Capitolul 8. David + Anunt de mutare

Dupa secole.... capitolul 8!!!!
 Am avut ceva probleme cu blogul, pe care nici nu am reusit sa le rezolv, insa am scris capitolul 8, si.... mi-am facut si un alt blog, unde m-am mutata. Desi nu mi-am luat toate bagajele cu mine, am zis ca trebuie sa fac ceva daca acest blog nu va mai functiona cum trebuie. Asa ca de acum inainte voi posta si aici , dar si pe celalalt blog al meu. Fiindca daca nu va simtiti siguri pe acest blog, pentru ca va apare nu stiu ce averizare, puteti sa intrati pe celalalt. ok, deci pe celalalt blog il gasiti AICI si va astept si acolo sa va inscrieti.

Si NU ABANDONEZ BLOGUL !!!! :D



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dupa o secunda, usa se auzi deschizandu-se, iar Stark intra pe ea, cu o figura trista. Nu-si ridica privirea decat atunci cand vru sa se aseze pe canapea. Socul era intiparit pe toata fata lui, in timp ce o privea pe Mary.

- Tu... nu esti vampir! Spuse el mai mult ca pe o constatare.

^~^~^~^^^^~~^~^~^~^^~^~^~^^^^~^~^^~~~^~^^^~~^^~^^~^~

-          Mda, mi-am cam dat si eu seama, spuse Mary pe un ton indiferent. Totusi, as fi crezut ca tu chiar aveai sa ma transformi . Mi-ar fi placut sa vad cum e viata de vampir, spuse ea zambind in visatoare.

-          Dar asta nu trebuia sa se intample! Spuse Stark frustrat. Trebuia sa te transformi.

-          Oh, pai atunci ce n-a mers bine? Intreaba Mary.

-          Nu stiu, spuse el indreptandu-se spre usa.

-          Stai! Unde pleci? Intreba Mary dar Stark deja plecase.

Se lasa inapoi pe canapea, oftand si meditand.

Cateva minute trecura, iar Mary statea acum lungita pe canapea, uitandu-se si schimband canalele de la televizor, plictisita, cand usa se deschise.

-          Ai de gand sa-mi spui unde ai plecat? Intreba Mary inainte de a se uita spre usa, insa atunci cand o facu, ofta zgomotos:

-          Nu din nou! Spuse ea si se indrepta spre cei doi vampiri care o asteptau la usa.

De aceasta data fu dusa in alta incapere, ceva mai mica, in care nu se aflau alti vampiri decat Stark si regele.

“ Pe bune? Chiar trebuie sa-i dea raportul in absolut orice situarie?” se intreba Mary ironica.

-          Oh, vad ca ai ajuns, spuse regele zambind fals.

-          Mda, raspunde Mary, pastrand acelasi sarcasm in voce.

-          Stark mi-a spus de mica problema pe care ai intampinat-o, deci va trebui sa aflam cauza. Spune-mi, scumpo, cum te simti?

-          De fapt mie putin greata, raspunse Mary sarcastica zambind fals.

-          Incantator, raspunse regele, iar Mary observa ca Stark zambise subtil.Dar trebuie sa stim ce te face asa de speciala de nu poti fi transformata, continua aceasta.

-          Ei bine poate tatal meu are ceva de-a face cu asta! spuse Mary mai mult pentru ea, uitand ca vampirii au auzul atata de fin.

-          Si de ce crezi asta? intreba regele.

Mary se trezi privita de cei doi cu multa curiozitate, de parca ea ar detine informatii vitale.

-          Pai... nu stiu. E ceva ciudat in legatura cu el, iar cei din oras spun ca nu e tocmai sanatos mintal. In timp ce regele incepu sa rada batjocoritor, Mary continua: In plus conduce o biserica numita... “ Salvatorii umanitatii” sau ceva de genul.

Cand Mary spuse aceasta, regele isi inghiti rasul, privind-o cu groaza.

-Numele? Spuse el pe un ton rece.

- Ce? Intreba Mary confuza.

- Spune-mi odata numele lui! Se rasti regele.

- Bill Johnson, spuse Mary deranjata de tonul pe care ii fusese vorbit.

Regele si Stark se privira pentru cateva momente, in timp ce Mary se simtea confuza.

-          E ea, spuse regele. Stii ce ai de facut.

-          Dar, ea nu stie, raspunse Stark.

-          Imi pui cumva la indoiala judecata? Intreba regele.

-          Nu, raspunse Stark lasandu-si capul in jos, in semn de supunere.

-          Bine. Acum pleaca, spuse regele.

Stark se intoarse, tragand-o de o mana pe Mary sa il urmeze.

-          Ce se intampla acum? Intreaba aceasta ingrijorata, in timp ce Stark continua sa o traga dupa el.

-          Trebuie sa te inchid, raspunse el trist.

-          De ce ? Ca nu m-am transformat? Si ce legatura are tatal meu cu toate astea?

Vazand ca Stark nu ii ia in seama nicio intrebare, incerca sa se impotriveasca.

-          Ai sa-mi raspunzi? Intreba ea nervoasa.

Stark se opri, insa nu-i dadu drumul la mana.Se intoarse cu fata spre ea si vorbi:

-          Tatal tau e vanator de vampiri. Face parte din clanul vanatorilor ce ne vaneaza de secole. Tu esti fiica lui, deci esti descendenta directa a conducatorului clanului. Ceea ce inseamna ca si tu esti un vanator de vampiri.

-          Stai, ce? Eu nu sunt...Eu nici macar nu stiam de existenta voasta pana sa te intalnesc! Se apara Mary.

-          Stiu, dar asta nu e un motiv destul de bun, raspunse Stark.

-          Ce? Asta e o prostie ! se rascula Mary dar se lasa trasa de Stark.

-          Nu te contrazic, raspunse el.

    Dupa indelungi conversatii, Stark reusi sa o duca pe Mary intr-o incapere mica cu un pat. “ Parca e o inchisoare, se gandi Mary. Oh, stai... chiar asta e ! “

Dupa ce Stark o impinse inautru, Mary constientiza cat de grava era situatia.

-          Stai! Striga ea , vazand ca Stark avea de gand sa o lase acolo.

-          Ce ? intreba acesta, iar pe chip i se putea citi clar tristetea.

-          Nu ma poti lasa aici ! Adica ce am facut eu ? Te rog Stark! Se planse Mary.

-          Nu pot face nimic. Am mainile legate, se scuza el.

-          Te rog, spuse Mary mai incet, implorator.

Se putea observa batalia ce se dadea in interiorul lui si cata tristete ii provoca.

-          Uite. Trebuie sa ramai aici, pentru ca eu voi pleca. Si nu vei fi in siguranta in alta parte.

-          Unde pleci?

Stark parea ca nu stia cum sa evite sa raspunda, insa Mary nu se lasa batuta.

-          Spune-mi!

-          Trebuie sa plec dupa tatal tau, raspunse Stark.

-          Dar de ce ?

-          Mary! Toti vampirii din comunitatea noastra doresc sa-l prinda, iar acum ca te avem pe tine, regele e de parere ca suntem in avantaj. Astfel il vom putea prinde.

-          Nu inteleg totusi ce lagatura ai tu cu toata situatia.

-          E simplu. Eu te-am gasit pe tine, si te-am capturat, asa ca toti cred ca o voi putea face din nou, capturandu-l pe tatal tau. Iar daca voi face asta, voi avea sanse sa te scot de aici in viata, spuse Stark plin de speranta.

-          Dar el...tatal meu- spuse Mary inghitand in sec- va fi bine?

-          Nu pot sa iti raspund, spuse Stark trist.

-          Bine, aproape ca sopti Mary, desi stia prea bine ca nu era asa. Adica nu-l placea pe tatal ei, insa nici nu vroia sa moara mai ales din cauza ei. Dupa asta, nu va mai avea pe nimeni.

-          Imi pare rau, spuse Stark iesind din camera si incuind usa groteasca.

                                                  ****

Trecusera deja 2 saptamani, iar Mary nu avea nicio veste de la Stark. Era ingrijorata ca nu

se va mai intoarce, ca patise ceva, sau mai rau, ca isi va gasi sfarsitul acolo. In fiecare zi,

David un vampir ce parea de o varsta cu ea, venea si-i aducea de mancare. La inceput nu

Vorbea deloc cu Mary, privind-o chiar cu enervare. Insa aceasta continua sa-l intrebe de

Stark si de ce se mai intampla pe afara. De ce nu vine dupa ea, de ce inca sta inchisa, si

alte intrebari care pareau ca-l enervau pe vampir. Insa, intr-o zi, Davin intra in camera si o

gasi pe Mary stand pe jos, cu spatele rezemat de perete, varsand lacrimi. Ceva se

schimba in inima creaturii si se duse langa ea, ingenunchind in fata ei. O privi cu atentie

 si isi ridica cu foarte mare grija o mana. O aproprie foarte lent de fata lui Mary, apoi ii

 sterse bland lacrimile. Aceasta isi ridica privirea, crezand ca Stark se intoarse, insa cand il

 vazu pe David, alte lacruimi cazura, udandu-i fata din nou.

      Bietul vampir, nu mai stia ce semnifica lacrimile, privind-o cu interes, si totodata cu tristete. Din acea zi, cei doi incepura sa vorbeasca. David era foarte dragut cu Mary si ii placea sa-si petreaca ore intregi alaturi de ea , ascultandu-i peripetiile.

-          Si era tipul asta Brad, care se tot dadea la mine, desi eu nu eram deloc interesata, spuse Mary incepand sa rada. Si apoi tipa asta Britney care cica era prietena lui, si se dadea ea mare ca Brad e al ei si sa nu ma proprii de el, si alte amenintari de genul, desi eu nici macar nu eram interesata de el. Si mai rau era ca tipul asta se tinea de mine mai rau ca scaiul. Eu incercam sa plec, el se tinea dupa mine, rase Mary.

-          Si apoi? Intreba Davin curios.

Zambetul lui Mary ii pieri aproape imediat.

-          Apoi am fugit de acasa si m-am intalnit cu Stark, care m-a adus aici, ii raspunse aceasta, evitandu-i privirea.

-          Imi pare rau, nu am vrut sa aduc in discutie asta, regreta David.

-          E in regula, raspunse Mary , desi nu era convinsa. Desi mi-ar fi placut sa stiu ce e cu el. Sunt ingrijorata. Caci pana la urma din vina mea e el in situatia asta.

-          Pai..., incepu Davin , insa se opri.

-          Ce? Intreba Mary plina de speranta.

-          Nu, nimic. Lasa-o balta.

-          Nu ! Spune-mi ! Te rog! Se milogi Mary cu lacrimi in ochi. Ma omoara pe dinauntru sa nu stiu ce se intampla.

-          Nu ar trebui sa-ti spun....

-          Te rog David! Tu esti singurul care ma poate ajuta.

-          Bina, spuse el oftand. Daca regele afla ca ti-am spus, sunt mort. De-a binelea! Ok, deci Stark a plecat dupa tatal tau, la cererea regelui, crezand ca-l poate santaja avandu-te pe tine. Insa se pare ca lui Bil nu prea i-a placut sa fie santajat, asa ca l-a luat ostatic pe Stark, pana cand i te vom da inapoi, spuse el.

-          Ce ? Stark a fost prins? Nu se poate! Nu! Nu! Nu! Doamne, e numai vina mea. Trebuie sa-l scoateti de acolo, se planse Mary.

-          Nu putem! Ii spuse David.

-          De ce?

-          Pentru ca nimeni nu e prost. E clar ca ne va captura si pe noi, si eventual ne va omori. Nu ne putem risca vietile pentru ceva fara rost.

-          Ce? Stark e acolo! Si voi nu va puteti risca? Aproape ca tipa Mary, ridicandu-se in picioare nervoasa.David era langa ea acum.

-          Mary, asculta-ma! Incerca el sa o linisteasca.

-          Nu! Cum adica o cauza pierduta? Trebuie sa fie salvat! Se rasti Mary, acum plangand.

-          Stiu, dar chiar nu putem face nimic. Nu putem intra in acea biserica. Si cu atat mai putin sa iesim pe lumina!ii explica acesta.

-          Ardeti in soare? Intreba Mary curioasa.

David rase, insa ii raspunse:

-          Mai degraba devenim foarte vulnerabil si slabiti. Dar vad ca stii si tu ceva mituri, zambi aceasta.

-          Bine. Deci nu puteti intra in biserica si nu puteti iesi in timpul zilei. Deci va trebui decat sa gasiti pe cineva care ca o faca pe timpul noptii, spuse simplu Mary.

-          Mda. Si unde ca gasim pe cineva care e dispus sa-si sacrifice viata? Intreba el ironic. Unde sa mai pun si faptul ca noaptea, biserica e mai pazita decat orice altceva.

-          Eu! Spuse Mary deodata. Eu pot sa o fac! Sa intru si sa-l iau pe Stark si sa ies ziua! Spuse Mary fericita.

-          Nu poti!

-          Ba da! Ar fi perfect! Voi intra, voi spune ca sunt fiica tatalui meu, si il voi scoate pe Stark pe furis, apoi il voi aduce inapoi!

-          Nu nu poti! Spuse de data aceasta mai tare David.

-          Ce? De ce nu? Intreba ea confuza.

-          Nu ai voie sa parasesti camera pana la intoarcerea lui Stark. Astea sunt regulile.

Mary il privi socata, prelingandu-se la loc pe zid, pana ce atinse podea. Toate astea chiar se intamplau. Ea era singura salvare a lui Stark, insa nu il putea salva.

Capitolul 7. Regele vampirilor

Cu scuzele de rigoare pentru faptul ca am postat asa de tarziu, si e un capitol atat de mic ... va las sa cititi :(
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Somnul o lua radid pe Mary, nefiind capabila sa reziste lumii viselor.

Se afla intr-un castel facut din piatra , fiind foarte vechi. Mary statea in genunchi pe podea, frecand de zor o pata ce parea ca nu vroia sa se stearga. Obosia, isi sterse transpiratia de pe frunte cu dosul mainii drepte, in care se afla o cârpă.

-          Ce crezi ca faci! Striga o voce.Esti aici sa muncesti, nu sa stai degeaba, rasuna vocea.

-          Dar, muncesc , doar ca nu mai pot! se planse Mary.

-          Atunci daca nu mai poti, inseamna ca nu ne mai esti de nici un folos, rasuna vocea.

Mary privi in sus, incercand sa vada persoana cu care vorbea. La etajul superior, un barbat trecut pe varsta mijlocie, imbracat intr-o pelerina rosie, o privea. Mary se infiora cand ii vazu privirea insangerata, dar se sperie si mai si, cand isi dadu seama ca acel om era chiar tatal ei.

-          Si stii ce facem cu oamenii inutili! Spuse barbatul aratandu-si coltii de vampir, aratand fioros.

-          Nu! Striga Mary ridicandu-se din pat.Privi camera, amintindu-si unde era. Nu parea ca cineva sa fi intrat inuntru, asa ca se linisti. Isi apasa mana pe piept, incercand sa isi potoleasca bataile inimii, si sa se calmeze.

Isi arunca picioarele peste marginea patului, privind covorul de la marginea patului. O bubuitura se auzi iar Mary isi indrepta imediat privirea spre usa. Aceasta se deschise cu o smuncitura, iar Mary sari din pat, indepartandu-se cativa pasi, cand doi tipi intrara in camera. Aveau cu totii fete furioasa, ceea ce o ingrozi pe Mary. Nici nu apuca sa stige, cand cei doi ajunsera langa ea, si o apucara de ambele maini, tarand-o afara din camera. Incepura sa o traga dupa ei pe holuri, in timp ce fata se zbatea fara a le ingreuna catusi de putin munca celor doi.

  In sfarsit, ajunsera in fata unor usi duble ce pareau foarte masive. Unul din cei doi vampiri care o tineau, a ciocanit la usa de doua ori, apoi s-a dat un pas in spate, reluandu-si pozitia. Usile  s-au deschis provocand un scartait infiorator, lasand la iveala inca doi vampiri care le deschisera. Camera era imensa, si intr-un fel parea rece. Era facut din piatra si nu avea prea multe obiecte decorative. Mary, observa ca pe un perete era un desen ce reprezenta o scena dintr-o lupta, iar pe ceilalti pereti, cateva arme stateau atarnate. Mai mult sabii si cutite si chiar sulite.

 In fata, se ridica un tron ce parea foarte masiv, facut din metal, fiind asezat pe o platforma din piatra, in timp ce peretele din spate era acoperit cu un fel de cortina de culoare rubinie, din tavan pana in podea. Avand in vedere ca se afla sub pamant, camera nu avea ferestre, totul fiind luminat de cateva becuri si multe lumanari rosii. Totul arata infiorator. Cei doi vampiri inca o mai tineau de maini, ducand-o pana in fata platformei. Privi in sus, si observa ca mai era un etaj cu vedere spre locul in care se afla. Acolo, zeci de vampiri o priveau fix, urmarindu-i orice miscare.

 Dintr-o data, vampirii au inceput sa se miste, zumzaind in spatele ei, apoi incetara brusc. Mary se intreba ce se petrece cand, din spatele cortinei aparu un vampir de vreo 20 de ani blond, fiind imbracat intr-un costum ce parea ca nu se putea potrivi in epoca aceasta. Se aseza pe tron, privind-o pe Mary intrebator. Aceasta se intreba unde o fi Stark exact in momentul in care, de dupa aceeasi cortina iesira inca doi vampiri ce il duceau pe Stark. Acesta din urma fiind legat de maini la spate, si carat de celilalti doi vampiri.

Groaza o strabatu pe fata cand vazu in ce hal arata Stark. Tipul blond de pe tron incepu sa vorbeasca.

-          Micutii mei vampirasi, spuse el zambind. Dupa cum vedeti, avem un om printre noi, adus, de unul dintre fratii nostri.

Mii de sunete de dezaprobare au invadat sala.

-          Da, da, cu totii stim ca nu avem voie sa aducem un om in ascunzatoarea noastra , si stim ca exista si o pedeapsa pentru asta.

Mai multe urale, de data aceasta aprobatoare se auzira.

- Tradatorul, aici de fata -arata spre Stark- si-a recunoscut deja vina. Deci, e timpul sa stabilim pedeapsa. Asadar, pentru dezvaluirea casei noastre si mai ales a speciei noastre, unui muritor, legea spune ca ar trebui sa te alungam din Cladirea Vampirilor .

Alte urale incepura iar Mary era foarte speriata.

-          Insa, mai ai o sansa pentru a te revansa, explica vampirul blond.

Mary si-a dat seama ca el trebuie sa fie Regele vampirilor, sau cam asa ceva.

-          Avand in vedere ca ti-ai recunoscut vina si ai venit sa-mi raportezi personal greseala ta, iti mai acord o ultima sansa. Ceea ce tu trebuie sa faci pentru a-i multumi pe fratii tai,- spuse blondul zambind in directia lui Mary,- este sa o transformi pe muriotoare si sa ai grija de ea.

Stark incepu sa se zbata vrand sa se elibereze, iar, la semnul regelui, cei doi vampiri ii dadura drumul impingandu-l in fata, astfel ca Stark cazu in genunchi.

-          Transformarea va avea loc aici si acum ! explica vampirul rege.

Alte urale umplura camera in timp ce Mary era socata. Cei doi vampiri care o tineau incepura sa o aduca tot mai in fata , astfel ca acum se afla in fata lui Stark. Acesta nu o privea. Isi tinea buzele stranse privind intr-o parte, strangandu-si pumnii.

-          Doar asa iti vei rascumpara greseala, spuse regele.

Dintr-o data, toti vampirii incepura a striga la unison” Fa-o! Fa-o! “.

Stark se apleca spre Mary, sprijinindu-se de umarul ei cu o mana. O privi in ochi cu parere de rau mimand: “ Imi pare rau”.Isi sfasie cu coltii propriul brat, obligand-o apoi sa bea din sangele lui, apoi se apleca spre gatul ei, si-si infipse coltii, facand-o pe Mary sa tipe de durere. Galagia facea ca durerea sa persiste chiar si dupa ce Stark se retrase. Fata cazu la pamant pe jumatate constienta.

-          Acum, ti-ai reparat greseala, frate. Ai grija de noua ta creatie, spuse regele si isi din camera.

Stark se apleca luand-o pe Mary in brate, si ducand-o in camera lui, asezand-o pe pat.

               

                                                      ****

Trecusera deja 6 zile de cand Mary era incostienta si inca nu-si reveni. Stark incepea sa devina ingrijorat deoarece nu ar fi trebuit sa dureze asa de mult transformarea , si in plus, nu parea a se fi schimbat nici macar un pic.

 Iesi din camera, deoarece trebuia sa vaneze. Pana atunci o supraveghease pe Mary, asa ca avea nevoie disperata de sange.

In urma lui, Mary incepu sa-si revina. Pleopele ei fluturara cu repeziciune incercand sa vada mai bine. Pieptul ei se umplu cu aer, iar ea se ridica in sezut. Privi prin jur, amintindu-si cele petrecute. Alerga pana la baie privindu-se in oglenda, incercand sa observe daca ceva era schimbat la ea. Insa nimic nu parea schimbat. Iesi din baie si se aseza pe canapea. Pe o masuta era asezat un obiect decorativ. Fata se intinse spre el, luandu-l in mana, consentrandu-se pe acel obiect, ce parea a fi din ceramica apoi stranse cu putere. Insa nimic nu se intampla. Nu se sparse, nu se deformase, nu se intampla nimic. Mary puse obiectul inapoi, oftand trista. Ar fi fost super daca ar fi putut deveni vampir, se gandi ea.

 Dupa o secunda, usa se auzi deschizandu-se, iar Stark intra pe ea, cu o figura trista. Nu-si ridica privirea decat atunci cand vru sa se aseze pe canapea. Socul era intiparit pe toata fata lui, in timp ce o privea pe Mary.

- Tu... nu esti vampir! Spuse el mai mult ca pe o constatare.

Capitolul 6. Vampirii chiar exista !

Cei doi se deplasara in liniste prin padurea intunecata, si, desi nu ar fi trebuit, Mary se simtea foarte entuziasmata.

-                      Mai avem ? intreba ea cu zambetulm pe buze.

Stark se intoarse spre ea, observandu-i entuziasmul, ceea ce-l facu si mai morocanos.

-          Tu crezi ca totul e o joaca ? intreba el tipand nervos. Nici nu stii in ce te bagi fetito !

-          Fetita ? Stai asa , putin ! Imi spui mie “fetita” , cand nici tu nu arati prea mare ! spuse  revoltata Mary.

-          Asa e ! Nu arat ! dar asta nu inseamna ca nu sunt !

Mary ridica dintr-o spranceana, privindu-l intrebatoare .

-          Sunt mai in varsta decat tine cu peste 100 de ani, deci am tot dreptul sa-ti spun “ fetita “. Fetito !

Mary se infiora putin, privindu-l pe vampir vinovata. Insa Stark ofta adanc, intorcandu-se si isi relua mersul.

-          Nu stii la ce pericole te expui daca vii cu mine ! spuse el mai calm.

-          O sa-mi asum toate “ riscurile “ , spuse ea ingamfata.

Vampirul pufni, dar continua sa mearga.

Dupa putin timp, Stark se opri din mers brusc, iar Mery aproape ca se lovi de el.

-          De ce ne-am oprit? Intraba ea sceptica.

-          Am ajuns, spuse ea uitandu-se in jur dubios.

-          De bune ? Unde ? intraba Mary ironica, insa nu observa cand Stark se lasa in jos si deschise o trapa in pamant.

O adevarata trapa, care era camuflata de iarba uscata si frunzele cazute, iar apoi pur si simplu disparu dincolo de ea.

- Hei! Stark? Unde ai disparut? Intrba Mary panicata.

Deodata de undeva , o mana o apuca de glezna, iar Mary tipa ca din gura de sarpe.

-          Ssst ! O apostrofa Stark, iesind putin din ascunzatoare. Doar nu vrei ca toti vampirii sa stie ca au un vizitator, nu ?

Mary, tacu de aceasta data , desi tare o mai manca limba sa-i spuna vreo doua. Cobora si ea, descoperind ca ajunsesera intr-un fel de tunel subteran sapat in pamant. Era complet intuneric , iar ea nu vedea nimic, insa isi intinse mainile in lateral, atingand peretii tunelului, si il urma pe vampirul din fata ei, care parea ca nu avea nici o problema in a vedea prin intuneric. Tunelul parea ca incepe sa coboare din ce in ce mai mult, iar peretii incepeau sa se departeze, astfel incat dupa cativa metri, Mery mai urmarea drumul ajutandu-se doar de o latura a peretelui.

-          Mai avem mult ? intreba mery pentru a se asigura ca stark inca se mai afla in fata ei, si ca nu s-a ratacit- Doar pentru a sti, nu sunt un liliac care vede prin intuneric ! spuse ea ironica.

-          Doar ca sa stii, liliecii nu vad deloc, o informa Stark. Si aproape am ajuns.

Mery isi dadu ochii peste cap, dar continua sa-l urmeze fara a mai comenta ceva. Si intradevat, dupa cativa pasi, Mary putea distinge o lumina slaba ce venea dintr-o parte. Cand ajunse mai aproape, izi dadu seama ca acea lumina venea de dupa colt, asa ca lua si ea dreapta, observandu-i umbra lui Stark. Lumina era destul de slaba, insa macar putea vedea putin pe unde mergea. Uitandu-se mai atent, vazu ca acea lumina , provenea de la lumanarile ce erau asezata pe partile laterale alte tunelului, care, acum era la fel de mare, ca o camera obisnuita.

 Curand , tunelul dadu intr-o camera gigantica, la fel de slab luminata. Era plina de oameni ( sau cel putin asta credea Mary).

-          De ce stati aici, in pamant? Sopti mary deodata, insa continuand sa mearga.

-          Pentru ca soarele e gata sa apara, ii raspunse rece Stark.

-          Si? Luati foc, sau ceva?

-          Nu tocmai, dar esti pe aproape, ii raspunse vampirul.

-          Mai, mai, mai ! ce avem noi aici? Se auzi o voce batjocoritoare de undeva din intuneric. O mica gustare inainte de culcare?, rase tipul, apropiindu-se, astfel incat, acum Mary ii putea distinge trasaturile fetei.

-          Nu e treaba ta! I-o taie repede Stark, privindu-l incruntat.

-          Oh! Nu am vrut sa te supar, zambi celalalt vampir, ridicandu-si mainile in dreptul pieptului, cu palmele intoarse spre ei, in semn de pace. Eram doar curios daca Regele stie.

-          Aveti si rege? Nu se putu stapani Mary sa intrebe entuziasmata.

Stark marai.

-          Cum am mai spus, nu e treaba ta.

-          Oh, gustarea ta e foarte curioasa din cate vad. Ceva e putred aici, spuse el mijindu-si ochii la Mary.

-          Mda, iar eu cred ca ma uit la el, spuse mary dandu-se in spate scarbita.

Stark izbucni in ras, si continua sa mearga, iar Mary il urma numaidecat.

-          Lasa ca vei plati pentru asta! Tipa vampirul, iar Mary nu stia cui i se adresase mai exact.

Dupa ce iesisera din camera aceea gigantica plina de vampiri care se uitau ciudat la ea, Mary ramase uimita de urmatoarea incapere. Erau numai usi peste tot.

-          Ce e asta?intreba ea mirata.

-          Dormitoarele, bineinteles, spuse Stark si o conduse la o usa. Asta e dormitorul meu, ii prezenta Stark camera, iar Mary ramase din nou uimita de ce vedea.

Era o camera imensa, mobilata foarte modern, cu toate utilitatile necesare.

-Cum...? incepu ea, dar glasul ii pieri.

- Daca stam sub pamant, asta nu inseamna ca nu suntem civilizati! Spuse Stark jignit.

-Nu asta am vrut sa spun. Dar dincolo de usile astea camerele sunt luminate de lumanari, iar aici vad atatea aparate electrice, cum nu am mai vazut decat in magazine. Cum vine asta?

- Fiecare isi decoreaza camera cum vrea, spuse Stark cu o urma de zambet.

- Si curentul electric...

- Of, mai ai multe intrebari? Spuse Stark exasperat.

- Da? Spuse Mary mai mult ca o intrebare.

- Atunci pastreaza-le pentru tine, ii spuse Stark.

Mary, nu mai protesta, incepand sa se uite prin camera. Un pat imens pe o parte a paretelui, o canapea din piele, pe peretele opus, o masuta in fata acesteia, un covor alb pufos, troneaza in mijlocul camerei. In cealalta jumatate de camera, leptopuri, televizoare, sisteme stereo, si multe alte chestii, ale caror utilitate, Mary nu o putea percepe.

O perdea mov, aproape transparenta, aproape ca despartea jumatatile de camera, fiind trasa doar pana la jumatatea peretelui.

Mary  se gandi ca acea camera are ceva aparte, dar nu prea putea deslusi sentimentele ce o coplesira.

-          Tu poti sa dorimi in pat. Eu am ceva treaba de facut, declara Stark, indreptandu-se spre usa.

-          Stai putin. Pleci ? Adica ma lasi singura aici? Nu, nu, nu! Nu ma poti abandona aici. Daca vine vreun vampir infometata? Ori daca...

-          Calmeaza-te! ii porunci Stark. Nicun vampir nu are voie sa incalce propeietatea altuia decat cu un oridin de la rege. Iar asta nu se va intampla. Acum culca-te!, spuse el, si iesi pe usa, inchizand-o in spatele sau.

Mary ramase in picioare, in mijlocul camerei, uitandu-se la usa acum inchisa, inca ingrozita de realitatea singuratatii. Strabatu camera, dand perdelel mov la o parte, si mai ca nu obsera cele doua usi. O deschise pe prima si observa ca era dressing-ul lui Stark. Zambi putin apoi o inchise la loc nevrand sa fie o bagacioasa.

 In cealalta era baia. Nu fu surprinsa ca arata atat de modern, desi, chiar era. Intra inauntru, si-si spala fata. Fusese o noape lunga si era moarta de somn.

-          Ar fi bine ca Stark sa isi gaseasca alt pat, caci altfel vampirul ala va ramane fara colti! Isi spuse ea privindu-se in oglinda si zambind diaboli.

Desi, bineinteles ca stia ca daca ar fi fost pusa in situatia respectiva nu ar fi avut asemenea curaj.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Deci ? Ceva pareri ?

Capitolul 5. Ştii ce se spune. Curioşii...

Cum toata lumea posteaza in weekend , eu nu pot fi mai prejos, nu-i asa ? Si fiti sinceri, nu-i asa ca abia asteptati capitolul acesta ? :))

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

    In cea mai mica liniste , Mary isi lua ruxacul in care isi puse cateva haine , si alte lucruri de care nu se putea desparti , apoi se imbraca si ea , in ceva confortabil , isi prinse parul lung intr-o coada la ceafa , impletind-o , apoi cobora jos in bucatarie , luandu-si ceva de mancare neperisabil , asigurandu-se ca Bill nu era prin apropiere sa o surprinda . Urca inapoi in camera , si isi puse mancarea in geanta . Avea sa fuga imediat ce Bill adormea . Nu stia unde , dar trebuia sa incerce sa evadeze . Erau prea multe secrete , iar ea nu avea de gand sa astepte sa fie mutata cine stie unde , pentru oricare motiv prostesc .

 Dupa cateva ore , Mary reusi sa se strecoare pe fereastra camerei sale , coborand pe burlan . Felul in care se furisa , o facea sa se asemene cu o spioana . Ei bine nu era chiar foarte departe de adevar , se gandi ea .

   Incepu se alerge  , asigurandu-se ca nimeni nu o vazuse . Continua sa mearga pe acel drum , pana ajunse din nou la padure . Ii era putin frica , dar trebuia sa-si invinga frica daca vroia sa reuseasca .

Pasi sfioasa pe frunzele cazute la pamant , printre copacii goi . Peisajul o infiora putin dar continua sa mearga nu mai putea da inapoi . Sunete ciudate se auzeau in padure , dar asta era de inteles . Doar mai erau vietati in acea padure .

In cateva minute gasise si un drum de tara , asa ca se hotarase se mearga pe el , pentru a nu se rataci .

Desi frica o infiora , parca ceva din acea padure o chema. Parca o atractie irezistibila ii indrepta fiecare pas spre un loc anume.

 Continua sa mearga , chiar si cand tufisurile din jurul ei incepusera sa se miste amenintator. “ E doar imaginatia mea, si frica “ isi spunea ea in gand strangandu-si ochii cu putere, si continuand sa mearga . Isi inabusi impulsul de a se intoarce la fiecare zgomot. Stia ca putea fi orice animal infometat acolo, dar char daca nu era , si si-ar fi intors capul, ar fi luat-o la fuga. Asa ca continua sa mearga , facand pasi  mari dar rari , imbratisandu-si trupul cuprins de frisoane. Copacii tineau si mai  mult intuneric, cu toate ca luna plina domnea deasupra lor.

 Cu fiecare pas, Mary se tot gandea daca a meritat sa fuga de acasa , si unde o va duce drumul acesta.

-          In ce m-am bagat! Spuse ea cu voce tare, iar cuvintele rostite se transformasera imediat in aburi.

Iar exact atunci , din spatele ei se auzi un fosnet scurt , pe care Mary il asocie imediat cu sunetul unor pasi. Se opri, inghitind in sec, si ramase acolo cateva clipe, respirand greu , neandraznind sa se intoarca. Stranse cu putere pleoapele, si se intoarse, deschizandu-le apoi incet, cu pulsul rasunandu-i in urechi , si tinandu-si respiratia.

Insa nimeni nu era acolo. Doar obisnuitii copaci, si intunericul infricosator. Rasufla usurata, intorcandu-se brusc inapoi, dar lovindu-se de ceva tare. Cazu la pamant. Privirea  ei fixa pantofii lui, apoi o ridica putin cate putin spre chipul baiatului inuman de frumos. Ochii lui erau infioratori , si rosii, iar Mary nu era proasta . Poata arata el uman , dar nu era. Dar, se gandi ea, oare asta ii va fi sfarsitul ? Astapta cateva clipe , dar, vazand ca nu reactiona in nici un fel, Mary se ridica singura , inca privindul, ceea ce facea si el.

-          Aaa... incepu Mary, dar nu mai apuca sa spuna nimic, caci frumosul baiat spuse:

-          Ce cauti in toiul noptii intr-o padure ?

Glasul sau era foarte masculin, dar si placut auzului, catifelat.

-          Eu...pai, eu doar... incepu sa se balbaie Mary, inca tulburata de infatisarea lui atat de perfecta. Insa tipul doar rase de ea batjocoritor.

-          Stiu ca pentru voi, fiintele umane, e de ajuns un chip frumos ca sa aveti incredere oarba. Asta este slabiciunea voastra , si punctul nostru forte, spuse el, incepand sa-i dea ocol fetei.

-          Nu e adevarat , spuse ea, desi nici ea nu credea asta. In plus, cine esti? intreba ea, incercand sa para increzatoare , dar vocea ii tremura la sfarsit.

-          Nu crezi ca ar trebui sa ma intrebi CE sunt ? spuse el surazand.

-          Ce esti ? ii urma Mary jocul.

-          Hm... depinde din ce privinta privesti. Vezi tu, unii ne numesc “ Cei reci”. Altii , slujitorii diavolului, fiinte ale intunericului, ... dar cred ca cel mai folosit termen este cel de “ Vampir” , spuse el.

Mary incepu sa rada . Cu siguranta avea un atac de panca, dar si situatia era prea ridicola.

-          Pe bune ? Vampir ? intreba ea si izbucni iarasi in ras.

-          Poti sa razi cat vrei pui de om, dar asta nu te va cruta de soarta ta cruda.

-          Serios ? intreba din nou Mary, dar de data aceasta nu mai rase. Pai daca esti cu adevarat ... ceea ce spui tu ca esti, - spuse Mary evitand cuvantul “ vamipr” – atunci de ce nu m-ai omorat pana acum ? intreba ea impertinenta , desi inauntrul ei ii era foarte frica.

-          Exact asta ma intrebam si eu ! spuse vampirul. Insa gasesc ceva fascinant la tine, si nu-mi pot da seama ce ascunzi. Simt un fel de energie ciudata in jurul tau, si as putea sa jur ca esti speciala intr-un fel, spuse el ingustandu-si ochii, si desi cuvintele o complimentau, tonul vocii lui, si atitudinea dovedeau contrariul.

-          Si, ei bine ce ai de gand sa faci cu mine ? intreba Mary oftand.

-          O persoana normala, s-ar fi crizat pana acum, si m-ar fi implorat sa-i dau drumul, nu m-ar fi intrebat  ce voi face cu ea , spuse vampirul zambind smerchert.

-          Pai, cred ca am stabilit deja faptul ca nu sunt normala, comenta Mary, dandu-si ochii peste cap.

-          Inca ma fascinezi intr-un fel. Dar spune-mi, unde te grabeai asa ? o intreba vampirul.

-          Pai, eu cam... fugeam de acasa, desi nu prea stiu unde ma indrept, recunoscu fata.

-          Pe bune ? Sincer te credeam mai inteligenta de atat. Sau, ma rog, asa pareai, spuse el batjocoritor.

-          Hei ! Nu rade de mine ! i-o intoarse si Mary. Nici macar nu stiu cum te cheama si nu-ti permit sa-mi vorbesti asa ! Nu ai bune maniere ? spuse ea nervoasa.

Vampirul rase scurt si se intoarse cu spatele , incepand sa mearga la pas uman.

-          Mica si intepata ! murmura el, continuand sa merga, in timp ce Mary, revoltata , incerca sa tina pasul cu el.

-          Hei ! Unde mergi ? Hei ! Nici nu mi-ai spus cum te cheama ! spuse ea revoltata.

-          Mda, murmura el, continuand sa mearga, iar Mary il urma.

-          Unde mergem ? Mai avem mult ? Si ai sa-mi spui vreodata cum te cheama ?

Vampirul se opri deodata si se intoarse cu fata spre ea.

-          Ar trebui sa spui “ Multumesc “ ca ti-am crutat viata , si sa te intorci frumos acasa , fiindca padurea nu e sigura , mai ales noaptea. Nu, nu e nevoie sa-mi stii numele , spuse el rece.

-          Dar nu am unde sa ma duc.Bill... adica tata, vrea sa ma duca nu stiu unde sa ma izoleze , sau ceva , si nu ma intorc acolo, orice ai spune. Eu vin cu tine ! declara ea.

-          Nu ! i-o reteza el.

-          Ba da ! Si daca nu-ti convine, nu ai decat sa ma mananci, sau sa ma lasi aici, concluziona ea.

Vampirul ofta infrant, intorcandu-se cu spatele si incepand sa mearga. Desigur, ar fi putut sa o lase acolo, si sa plece in viteza, caci ea nu avea cum sa il urmeze, insa stia ca daca o va lasa acolo, altcineva nu va fi la fel de ingaduitor ce ea . Poate reusea sa o strecoare in Cladirea Vampirilor , fara a fi zarita, desi oricum ar mirosi de la o posta, si nu prea avea chef sa-i dea explicatii Regelui. Dar, pana la urma ce-i pasa ? Ea se baga in chestia asta .

 Continuara sa mearga , fara ca vreunul sa spune ceva, cand deodata Mary spuse vesela :

-          Stark !

-          Ce ? intreba vampirul bulversat.

-          Asa iti voi spune, daca nu-mi spui numele tau adevarat ! declara ea.

-          De ce Stark ? intreba vampirul.

-          Pentru ca e un tip, care e vampir, si e bun, si e personajul principal din cartea mea preferata .

-          Citesti carti cu vampiri ? intreba el incruntandu-se.

-          Stiu ca in situatia de fata suna cam cliseic, dar am citit doar o carte cu vampiri. In rest nu ma prea pasioneaza, insa a fost ceva ... diferit. Desi stiu ca multe legende nu sunt adevarate, declara Mary.

-          Mda, cu timpul, notiunea de “ Vampir “ a devenit  cam abstracta , recunoscu vampirul.

-          Deci iti place Stark ? intreba Mary fericita.

Vampirul doar ofta puternic, continuand sa mearga neraspunzand intrebarii, dar Mary o lua ca pe un raspuns afirmativ.