XVIII Vs XXI partea a patra

 Si ultima ! Din pacate, sau din fericire :)

Vazand ca trebuie sa mai sarbatoresc inca odata fapul ca mai am inca doi " urmaritori" ( bine ati aveit , apropo :D ) aveti aici ultima parte :) Sper sa va placa, si in curand , voi scrie din nou la fic :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Trasura mergea in viteza , lasand in urma doar colbul ce se ridica in valuri. Bella privea pe fereastra trasurii, incercand sa distinga ceva prin acel praf. Drumul era foarte rau, cu gropi, pietre si toate cele, astfel ca Bella era zguduita in toate partile. Ce n-ar fi dat Bella sa fie in masina prietenei ei, mergand pe asfaltul drept, fara a-i fi frica ca s-ar putea rasturna si fara a avea pe constiinta bunastarea bietilor cai ce trageau trasura.

  Dupa putin timp, in departare se putea zari palatul Cullenilor.

  Imediat ce trasura opri, Bella nu mai astepta nici macar ca cineva sa o ajute sa coboare ci sari direct din trasura mergand repede spre usa. Intrand inauntru, ramase uimita de cat de mare putea fi locul acela. O scara imensa facea trecerea la etajul urmator, iar Bella nu se gandi prea mult inainte de a u urca. Rochia ei lunga si frumoasa era acum un adevarat calvar , caci trebuia sa o tina ridicara pentru a putea inainta . Cand in sfarsit ajunse la capatul scarilor, epuizata , doua holuri lungi se aflau in fata ei. Pe unde sa o ia? Isi spuse ca va lasa soarta sa decida, asa ca o lua la stanga. Traversa holul privind spre usile ce se aflau pe de o parte si de alta a acestuia. Acum unde ? Nu putea sa intre in fiecare camera pentru a verifica daca Edward era acolo. Se mai plimba ea un pic pe acolo, pana cand intalni o servitoare.

-         Spune-mi tse rog, unde este camera lui Edward ? o intreba Bella incercand sa nu para prea disperata.

-         Trebuie mai intai sa stiu cine sunteti, deoarece , nu am fost  anuntata ca vom avea vizitatori, si ... nu pot sa va spun prea multe , spuse servitoarea pe un ton bland.Si nu pot lasa pe oricine sa intre.

-         Sunt ... un fel de... logodnica, cred, se eschiva Bella.

-         Sunteti domnisoara Issabella Swan ? intreaba servitoarea cu frica in ochi.

-         Cam da.

Oh, ma scuzati va rog, nu am stiut. Va rog sa nu ma spuneti stapanului, spuse servitoarea disperata.

-         Nu spun nimanui, daca imi spui unde este camera lui Edward, spuse Bella zambindu-i cu subinteles .

Bella statea acum in fata usii lui Edward . Se apleca putin lipindu-si capul de usa, incercand sa auda ceva.

“ Ce naiba sa aud ? Cum vorbeste la telefon? Sau cum face dus ?” se mustra Bella departandu-se un pas.

Se gandi o secunda. Nu stia daca sa intre pur si simplu sau sa bata la usa.

“ Cred ca voi merge pe a doua varianta “ se gandi ea. Totusi nu vroia sa-l surprinda intr-o ipostaza neplacuta. Asa ca isi facu curaj si isi ridica mana ca ciocane cand....

 O melodie lina cantata la un pian umplu holul. Capul Bellei se intoarse spre sursa sunetului, luand-o intr-acolo cu pasi lini. Melodia era superba si Bella se intreba cine putea fi cantaretul. Ajunse in fata unor usi duble , si deschise una dintre ele, pianul auzindu-se mai tare acum. Ramase in prag uitandu-se cum degetele lui Edward valsau peste clapele pianului scotand acele minunate sunete. Ar fi putut sa sa indoiasca ca de el era vorba ? Bella isi dadu ochii peste cap, desi recunostea ca Edward chiar canta bine . Dupa cateva secunde , Bella isi lasa capul sa se sprijine de tocul usii si inchise usor ochii , tinandu-si totodata mainile in san. Insa, deodata, muzica se opri, iar Bella isi deschise ochii uitandu-se mirata la Edward care nu se uita la ea, ci inca isi privea mainile. Pentru o secunda, Bella crezu ca nu o observase, insa Edward incepu a vorbi.

- Ce faci aici ? intreba el dar nu-si ridica privirea.

- De unde ai stiut ca sunt aici ? il intreba Bella contrariata.

- Ei bine nu esti tocmai cea mai silentioasa persoana pe care o cunosc, raspunse Edward privind-o.

-Oh! replica Bella nestiind ce altceva sa mai spuna.

- Deci ? intreba Edward.

- Ce ? intreba Bella bulversata.

- Ce faci aici? Intreba din nou Edward.

- Oh, asta! Spuse Bella – “Ce replica inteligenta” se gandi ea.- Pai vroiam sa vorbim.

- Ascult, spuse el asezandu-se mai bine intorcandu-se acum cu tot corpul spre Bella.

- Faza e ca...tatal meu ma cam obliga sa ma casatoresc cu tine, asa ca m-am gandit, ca.... ei bine, nu are cum sa ne refuze pe amandoi, nu? Adica tu esti ditamai printul. Poti sa spui nu. Nu ?

Edward nu raspunse, ci doar se uita la ea cu o spranceana ridicata.

-         Ei bine? Intreba Bella nerabdatoare.

-         Chiar nu pot intelege ... raspunse Edward de parca nici nu-i auzise intrebarea.

-         Ce?

-         Tu. Esti... –dar isi lasa propozitia in aer, dand din cap zambind, intorcandu-se la pian, pregatindu-se sa-si reia cantecul.

Bella se enerva atunci si, din 2 pasi ajunse langa el si-i prinse mainile inainte ca Edward sa atinga vreo clapa.

-         Ai sa ma ajuti. Nu ? intreba aceasta uitandu-se furioasa la el.

Insa Edward doar o privea in ochi, zambind cald. Expresia lui, o intimida pe Bella si-i dadu drumul mainilor lui.

-         Daca imi vei spune ce se petrece , poate, ii raspunse Edward zambind viclean acum.

-         Nu stiu despre ce vorbesti.

-         O, ba eu cred ca stii foarte bine, replica Edward.

-         Nu pot! Spuse Bella dandu-si ochii peste cap, enervata. Si nu e nimic de spus, oricum.

-         Si daca eu nu te cred ? intreba Edward.

-         Of! Pufni Bella nervoasa, intorcandu-se pe calcaie si indreptandu-se spre usa, dorind sa plece.

Insa Edward i-o lua inainte, si ajunse la usa inaintea ei, postandu-se in fata Bellei nelasand-o sa iasa.

Bella se uita la el uimita , dandu-se un pas in spate.

-         Date ! porunci ea. Lasa-ma sa plec !

-         Nu pana nu imi spui, raspunse Edward serios acum.

Insa Bella nu stia daca sa-i spuna sau nu. Se dusa langa pian si se aseza pe scaunul acestuia, pe care numai acum o clipa statea Edward. Isi lasa privirea spre clape, insa nu indrazni. Nu cantase niciodata la pian. Nici macar nu mai vazuse vreodata unul in realitate.

-         E o poveste lunga. Esti sigur ca vrei sa o auzi? Intreba Bella.

-         Absolut, raspunse Edward.

-         Si nu ma vei considera o ciudata nebuna de legat? Intreba precauta Bella.

Edward doar zambi si se apropie de ea, sprijinindu-se cu spatele de marginea pianului, putand astfel sa o priveasca din fata.

-         Bine, incep...- spuse Bella frangandu-si degetele, un tic nervos de-al ei. Isi stranse picioarele sub ea,  observand ca rochia larga era chiar confortabila. Isi lasa privirea in jos si incepu sa-i povesteasca.

-         Bine, stiu ca pare nebunesc , dar eu nu sunt Issabella. Adica sunt ea, dar nu sunt ea.

Edward parea incurcat.

-         Ok. Deci eu nu sunt Issabella dar ma aflu in corpul ei, desi s-ar putea sa fim oarecum rude , deoarece avem acelasi nume de familie, iar numele noastre sunt oarecum asemanatoare, fiindca eu sunt Bella, nu Issabella. Bella se opri o clipa din vorbit pentru a respira si pentru a-l privi pe Edward ce parea incurcat.- Bine, poate parea nebunesc, insa eu nu sunt din secolul asta, ci din viitor , la peste 3 secole departare, adica din anul 2012. si chestia este ca am avut un fel de accident si undeva la granita dintre lumi m-am intalnit cu Issabella dar nu am vorbit prea mult, caci am cazut intr-un fel de gaura neagra care m-a inghitit complet, si tot ce-mi mai amintesc de atunci este ca m-am trezit in secolul acesta unde nu este nici lumina electrica si nici apa curenta si in mod ciudat tu semeni cu cineva din viata mea anterioara care m-a ranit si de aceea m-am comportat asa cu tine, desi  stiam ca nu era vina ta , si apoi am aflat de nunta si....

Bella fu oprita din vorbit, aceasta ridicandu-si putin ochii pentru a-i intalni pe ai lui Edward , in timp ce acesta statea foarte aproape de ea.

-         Deci ce-mi spui tu mie este ca tu vii din viitor? Si  ca esti in corpul Issabellei dar nu esti ea? Si ca eu seman cu cineva care te-a ranit in secolul tau, si de aceea te-ai purtat atat de ciudat? Intreba Edward indoielnic.

-         Jur! Deci stiu ca suna nebunesc si...Bella nu mai putu continua caci buzele lui Edward se aflau acum peste ale ei, invaluindu-se intr-un sarut pasional. Dupa ce-si reveni din soc, Bella isi inchise la randul ei ochii, profitand de fiecare moment pe care il asteptase de atata timp.

Imediat ce sarutul se inchie, cei doi se priveau in ochi, sprijinindu-si fruntile una de cealalta.

-         Ma crezi? Intreba Bella uimita.

-         Cum as putea sa nu o fac. Chiar daca suna nebunesc , si... chiar suna,- spuse el razand- Insa printre toate acestea, chiar are sens. Un pic, spuse el zambind si dandu-i un pupic pe nas.

-         Si cum ramane cu Issabella? Cu ea trebuia sa te casatoresti, ii spuse Bella.

-         Pai... sa zicem ca EA vroia sa se casatoreasca cu mine, iar eu nu vroiam. Si tatal meu ma obliga , iar dupa ce a avut acel accident, ma simteam prost , deoarece din cauza mea cazuse de la balcon. Insa, cand si-a revenit, adica... ti-ai revenit, mi-am dat seama ca ceva era schimbat. Nu am iubit-o niciodata pe Issabella, insa tu... cand tu ai aparut in peisaj, nu mai vroiam sa renunt la casatorie, fiindca ma indragostise de tine.

Bella il privea uimita, iar faptul ca si-a marturisit sentimentele fata de ea, o punea intr-o alta situatie.

-         Edward eu...., ezita Bella.

-         E in regula, spuse el dezamagit. Adica, vreau sa spun ca nu trebuie sa ma iubesti, mai ales ca seman cu acel cineva care te-a ranit, insa iti spun ca eu nu o voi face niciodata, Bella. Nu te voi rani niciodata. Si daca nu vrei sa te mariti cu mine, voi intelege, spuse el, ridicandu-se in picioare , cu capul plecat, indreptandu-se spre usa.

                                                                Sfarsit !

Sau poate nu....

Doar nu credeati ca se va sfarsi asa :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella isi reveni brusc din socul in care se afla si se ridica de pe scaunul acela, alergand dupa Edward, aproape cazand cand se impiedica.

-         Stai! Striga ea, sarindu-i in spate, luandu-l prin surprindere pe Edward , care aproape se dezechilibra, dar se prinse la timp de cadrul usii.

-         Imi placi! Spuse Bella cu zambetul pe buze. Nu-ti pot garanta ca te voi iubi, dar voi incerca, ii sopti Bella aproape de fata lui.

-         E de ajuns pentru mine, spuse Edward zambind si intorcandu-se astfel incat o lua in brate pe Bella si continua sa o sarute.

Si astfel, cei doi ramasera impreuna pana la danci batraneti, inconjurati de multi nepotei, inca iubindu-se ca la inceput, caci nunta avu loc pana la urma, Bella dandu-si acordul deplin.

                     Sfarsit !

De data aceasta pe bune:)

XVIII Vs XXI Partea a treia

In onoarea de a avea 44 de followers ( bine ai venit Loredana :D ) si a faptului ca am reusit sa scriu , va prezint partea a treia , dar nu ultima a fan-shot-ului care am presupunerea ca va deveni un fanfic :)
Lectura placuta !

 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella statea intinsa in camera ei , inca lesinata, dar incet, incet, simturile ei reveneau la viata, si clipi de cateva ori. In lumina slaba ce provenea de la o lampa cu gaz ce se afla pe masuta de langa pat, Bella putu vedea o silueta intunecata, parca aplecata putin asupra ei. Se sperie imediat, ridicandu-se in sezut, incercand sa se departeze cat mai mult de posibilul raufacator. Nu isi mai gasea vocea nici sa mai tipe, de speriata se era. Silueta se misca repede in fata ei, aplecandu-se si mai mult spre ea, vrand sa ii atinga fata, insa Bella se agita, mai, mai sa cada jos din pat.

-         Lasa-ma! Aproape ca striga Bella, iar silueta se opri.

-         Imi pare rau, raspunse o voce cunoscuta. Bella reusi sa-l priveasca mai cu atentie, recunoscandu-l pe Edward. Privi apoi in jurul ei, inca speriata, dandu-si seama ca nu visase, si chiar se afla in epoca aceea. Ori inca visa. Se pisca singura , incercand sa se trezeasca, insa nu reusi decat sa se pricopseasca cu  durerea si cu o posibila vanataie.

-         Ce cauti aici? Intreba Bella, inca pastrand precauta distanta dintre ei.

Edward isi lasa capul in jos, mutandu-si rusinat privirea de la ea.

-         Imi pare rau, domnita. Stiu ca nu se cuvine sa ma aflu singur in aceeasi camera cu tine, mai ales la ora aceasta, insa eram ingrijorat. Dupa ce ai lesinat in hol, tatal dumitale a chemat doctorul, insa acesta a spus ca nu este nimic grav, si a plecat. Iar eu am ramas sa ma asigur ca esti bine. Am sa...- spuse el ridicandu-se stangaci de pe pat- plec acum, daca imi permiti, spuse Edward departandu-se cu pasi apasati, mergand cu spatele, inca privind-o pe Bella.

-         Da...mai bine...stii tu, ai... pleca, se fastaci Bella in incercarea ei de a vorbi pe un ton serios.

“Baiatul asta avea sa-i aduca sfarsitul”, se gandi ea, dupa ce Edward iesi din camera ei. Se lasa sa cada inapoi pe perne, zambind. Nu putea sa-l urasca, cu toate ca-si dorea asta din tot sufletul. Reusi sa adoarma intr-un sfarsit, cu gandul la cel ce tocmai iesise din camera.

Dimineata o prinse pe Bella dormind. Razele soarelui o facura sa clipeasca greu, intorcandu-se cu spatele la fereastra, lasandu-si o mana aplecata peste pat, astfel incat , aceasta sa atarne in aer. Isi mai târâ corpul cativa centimetri, astfel ca acum, si capul ii atarna intr-o pozitie nefireasca peste marginea patului. Se simtea ciudat sa atarne asa, cu capul in jos, dar ii era prea lene sa coboare din pat.

Un ciocanit discret se auzi la usa ei, iar cineva o deschise fara a mai astepta aprobarea, desi Bellei oricum ii era prea lene sa mai raspuna.

Servitoarea intra inauntru pentru a se asigura ca tanara stapana este bine, insa cand o vazu in acea pozitie, o groaza o cuprinse, si incepu sa tipe din toti rarunchii.

-         Ce? Ce s-a intamplat? Sari Bella ca si arsa din pat uitandu-se speriata in toate directiile.

-         Doamne Dumnezeule si Sfanta Ferioara! M-ati speriat rau de tot domnisoara! Am crezut... Doamne Dumnezeule Sfant, spuse servitoarea facandu-si cruce de cateva ori.

-         Nu am nimic! Stateam si eu....

-         Ce s-a intamplat? Spuse Chales care intra si el in camera fetei, urmat indeaproape de Edward.

-         Nimic. Nu s-a intamplat nimic! Ii linisti Bella. Dar tu de ce esti inca aici? Il pironi cu privirea pe Edward.

-         Eu... pai eu...

-         A dormit peste noapte aici. Seara trecuta si-a facut atatea griji pentri tine, incat a stat pana tarziu, spuse Charles cu un zambet pe buze, si privindu-l mandru pe Edward.

-         Mda. Eu...am sa plec imediat, spuse acesta rusinat.

-         Oh, nu fi asa de strain. Ramani la micul dejun. Oricum, va trebui sa te obisnuiesti cu familia noasta de acum, spuse Charles.

-         Ce? Spuse Bella mai tare decat ar fi trebuit, astfel incat toti o priveau acum.

-         Pai voi va veti casatori in curand, deci e normal ca Edward sa fie prin preajma...

-         Ce? Spuse bella crezand ca nu a auzit bine.

Edward a luat cuvantul, raspunzandu-i Bellei.

-         Tatal dumneavoastra a spus ca voi fi ....

-         Am auzit ce a spus ! sari Bella cu gura , fiind furioasa. Ce nu am inteles este de ce ? Cred ca aseara am fost foarte clara in faptul ca NU vreau sa ma marit cu Edward ! spuse Bella nervoasa ridicandu-se din patul ei.

Acum statea in fata celor trei , imbracata in camasa de noapte atat de demodata pentru gusturile ei, insa nici macar nu-i mai pasa de asta acum.

Edward parea rusinat ca se afla in fata ei, incercand sa se uite oriunde in alta parte,  incercand sa se retraga din camera .

-         Mai bine coboram jos acum, si vorbim dupe ce te imbraci1 spuse Charles, tusind stanjenit, iesind din camera in spatele lui Edward .

-         Ce e cu ei? Intreba bella nervoasa, dar si curioasa totodata.

-         Pai, domnita, nu sunteti prezentabila. Sunteti imbracata indecent, si nu sunteti deloc aranjata.

Bella se uita pentru o secunda la ea. Camasa de noapte ca de mamaie ii acoperea tot corpul, de la gat , pana la glezne. Daca asta insemna indecent aici, atunci Tanya ar fi fost spanzurata pentru nuditate in public, se gandi Bella cu zambetul pe buze.

-         Bine, mi-e o foame de lup, deci ajuta-ma te rog sa ma pregatesc repede, spuse Bella alergand practic pana la dulapul ei, urmata indeaproape de servitoarea care zambi, desi inca era confuza in privinta stapanei ei.

Dupa cateva minute , Bella cobora la masa , simtindu-se destul de inconfortabil cu corsetul pe care servitoarea il stranse atat de tare deoarece “ asa trebuie”. Avea sa moare sufocata daca era nevoita sa poarte asta tot timpul, se gandi ea.

 In salonul in care se servea masa, Edward statea in liniste in timp ce Charles discuta aprig cu un servitor.

Bella se apropie usor, oprindu-se in prag. Charles, imediat ce o observa ii facu cu mana servitorului sa se retraga, zambindu-i Bellei.

-         Buna dimineata, rosti acesta vesel. Ce spui printesa, ni te alaturi micului dejun?

-         Mda, spuse Bella cam cu jumatate de gura, asejandu-se la masa, fata in fata cu Edward.

Platourile cu mancare au inceput sa vina, iar Bella incepu sa manance, in cea  mai mare parte pentru a nu fi nevoita sa vorbeasca . Totusi ceva nu era in regula. Charles nici nu se uita la ea, fiind prea ocupat sa citeasca gazeta de dimineata, insa Edward ii tot arunca ocheade, privind-o intr-un mod confuz. Bella se opri din a mai infuleca, indreptandu-se de spate. Pozitia ei de la masa, nu era una tocmai... de o domnisoara eleganta de care trebuia sa dea dovadal. Inghiti ce mai avea, stergandu-se la gura delicat cu un servetel.

-         Am terminat de mancat. Pot pleca? Intreba ea uitandu-se la tatal ei, care , acum o privea la fel de ciudata  din cauza limbajului folosit de ea.

-         Aaa.... desigur... , spuse Charles nesigur.

-         Ok, spuse bella ridicandu-se automat de pe scaun si luand-o spre gradina.

Ii placea sa stea aici, printre trandafiri, lasandu-se purtata de mirosul lor imbietor, uitand parca pentru o clipa de tot. astfel, cand Edward aparu langa ea si isi drese glasul o sperie putin.

-         Tu erai! Spuse ea, mai mult ca o afirmatie, prefacandu-se neinteresata.

-         Eu, spuse Edward incepand sa faca cativa pasi pe langa ea, atingand din mers petalele catorva trandafiri.

-         Si? Ai de gand sa stai pe capul meu de acum inainte? Pentru ca nu ai nici o sansa sa ma faci sa ma razgandesc, spuse Bella continuand sa mearga, si incercand sa nu il priveasca.

-         In ce privinta? Intreba Edward, prefacandu-se confuz.

-         Nu incerca sa o faci pe-a interesantu-l cu mine, pentru ca nu va functiona, spuse Bella deodata, intorcandu-se cu fata spre el. Nu-mi pasa de nimic, si de nimeni. Insa eu nu ma voi marita cu tine nici de-ar cadea cerul! Spuse ea nervoasa, privindu-l in ochi.

Edward tacu pentru un moment, privind-o la randul sau in ochi, insa apoi se apropie putin mai mult de Bella, in timp ce aceasta se dadu un pas inapoi.

-         Ce faci? Intreba Bella confuza.

-         Stii... de cand ai avut accidentul acela , parca nu mai esti tu. Parca ar fi o alta persoana in corpul tau. Te comporti tare ciudat. De parca nu ai fi de aici, spuse Edward privind-o incruntat de curiozitate.

-         Ce? Spuse bella palind. Ai innebunit? Asa ceva nu se poate intampla! Spuse e pufnind, incercand o batjocura, dar neiesindu-i cum trebuie.

-         Si totusi... incerca Edward din nou.

-         Nu ai cum sa dovedesti asta! Ii scapa Bellei propozitia inainte de a avea timp sa o opreasca. Ochii ei se facura mari, odata cu ai lui Edward, aproape ramanand socata de ceea ce ii scapase. Ar trebui sa pleci acum. Spuse ea in graba, intorcandu-se pe varfuri si luand-o la fuga inapoi in casa.

Edward doar ramase acolo, inca socat, urmarind-o cum se indrepta cu pasi grabiti .

                                                             ****

 Dupa cateva zile, timp in care Edward nu o mai vizitase deloc pe bella, aceasta cazu pe ganduri. Desigur, asta si-a dorit, caci nu dorea sa se marite cu Edward. Insa ultima data cand se vazusera ii mai bantuia si acum amintirile. Se daduse de gol in fata lui, sau poate ca o credea nebuna. Cu siguranta verdictul de nebuna ii facuse sa stea departe de ea. Insa ce nu ii placea ei, era ca tatal ei parea sa nu observe nici o schimbare . inca se mai ocupa de planurile nuntii ei, de parca ea nu avea nimic de spus in asta. De dimineata avusese o discutie foarte aprinsa cu acesta , explicandu-i ca nu vrea sa se marite acum. Insa Charles parca nici nu o audea.

A incercat sa-l indublece , insa acesta era foarte incapatanat, insistand ca nu mai depindea de ea acum. Totul era aproape aranjat si in plus, banii familiei Cullen erau o adevarata binecuvantare.

Atunci Bella facuse o adevarata scena si plecase nervoasa in camera ei.

Nu avea sa se marite si cu asta basta.

  Insa tot mai avea nevoie de ajutor. Si singurul ei aliat, era chiar nesuferitul de Edward.  Astfel, sub pretextul faptului ca dorea sa-i faca o vizita “ prea iubitului ei viitor sot” , Bella se urca in caleasca si astepta ca vizitiul sa o duca la palat, pentru a-l convinge pe Edward sa anuleze nunta .

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ei bine? ce parere aveti? Vreo idee in ce ce s-ar putea intampla in continuare ?

XVIII Vs XXI Partea a II a

Deci, am pus si partea a doua , si... va fi si o parte a treia ( si poate si a patra , sper eu :D , dar vom vedea )
Deci, cititi si spuneti-mi parerea voastra :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Secolul XVIII

-         Nu pot sa cred! Maine ma marit! Canta Issabella valsand de una singura prin camera ei.

-         Domnisoar...aaa...doamna? spuse servitoarea bagandu-si capul pe usa sfioasa.

-         Ce vrei? Striga Issabella nervoasa. Nu vezi ca am treaba?

-         Ma scuzati, dar tatal dumneavoastra mi-a spus sa va anunt ca intr-o ora va ajunge logodnicul dumneavoastra, spuse servitoarea.

-         O ora? Ai innebunit? Si ce mai stai acolo? Ajuta-ma sa ma pregatesc ! striga Issabella agitandu-se.

-         Da, domnisoara.

Dupa ce Edward Masen sosi la conacul Swan, Bella era gata aranjata pentru a-si primi viitorul sot. Dupa ce Edward si Charles vorbira ca intre barbati, tatal Issabellei decreta ca ar fi mai bine sa-i lase singuri pe viitorii soti.

-         Si , deci, nu sunteti emotionat pentru ziua de maine? Intreba Issabella fericita, stand sprijinita de marjinea malustradei de la terasa, si uitandu-se la logodnicul ei.

-         Nu prea, raspunse Edward rece, sprijinindu-si coatele de marginea balustradei si privind cerul instelat.

-         Ce? Intreba Issabella furioasa.

-         Adevarul este ca nu va fi nici o nunta, spuse Edward, inca privind in zare.

-         Asta s-o crezi tu! I-o tranti fata. Papa te va face sa platesti daca ma lasi balta tocmai in ziua nuntii mele. Vei ajunge de rasul societatii, si crede-ma cand iti spun ca papa te poate distruge, spuse Issabella rautacioasa.

-         Nu-mi pasa. Eu nu te iubesc! Replica acesta. Nu ma poate obliga nimeni. Iar tatal meu nu are decat sa ma dezmosteneasca. Eu nu ma voi casatori cu tine! Acum va rog sa ma scuzati , ii spuse raspicat fetei si se intoarse brusc pe calcaie si pleca.

Issabella ramase stana de piatra, ca apoi o lacrima sa-i curga pe obraz. Numai una. Si aceea numai din cauza umilintei la care tocmai a fost supusa. Il observa jos pe Edward mergand catre caleasca, pregatindu-se sa plece pentru totdeuna, asa ca, nervoasa, se apleca peste balustrada si striga spre el.

-         Sa stii ca asta nu se termina aici Edward Masen de Cullen! Nimeni, niciodata nu umileste un Swan... dar nu mai apuca sa spuna nimic, caci mainile ai alunecara de pe balustrada, si cazu in gol, impactul cu solul facand-o sa-si piarda cunostinta.

                                         ~~~~~~~~~~~*~~~~~~~~~~~~

Undeva la granita dinte lumi , atat Bella, cat si Issabella care hoinareau prin infinit, se intalnira. Se privira pentru o clipa, apoi incepura a tipa la unison. Asemanarea dintre ele era naucitoare.

-         Tu...? intrebara iarasi la unison.

-         Esti eu! Spusera din nou.

-         Waw ! In ce dimensiune paralele am ajuns? Intreba Bella uitandu-se ciudat la Issabella, observandu-i imbracamintea de epoca.

-         Nu am idee despre ce vorbesti..., ii raspunse Issabella. Insa tu semeni foarte bine cu mine. Spune-mi, din ce familie te tragi?

-         Swan, spuse scurt Bella.

-         Oh,  suntem rude! Declara  Issabella deloc impresionata, desi look-ul Bellei o cam ingrozea.

-         Aha, cum zici tu. Dar ce e locul asta? Am crezut ca am murit!

-         Si eu la fel. Am crezut ca aceasta este Lumea de Dincolo.

-         Dar tu cine esti ? intreba Bella.

-          Ah, eu sunt Issabella Marie Swan, fiica ducelui Charles Swan, spuse aceasta facand o plecaciune.

Bella se uita ciudat la ea.

-         Eu sunt Bella, spuse ea scurt, uitandu-se stanjenita oriunde altundeva.

-         Si acum? Ce se va intampla?

Dar nimeni nu mai avu nimic de spus, caci un abis negru le inghiti deodata pe amandoua.

Secolul XVIII

-         Domnisoara! Domnisoara, va rog sa dechideti ochii, spuse o voce de barbat.

-         Fa ceva doctore! Nu vezi ca nu se trezeste? Spuse o alta voce de barbat ciudat de cunoscuta.

Bella clipi de cateva ori, inainte ca ochii ei sa se obisnuiasca cu lumina. Primul lucru pe care il vazu, fu un barbat strain, iar apoi pe tatal ei, Charlie, insa arata ciudat de schimbat.

-         Tata? Intreba Bella incercand sa se ridice, insa doctorul o impinse la loc in pat.

-         Nu trebuie sa va fortati prea tare, spuse barbatul cu un puternic accent frantuzesc. Se va face bine peste putin timp, domnule Charles.

-         Charles? Intreba Bella confuza. De cand ii spunea lumea tatalui ei Charles? se gandi aceasta.

-         Nu-ti fa griji scumpete! Ai sa te faci bine! Ii spuse Charles Bellei.

Curand, cei doi barbati parasira camera, iar Bella putea vedea mai bine totul in jurul ei.

-         Unde Dumnezeule am ajuns?spuse ea cu voce tare, privind decorul unei camere straine, mobilate intr-un mod vechi.

Cateva ciocanituri se auzira la usa, iar dupa ce Bella raspunse, o femeie negreasa, cam de 40 de ani, imbracata ca o servitoare, se ivi in camera aceea.

-         Ma scuzati domnisoara, spuse ea umila. Am venit sa va aduc micul dejun, spuse ea.

-         Aaa... bine. Multumesc, spuse Bella uitandu-se ciudat la mancarea ei.

Servitoarea o privi sceptica, pentru faptul ca-i multumi, si nu zbiera la ea ca deobicei, dar dadu doar din cap si iesi afara.

Bella nu-si dadu seama cat de hamesita era, pana ce nu goli toata tava de mancare, care era de-a dreptul delicioasa.

Se plimba putin prin camera, observand ca avea pe ea o rochie ciudata si lunga pana in pamant. Deschise dulapul din camera ei si observa mai multe rochii care mai de care mai inzorzonate. Semanau foarte bine cu rochia de pe Issabella, se gandi Bella , si atunci isi dadu seama ca e posibil sa fi ajuns in locul ei.”Dar oare ea a ajuns in locul meu?” Se intreba ea luand una din rochii si proband-o sa vada cum ii statea.

 Se apropie de geamul ce dadea spre terasa si iesi afara, admirand peisajul. O frumoasa gradina cu trandafiri se intindea de-a lungul pajistii verzi, iar la capatul ei, incepea padurea de un vedre luxuriant.

I s-a mai acordat o sansa la viata, isi spunse ea, zambind. Si va face totul pentru a se bucura din plin.

La pranz, servitoarea revenise in camera ei, luandu-i tava goala, si intreband-o daca doreste sa ia pranzul.

-         Ar fi minunat! Recunoscu Bella. Insa as putea iesi in gradina? E o zi foarte senina si as vrea sa profit din plin de ea.

-         Afara? Intreba servitoarea mirata.

-         Da, spuse Bella.

-         Numaidecat domnisoara, spuse servitoarea si iesi.

Seara veni pe neasteptate, iar Bella fu surprinsa de cat de mult ii placea aici. Totul era linistit, fara scoala, fara teme, fara atata galagie...

-         M-as putea obisnui aici! Isi spuse ea cu voce tare zambind.

-         Domnisoara... spuse servitoarea. Domnul Charles mi-a spus sa va anunt ca imediat trebuie sa apara logodnicul dumneavoastra.

-         Am un logodnic? Sari Bella ca arsa.

-         Ma scuzati. Viitorul dumneavoastra sot, spuse servitoarea umila. Sa va ajut cu pregatirile?

-         Nu, nu. Ma descurc. Doar sa stai pe aproape, caci nu vreau sa cobor singura jos, spuse Bella cu frica.

Lucrurile se complicau, iar Bella o stia prea bine. Dar, pana la urma se putea si mai rau. Se putea trezi deja maritata.

Se pregati repede, luandu-si o rochie din acel dulap, simtindu-se in ea ca o printesa. Se duse in fata oglinzii gigantice, si isi perie parul, strangandu-l si dandu-l intr-o parte, lasandu-l sa-i cada pe piept. Se dadu cu putin ruj, si hotara ca era vremea sa coboare.

Iesi in camera ei, intalnindu-se cu servitoarea, care o privea speriata.

-         Ce? Arat chiar atat de ingrozitor? Rase Bella cu sarcasm.

-         Domnisoara.... parul dumneavoastra!

-         Ce e cu el?

-         E desprins! Nu se poate sa va aratati asa! Spuse servotoarea.

-         Nu are importanta. Doar... du-ma jos, spuse Bella inca emotioanata.

“ Oare cum o arata ? “ se intreba pana ajunse la scari.

 De acolo de sus, privind peste invitati, il vazu. Era chiar... chiar Edward. Iubitul Tanyei, tipul care o umilise la scoala, statea chiar acolo, cu ochii in pamant, in timp ce Charles vorbea cu un alt barbat, destul de aprins.

-         Ah, uite cine a veni! Dulceata, intra. Noi tocmai discutam despre tine, spuse Charles zambind.

Desi Bella ramase stana de piatra la vederea lui Edward, reusi cumva sa inceapa sa se miste pentru a cobora scarile.

-         El e logodnicul meu? O intreba in soapta pe servitoare.

-         Desigur domnisoara.

-         Edward il cheama nu? Intreba Bella doar pentru a se asigura.

-         Da, raspunse servitoarea desi o privea ciudat.

 Imediat ajunsera jos, iar Bella se aseza pe canapeauna unde era si Edward, dar lasand foarte mare distanta intre ei.

-         Issabella, Edward are ceva sa-ti spuna, zise Charles.

Edward se ridica in picioare, facand o plecaciune in fata ei, apoi se puse intr-un genunchi.

-         Issabella Marie Swan, ai dori... mi-ai face placerea de a te casatori cu mine, intreba el stand putin incruntat , si privindu-i mana Bellei care acum se odihnea in mana lui.

Bella se uita la Charles si la tatal lui Edward ( presupuse ea ) cum zambeau, apoi isi cobora privirea spre Edward.

-         Imi pare rau dar... nu sunt gata sa ma marit, spuse Bella cu grija, ridicandu-se in picioare. Observa cum fata lui Edward se mai detensiona , iar zambetele celor doi barbati devenira ingrijoratoare.

-         Issabella... incepu Charles.

-         Imi pare rau ...tata, rosti ea cu grija, dar nu sunt pregatita sa ma marit, imi pare rau! Chiar imi pare rau! Spuse ea si o lua la fuga, iesind afara.

Cei trei barbati se uitara unii la altii, iar apoi Edward se ridica si o urma pe Bella.

 

-         Nu te inteleg, rasuna vocea lui Edward in noapte. Mai inainte vroiai cu tot dinadinsul sa te mariti cu mine, iar acum... ma refuzi? Sa stii ca daca e din cauza accidentului, imi pare rau. Nu a fost vina mea, se apara el.

Bella se intoarse cu fata spre el.

-         De ce ma intrebi toate astea? Dupa cate am vazut, ti-a parut bine ca am refuzat.

-         Da, dar... ma gandeam ca poate e din cauza ...

-         Nu! Nu e vina nimanui. Numai a mea. M-am... razgandit. Nu sunt pregatita sa ma marit. Deci, nu ai decat sa te intorci la iubita ta frumoasa, spuse Bella fara sa gandeasca, imaginandusi-o pe Tanya.

-         Iubita? Intreba Edward confuz. Eu nu am nicio iubita.

-         Mda... atunci ar fi cazul sa-ti faci una. De preferat una blonda, frumoasa cu creierul cat o nuca.  V-ati potrivi, spuse Bella tafnoasa.

-         Poftim? Nu cred ca am inteles, spuse Edward contrariat.

-         Doar ...pleaca, ok? Nu vreau sa ma marit cu tine . Nici acum, nici altadata, spuse ea intorcandu-se spre intrare, insa Edward o prinse de mana.

-         Ce e cu tine? Intreba el curios. Te porti ciudat.

-         Dar ce? Dintr-o data crezi ca stii totul despre mine?spuse Bella obosita. Simtea ameteala, dar incerca sa o ignore. Ochii doreau cu ardoare sa se inchida, si se intoarse brosc. Atunci auzi vocea lui Edward cum o striga de undeva din departare, dar ea deja cadea in intuneric.