te cheama ! spuse ea revoltata.
-
Mda, murmura el, continuand sa mearga, iar Mary
il urma.
-
Unde mergem ? Mai avem mult ? Si ai sa-mi spui
vreodata cum te cheama ?
Vampirul se opri deodata si se
intoarse cu fata spre ea.
-
Ar trebui sa spui “ Multumesc “ ca ti-am crutat
viata , si sa te intorci frumos acasa , fiindca padurea nu e sigura , mai ales
noaptea. Nu, nu e nevoie sa-mi stii numele , spuse el rece.
-
Dar nu am unde sa ma duc.Bill... adica tata,
vrea sa ma duca nu stiu unde sa ma izoleze , sau ceva , si nu ma intorc acolo,
orice ai spune. Eu vin cu tine ! declara ea.
-
Nu ! i-o reteza el.
- Ba da ! Si daca nu-ti convine, nu ai decat sa ma
mananci, sau sa ma lasi aici, concluziona ea.
Vampirul ofta infrant, intorcandu-se
cu spatele si incepand sa mearga. Desigur, ar fi putut sa o lase acolo, si sa
plece in viteza, caci ea nu avea cum sa il urmeze, insa stia ca daca o va lasa
acolo, altcineva nu va fi la fel de ingaduitor ce ea . Poate reusea sa o
strecoare in
Cladirea Vampirilor , fara a fi zarita, desi oricum ar
mirosi de la o posta, si nu prea avea chef sa-i dea explicatii Regelui. Dar,
pana la urma ce-i pasa ? Ea se baga in chestia asta .
Continuara sa mearga , fara ca vreunul sa
spune ceva, cand deodata Mary spuse vesela :
-
Stark !
-
Ce ? intreba vampirul bulversat.
-
Asa iti voi spune, daca nu-mi spui numele tau
adevarat ! declara ea.
-
De ce Stark ? intreba vampirul.
-
Pentru ca e un tip, care e vampir, si e bun, si
e personajul principal din cartea mea preferata .
-
Citesti carti cu vampiri ? intreba el
incruntandu-se.
-
Stiu ca in situatia de fata suna cam cliseic,
dar am citit doar o carte cu vampiri. In rest nu ma prea pasioneaza, insa a
fost ceva ... diferit. Desi stiu ca multe legende nu sunt adevarate, declara
Mary.
-
Mda, cu timpul, notiunea de “ Vampir “ a
devenit cam abstracta , recunoscu
vampirul.
-
Deci iti place Stark ? intreba Mary fericita.
Vampirul doar ofta puternic,
continuand sa mearga neraspunzand intrebarii, dar Mary o lua ca pe un raspuns
afirmativ.
Hei ! Deci, in acest moment sunt oficial MAJORA !!!!! Daca va intrebati cum ma simt , raspunsul meu o sa va surprinda. Sunt trista . melancolica de fapt. Stiti acele persoane care dupa ce trec de 30 de ani fac tot posibilul sa nu se gandeasca la zilele lor de nastere fiindca inbatranesc ? Cam asa si eu. inca nu sunt pe deplin constienta de tot ce se petrece in jurul meu :))
