O dimineata fara tine

Ale diminetii raze

Pe-a mea fata stralucesc

De ele sa ma feresc

Mana mi-o intind .

Firicelele de pref

Ce se zaresc plutind
Incercand sa le prind ,
Mana imi agit .

Picioarele imi dezgolesc

Iar patura arunc ,
Ridicandu-ma imi amintesc
Ca am avut un gand .

Un gand cu tine ,

Sau poate cu noi ,

O viata fericita-n doi .

Zambesc la acea cugetare

Si ma ridic in picioare .

Podeaua-i rece , lemnu-i tare ,

Iar somnul meu pe data sare .

Topai repede la geam

Si cu grija il deschid

Capul mi-l scot usor ,
Pe tine sa te vad mi-e dor .

Iubire fara rost

Al noptii draga ce mi-ai fost

Vasand la tine fara rost ,

Ganduri dulci ce am trimis
Niciunul la tine nu mi-am permis .

Te admiram la departare
Oftand din cand in cand de jale .
Ca esti departe si nu te-ajung ,
Dar nu am sa-mi permit sa plang .


Doar euforia ce-o traiesc
Gandindu-ma ca nu intineresc .
Ca anii trec si nu se mai ivesc
Ca eu n-am sa-ncetez sa te iubesc .

Casa groazei nr. 7

La a saptea casa ,
Din al saprelea oras ,
Deodata ni se-arata
Inauntrul invechit ,
Secrete ce-au dainuit
Sute de ani in urma .

Printre scanduri negre
De ani si ani ramase
Pasind peste ele
Sfiosi intram in casa .
Totul pare foarte subred
Asteptand in orice clipa
Peste noi sa prabuseasca ,
Ce a fost o dat` o casa .

Ne-avantam in casuta

Al carei timp nu a iertat-o
Si dam peste ceva groaznic

Ce n-am vrut , ni se arata .

Stand acolo atarnata
De o funie legata ,
Un schelet de om , albit .

Ne speriem asa de tare
Ca fugim in disperare .
Negandind ce-am provocat
Decat dupa ce din fuga-am incetat .
Uitandu-ne acum `napoi ,
Vedem doar doar praf si scanduri .
Caci cocioaba se probusi
La fel cum acel om muri .

Peisaj melancolic

Cainii latra-n departare
Strada , pustiita pare .

Intunericul domneste ,

Pe cerul sur , nori impanzeste .

Ploaia incepe-a picura
In`cel melacolic loc.
Atmosfera-ntunecata
Lasa se se vada-un foc .

La marginea satului
Doi copii se-arata .
Zgribuliti de soarta
Imprejurul focului .

Parasiti de noroc

Cautand mereu un loc.

Sub cartoane adormiti
De zile flamanziti .

Vantul , ce suiera prin vai ,

Ii intalneste-ntr-un tarziu .

Considerandu-i dusmanii sai ,

Ii arunca-n neant pe loc .

Tradarea sufletului

Suflet neinteles de soarta

Ai ajuns sa-mi bati in poarta .

In al meu piept sa te primesc

Cu mila sa te privesc .

Locul sa iti ocupi
Pretentii , nu ai prea multe .
Si-acum vrei sa ma corupi ,
Dar tradarile sunt crunte .



Asta e ce-am invatat
Cat timp tu ai fost plecat .
Si-n inima LUI ai stat.

De-atata dor ... te-an si uitat !