XVIII Vs XXI partea a patra

 Si ultima ! Din pacate, sau din fericire :)

Vazand ca trebuie sa mai sarbatoresc inca odata fapul ca mai am inca doi " urmaritori" ( bine ati aveit , apropo :D ) aveti aici ultima parte :) Sper sa va placa, si in curand , voi scrie din nou la fic :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Trasura mergea in viteza , lasand in urma doar colbul ce se ridica in valuri. Bella privea pe fereastra trasurii, incercand sa distinga ceva prin acel praf. Drumul era foarte rau, cu gropi, pietre si toate cele, astfel ca Bella era zguduita in toate partile. Ce n-ar fi dat Bella sa fie in masina prietenei ei, mergand pe asfaltul drept, fara a-i fi frica ca s-ar putea rasturna si fara a avea pe constiinta bunastarea bietilor cai ce trageau trasura.

  Dupa putin timp, in departare se putea zari palatul Cullenilor.

  Imediat ce trasura opri, Bella nu mai astepta nici macar ca cineva sa o ajute sa coboare ci sari direct din trasura mergand repede spre usa. Intrand inauntru, ramase uimita de cat de mare putea fi locul acela. O scara imensa facea trecerea la etajul urmator, iar Bella nu se gandi prea mult inainte de a u urca. Rochia ei lunga si frumoasa era acum un adevarat calvar , caci trebuia sa o tina ridicara pentru a putea inainta . Cand in sfarsit ajunse la capatul scarilor, epuizata , doua holuri lungi se aflau in fata ei. Pe unde sa o ia? Isi spuse ca va lasa soarta sa decida, asa ca o lua la stanga. Traversa holul privind spre usile ce se aflau pe de o parte si de alta a acestuia. Acum unde ? Nu putea sa intre in fiecare camera pentru a verifica daca Edward era acolo. Se mai plimba ea un pic pe acolo, pana cand intalni o servitoare.

-         Spune-mi tse rog, unde este camera lui Edward ? o intreba Bella incercand sa nu para prea disperata.

-         Trebuie mai intai sa stiu cine sunteti, deoarece , nu am fost  anuntata ca vom avea vizitatori, si ... nu pot sa va spun prea multe , spuse servitoarea pe un ton bland.Si nu pot lasa pe oricine sa intre.

-         Sunt ... un fel de... logodnica, cred, se eschiva Bella.

-         Sunteti domnisoara Issabella Swan ? intreaba servitoarea cu frica in ochi.

-         Cam da.

Oh, ma scuzati va rog, nu am stiut. Va rog sa nu ma spuneti stapanului, spuse servitoarea disperata.

-         Nu spun nimanui, daca imi spui unde este camera lui Edward, spuse Bella zambindu-i cu subinteles .

Bella statea acum in fata usii lui Edward . Se apleca putin lipindu-si capul de usa, incercand sa auda ceva.

“ Ce naiba sa aud ? Cum vorbeste la telefon? Sau cum face dus ?” se mustra Bella departandu-se un pas.

Se gandi o secunda. Nu stia daca sa intre pur si simplu sau sa bata la usa.

“ Cred ca voi merge pe a doua varianta “ se gandi ea. Totusi nu vroia sa-l surprinda intr-o ipostaza neplacuta. Asa ca isi facu curaj si isi ridica mana ca ciocane cand....

 O melodie lina cantata la un pian umplu holul. Capul Bellei se intoarse spre sursa sunetului, luand-o intr-acolo cu pasi lini. Melodia era superba si Bella se intreba cine putea fi cantaretul. Ajunse in fata unor usi duble , si deschise una dintre ele, pianul auzindu-se mai tare acum. Ramase in prag uitandu-se cum degetele lui Edward valsau peste clapele pianului scotand acele minunate sunete. Ar fi putut sa sa indoiasca ca de el era vorba ? Bella isi dadu ochii peste cap, desi recunostea ca Edward chiar canta bine . Dupa cateva secunde , Bella isi lasa capul sa se sprijine de tocul usii si inchise usor ochii , tinandu-si totodata mainile in san. Insa, deodata, muzica se opri, iar Bella isi deschise ochii uitandu-se mirata la Edward care nu se uita la ea, ci inca isi privea mainile. Pentru o secunda, Bella crezu ca nu o observase, insa Edward incepu a vorbi.

- Ce faci aici ? intreba el dar nu-si ridica privirea.

- De unde ai stiut ca sunt aici ? il intreba Bella contrariata.

- Ei bine nu esti tocmai cea mai silentioasa persoana pe care o cunosc, raspunse Edward privind-o.

-Oh! replica Bella nestiind ce altceva sa mai spuna.

- Deci ? intreba Edward.

- Ce ? intreba Bella bulversata.

- Ce faci aici? Intreba din nou Edward.

- Oh, asta! Spuse Bella – “Ce replica inteligenta” se gandi ea.- Pai vroiam sa vorbim.

- Ascult, spuse el asezandu-se mai bine intorcandu-se acum cu tot corpul spre Bella.

- Faza e ca...tatal meu ma cam obliga sa ma casatoresc cu tine, asa ca m-am gandit, ca.... ei bine, nu are cum sa ne refuze pe amandoi, nu? Adica tu esti ditamai printul. Poti sa spui nu. Nu ?

Edward nu raspunse, ci doar se uita la ea cu o spranceana ridicata.

-         Ei bine? Intreba Bella nerabdatoare.

-         Chiar nu pot intelege ... raspunse Edward de parca nici nu-i auzise intrebarea.

-         Ce?

-         Tu. Esti... –dar isi lasa propozitia in aer, dand din cap zambind, intorcandu-se la pian, pregatindu-se sa-si reia cantecul.

Bella se enerva atunci si, din 2 pasi ajunse langa el si-i prinse mainile inainte ca Edward sa atinga vreo clapa.

-         Ai sa ma ajuti. Nu ? intreba aceasta uitandu-se furioasa la el.

Insa Edward doar o privea in ochi, zambind cald. Expresia lui, o intimida pe Bella si-i dadu drumul mainilor lui.

-         Daca imi vei spune ce se petrece , poate, ii raspunse Edward zambind viclean acum.

-         Nu stiu despre ce vorbesti.

-         O, ba eu cred ca stii foarte bine, replica Edward.

-         Nu pot! Spuse Bella dandu-si ochii peste cap, enervata. Si nu e nimic de spus, oricum.

-         Si daca eu nu te cred ? intreba Edward.

-         Of! Pufni Bella nervoasa, intorcandu-se pe calcaie si indreptandu-se spre usa, dorind sa plece.

Insa Edward i-o lua inainte, si ajunse la usa inaintea ei, postandu-se in fata Bellei nelasand-o sa iasa.

Bella se uita la el uimita , dandu-se un pas in spate.

-         Date ! porunci ea. Lasa-ma sa plec !

-         Nu pana nu imi spui, raspunse Edward serios acum.

Insa Bella nu stia daca sa-i spuna sau nu. Se dusa langa pian si se aseza pe scaunul acestuia, pe care numai acum o clipa statea Edward. Isi lasa privirea spre clape, insa nu indrazni. Nu cantase niciodata la pian. Nici macar nu mai vazuse vreodata unul in realitate.

-         E o poveste lunga. Esti sigur ca vrei sa o auzi? Intreba Bella.

-         Absolut, raspunse Edward.

-         Si nu ma vei considera o ciudata nebuna de legat? Intreba precauta Bella.

Edward doar zambi si se apropie de ea, sprijinindu-se cu spatele de marginea pianului, putand astfel sa o priveasca din fata.

-         Bine, incep...- spuse Bella frangandu-si degetele, un tic nervos de-al ei. Isi stranse picioarele sub ea,  observand ca rochia larga era chiar confortabila. Isi lasa privirea in jos si incepu sa-i povesteasca.

-         Bine, stiu ca pare nebunesc , dar eu nu sunt Issabella. Adica sunt ea, dar nu sunt ea.

Edward parea incurcat.

-         Ok. Deci eu nu sunt Issabella dar ma aflu in corpul ei, desi s-ar putea sa fim oarecum rude , deoarece avem acelasi nume de familie, iar numele noastre sunt oarecum asemanatoare, fiindca eu sunt Bella, nu Issabella. Bella se opri o clipa din vorbit pentru a respira si pentru a-l privi pe Edward ce parea incurcat.- Bine, poate parea nebunesc, insa eu nu sunt din secolul asta, ci din viitor , la peste 3 secole departare, adica din anul 2012. si chestia este ca am avut un fel de accident si undeva la granita dintre lumi m-am intalnit cu Issabella dar nu am vorbit prea mult, caci am cazut intr-un fel de gaura neagra care m-a inghitit complet, si tot ce-mi mai amintesc de atunci este ca m-am trezit in secolul acesta unde nu este nici lumina electrica si nici apa curenta si in mod ciudat tu semeni cu cineva din viata mea anterioara care m-a ranit si de aceea m-am comportat asa cu tine, desi  stiam ca nu era vina ta , si apoi am aflat de nunta si....

Bella fu oprita din vorbit, aceasta ridicandu-si putin ochii pentru a-i intalni pe ai lui Edward , in timp ce acesta statea foarte aproape de ea.

-         Deci ce-mi spui tu mie este ca tu vii din viitor? Si  ca esti in corpul Issabellei dar nu esti ea? Si ca eu seman cu cineva care te-a ranit in secolul tau, si de aceea te-ai purtat atat de ciudat? Intreba Edward indoielnic.

-         Jur! Deci stiu ca suna nebunesc si...Bella nu mai putu continua caci buzele lui Edward se aflau acum peste ale ei, invaluindu-se intr-un sarut pasional. Dupa ce-si reveni din soc, Bella isi inchise la randul ei ochii, profitand de fiecare moment pe care il asteptase de atata timp.

Imediat ce sarutul se inchie, cei doi se priveau in ochi, sprijinindu-si fruntile una de cealalta.

-         Ma crezi? Intreba Bella uimita.

-         Cum as putea sa nu o fac. Chiar daca suna nebunesc , si... chiar suna,- spuse el razand- Insa printre toate acestea, chiar are sens. Un pic, spuse el zambind si dandu-i un pupic pe nas.

-         Si cum ramane cu Issabella? Cu ea trebuia sa te casatoresti, ii spuse Bella.

-         Pai... sa zicem ca EA vroia sa se casatoreasca cu mine, iar eu nu vroiam. Si tatal meu ma obliga , iar dupa ce a avut acel accident, ma simteam prost , deoarece din cauza mea cazuse de la balcon. Insa, cand si-a revenit, adica... ti-ai revenit, mi-am dat seama ca ceva era schimbat. Nu am iubit-o niciodata pe Issabella, insa tu... cand tu ai aparut in peisaj, nu mai vroiam sa renunt la casatorie, fiindca ma indragostise de tine.

Bella il privea uimita, iar faptul ca si-a marturisit sentimentele fata de ea, o punea intr-o alta situatie.

-         Edward eu...., ezita Bella.

-         E in regula, spuse el dezamagit. Adica, vreau sa spun ca nu trebuie sa ma iubesti, mai ales ca seman cu acel cineva care te-a ranit, insa iti spun ca eu nu o voi face niciodata, Bella. Nu te voi rani niciodata. Si daca nu vrei sa te mariti cu mine, voi intelege, spuse el, ridicandu-se in picioare , cu capul plecat, indreptandu-se spre usa.

                                                                Sfarsit !

Sau poate nu....

Doar nu credeati ca se va sfarsi asa :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella isi reveni brusc din socul in care se afla si se ridica de pe scaunul acela, alergand dupa Edward, aproape cazand cand se impiedica.

-         Stai! Striga ea, sarindu-i in spate, luandu-l prin surprindere pe Edward , care aproape se dezechilibra, dar se prinse la timp de cadrul usii.

-         Imi placi! Spuse Bella cu zambetul pe buze. Nu-ti pot garanta ca te voi iubi, dar voi incerca, ii sopti Bella aproape de fata lui.

-         E de ajuns pentru mine, spuse Edward zambind si intorcandu-se astfel incat o lua in brate pe Bella si continua sa o sarute.

Si astfel, cei doi ramasera impreuna pana la danci batraneti, inconjurati de multi nepotei, inca iubindu-se ca la inceput, caci nunta avu loc pana la urma, Bella dandu-si acordul deplin.

                     Sfarsit !

De data aceasta pe bune:)