Capitolul 7. Regele vampirilor

Cu scuzele de rigoare pentru faptul ca am postat asa de tarziu, si e un capitol atat de mic ... va las sa cititi :(
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Somnul o lua radid pe Mary, nefiind capabila sa reziste lumii viselor.

Se afla intr-un castel facut din piatra , fiind foarte vechi. Mary statea in genunchi pe podea, frecand de zor o pata ce parea ca nu vroia sa se stearga. Obosia, isi sterse transpiratia de pe frunte cu dosul mainii drepte, in care se afla o cârpă.

-          Ce crezi ca faci! Striga o voce.Esti aici sa muncesti, nu sa stai degeaba, rasuna vocea.

-          Dar, muncesc , doar ca nu mai pot! se planse Mary.

-          Atunci daca nu mai poti, inseamna ca nu ne mai esti de nici un folos, rasuna vocea.

Mary privi in sus, incercand sa vada persoana cu care vorbea. La etajul superior, un barbat trecut pe varsta mijlocie, imbracat intr-o pelerina rosie, o privea. Mary se infiora cand ii vazu privirea insangerata, dar se sperie si mai si, cand isi dadu seama ca acel om era chiar tatal ei.

-          Si stii ce facem cu oamenii inutili! Spuse barbatul aratandu-si coltii de vampir, aratand fioros.

-          Nu! Striga Mary ridicandu-se din pat.Privi camera, amintindu-si unde era. Nu parea ca cineva sa fi intrat inuntru, asa ca se linisti. Isi apasa mana pe piept, incercand sa isi potoleasca bataile inimii, si sa se calmeze.

Isi arunca picioarele peste marginea patului, privind covorul de la marginea patului. O bubuitura se auzi iar Mary isi indrepta imediat privirea spre usa. Aceasta se deschise cu o smuncitura, iar Mary sari din pat, indepartandu-se cativa pasi, cand doi tipi intrara in camera. Aveau cu totii fete furioasa, ceea ce o ingrozi pe Mary. Nici nu apuca sa stige, cand cei doi ajunsera langa ea, si o apucara de ambele maini, tarand-o afara din camera. Incepura sa o traga dupa ei pe holuri, in timp ce fata se zbatea fara a le ingreuna catusi de putin munca celor doi.

  In sfarsit, ajunsera in fata unor usi duble ce pareau foarte masive. Unul din cei doi vampiri care o tineau, a ciocanit la usa de doua ori, apoi s-a dat un pas in spate, reluandu-si pozitia. Usile  s-au deschis provocand un scartait infiorator, lasand la iveala inca doi vampiri care le deschisera. Camera era imensa, si intr-un fel parea rece. Era facut din piatra si nu avea prea multe obiecte decorative. Mary, observa ca pe un perete era un desen ce reprezenta o scena dintr-o lupta, iar pe ceilalti pereti, cateva arme stateau atarnate. Mai mult sabii si cutite si chiar sulite.

 In fata, se ridica un tron ce parea foarte masiv, facut din metal, fiind asezat pe o platforma din piatra, in timp ce peretele din spate era acoperit cu un fel de cortina de culoare rubinie, din tavan pana in podea. Avand in vedere ca se afla sub pamant, camera nu avea ferestre, totul fiind luminat de cateva becuri si multe lumanari rosii. Totul arata infiorator. Cei doi vampiri inca o mai tineau de maini, ducand-o pana in fata platformei. Privi in sus, si observa ca mai era un etaj cu vedere spre locul in care se afla. Acolo, zeci de vampiri o priveau fix, urmarindu-i orice miscare.

 Dintr-o data, vampirii au inceput sa se miste, zumzaind in spatele ei, apoi incetara brusc. Mary se intreba ce se petrece cand, din spatele cortinei aparu un vampir de vreo 20 de ani blond, fiind imbracat intr-un costum ce parea ca nu se putea potrivi in epoca aceasta. Se aseza pe tron, privind-o pe Mary intrebator. Aceasta se intreba unde o fi Stark exact in momentul in care, de dupa aceeasi cortina iesira inca doi vampiri ce il duceau pe Stark. Acesta din urma fiind legat de maini la spate, si carat de celilalti doi vampiri.

Groaza o strabatu pe fata cand vazu in ce hal arata Stark. Tipul blond de pe tron incepu sa vorbeasca.

-          Micutii mei vampirasi, spuse el zambind. Dupa cum vedeti, avem un om printre noi, adus, de unul dintre fratii nostri.

Mii de sunete de dezaprobare au invadat sala.

-          Da, da, cu totii stim ca nu avem voie sa aducem un om in ascunzatoarea noastra , si stim ca exista si o pedeapsa pentru asta.

Mai multe urale, de data aceasta aprobatoare se auzira.

- Tradatorul, aici de fata -arata spre Stark- si-a recunoscut deja vina. Deci, e timpul sa stabilim pedeapsa. Asadar, pentru dezvaluirea casei noastre si mai ales a speciei noastre, unui muritor, legea spune ca ar trebui sa te alungam din Cladirea Vampirilor .

Alte urale incepura iar Mary era foarte speriata.

-          Insa, mai ai o sansa pentru a te revansa, explica vampirul blond.

Mary si-a dat seama ca el trebuie sa fie Regele vampirilor, sau cam asa ceva.

-          Avand in vedere ca ti-ai recunoscut vina si ai venit sa-mi raportezi personal greseala ta, iti mai acord o ultima sansa. Ceea ce tu trebuie sa faci pentru a-i multumi pe fratii tai,- spuse blondul zambind in directia lui Mary,- este sa o transformi pe muriotoare si sa ai grija de ea.

Stark incepu sa se zbata vrand sa se elibereze, iar, la semnul regelui, cei doi vampiri ii dadura drumul impingandu-l in fata, astfel ca Stark cazu in genunchi.

-          Transformarea va avea loc aici si acum ! explica vampirul rege.

Alte urale umplura camera in timp ce Mary era socata. Cei doi vampiri care o tineau incepura sa o aduca tot mai in fata , astfel ca acum se afla in fata lui Stark. Acesta nu o privea. Isi tinea buzele stranse privind intr-o parte, strangandu-si pumnii.

-          Doar asa iti vei rascumpara greseala, spuse regele.

Dintr-o data, toti vampirii incepura a striga la unison” Fa-o! Fa-o! “.

Stark se apleca spre Mary, sprijinindu-se de umarul ei cu o mana. O privi in ochi cu parere de rau mimand: “ Imi pare rau”.Isi sfasie cu coltii propriul brat, obligand-o apoi sa bea din sangele lui, apoi se apleca spre gatul ei, si-si infipse coltii, facand-o pe Mary sa tipe de durere. Galagia facea ca durerea sa persiste chiar si dupa ce Stark se retrase. Fata cazu la pamant pe jumatate constienta.

-          Acum, ti-ai reparat greseala, frate. Ai grija de noua ta creatie, spuse regele si isi din camera.

Stark se apleca luand-o pe Mary in brate, si ducand-o in camera lui, asezand-o pe pat.

               

                                                      ****

Trecusera deja 6 zile de cand Mary era incostienta si inca nu-si reveni. Stark incepea sa devina ingrijorat deoarece nu ar fi trebuit sa dureze asa de mult transformarea , si in plus, nu parea a se fi schimbat nici macar un pic.

 Iesi din camera, deoarece trebuia sa vaneze. Pana atunci o supraveghease pe Mary, asa ca avea nevoie disperata de sange.

In urma lui, Mary incepu sa-si revina. Pleopele ei fluturara cu repeziciune incercand sa vada mai bine. Pieptul ei se umplu cu aer, iar ea se ridica in sezut. Privi prin jur, amintindu-si cele petrecute. Alerga pana la baie privindu-se in oglenda, incercand sa observe daca ceva era schimbat la ea. Insa nimic nu parea schimbat. Iesi din baie si se aseza pe canapea. Pe o masuta era asezat un obiect decorativ. Fata se intinse spre el, luandu-l in mana, consentrandu-se pe acel obiect, ce parea a fi din ceramica apoi stranse cu putere. Insa nimic nu se intampla. Nu se sparse, nu se deformase, nu se intampla nimic. Mary puse obiectul inapoi, oftand trista. Ar fi fost super daca ar fi putut deveni vampir, se gandi ea.

 Dupa o secunda, usa se auzi deschizandu-se, iar Stark intra pe ea, cu o figura trista. Nu-si ridica privirea decat atunci cand vru sa se aseze pe canapea. Socul era intiparit pe toata fata lui, in timp ce o privea pe Mary.

- Tu... nu esti vampir! Spuse el mai mult ca pe o constatare.

Chiar vreau, dar am un gol :(

Un gol imens in mintea mea si nu ma lasa sa scriu :( Am terminat abia ajumatate de capitol si cred ca am sa-l pun asa, fiindca chiar nu ma mai pot gandi la asta. E asa stresant cand nu-mi vin idei :( Urasc cand am astfel de goluri :(
Sorry kids :(( Va trebui sa va multumiti doar cu un capitol mai scurt de data asta .



 

Concursuri pe bloguri

Buna !
Am gasit un super concurs pe Booktown lover si sunt sigura ca va va placea la nebunie :)
Va puteti inscrie pana la 20 ianuarie 2013

XVIII Vs XXI partea a patra

 Si ultima ! Din pacate, sau din fericire :)

Vazand ca trebuie sa mai sarbatoresc inca odata fapul ca mai am inca doi " urmaritori" ( bine ati aveit , apropo :D ) aveti aici ultima parte :) Sper sa va placa, si in curand , voi scrie din nou la fic :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Trasura mergea in viteza , lasand in urma doar colbul ce se ridica in valuri. Bella privea pe fereastra trasurii, incercand sa distinga ceva prin acel praf. Drumul era foarte rau, cu gropi, pietre si toate cele, astfel ca Bella era zguduita in toate partile. Ce n-ar fi dat Bella sa fie in masina prietenei ei, mergand pe asfaltul drept, fara a-i fi frica ca s-ar putea rasturna si fara a avea pe constiinta bunastarea bietilor cai ce trageau trasura.

  Dupa putin timp, in departare se putea zari palatul Cullenilor.

  Imediat ce trasura opri, Bella nu mai astepta nici macar ca cineva sa o ajute sa coboare ci sari direct din trasura mergand repede spre usa. Intrand inauntru, ramase uimita de cat de mare putea fi locul acela. O scara imensa facea trecerea la etajul urmator, iar Bella nu se gandi prea mult inainte de a u urca. Rochia ei lunga si frumoasa era acum un adevarat calvar , caci trebuia sa o tina ridicara pentru a putea inainta . Cand in sfarsit ajunse la capatul scarilor, epuizata , doua holuri lungi se aflau in fata ei. Pe unde sa o ia? Isi spuse ca va lasa soarta sa decida, asa ca o lua la stanga. Traversa holul privind spre usile ce se aflau pe de o parte si de alta a acestuia. Acum unde ? Nu putea sa intre in fiecare camera pentru a verifica daca Edward era acolo. Se mai plimba ea un pic pe acolo, pana cand intalni o servitoare.

-         Spune-mi tse rog, unde este camera lui Edward ? o intreba Bella incercand sa nu para prea disperata.

-         Trebuie mai intai sa stiu cine sunteti, deoarece , nu am fost  anuntata ca vom avea vizitatori, si ... nu pot sa va spun prea multe , spuse servitoarea pe un ton bland.Si nu pot lasa pe oricine sa intre.

-         Sunt ... un fel de... logodnica, cred, se eschiva Bella.

-         Sunteti domnisoara Issabella Swan ? intreaba servitoarea cu frica in ochi.

-         Cam da.

Oh, ma scuzati va rog, nu am stiut. Va rog sa nu ma spuneti stapanului, spuse servitoarea disperata.

-         Nu spun nimanui, daca imi spui unde este camera lui Edward, spuse Bella zambindu-i cu subinteles .

Bella statea acum in fata usii lui Edward . Se apleca putin lipindu-si capul de usa, incercand sa auda ceva.

“ Ce naiba sa aud ? Cum vorbeste la telefon? Sau cum face dus ?” se mustra Bella departandu-se un pas.

Se gandi o secunda. Nu stia daca sa intre pur si simplu sau sa bata la usa.

“ Cred ca voi merge pe a doua varianta “ se gandi ea. Totusi nu vroia sa-l surprinda intr-o ipostaza neplacuta. Asa ca isi facu curaj si isi ridica mana ca ciocane cand....

 O melodie lina cantata la un pian umplu holul. Capul Bellei se intoarse spre sursa sunetului, luand-o intr-acolo cu pasi lini. Melodia era superba si Bella se intreba cine putea fi cantaretul. Ajunse in fata unor usi duble , si deschise una dintre ele, pianul auzindu-se mai tare acum. Ramase in prag uitandu-se cum degetele lui Edward valsau peste clapele pianului scotand acele minunate sunete. Ar fi putut sa sa indoiasca ca de el era vorba ? Bella isi dadu ochii peste cap, desi recunostea ca Edward chiar canta bine . Dupa cateva secunde , Bella isi lasa capul sa se sprijine de tocul usii si inchise usor ochii , tinandu-si totodata mainile in san. Insa, deodata, muzica se opri, iar Bella isi deschise ochii uitandu-se mirata la Edward care nu se uita la ea, ci inca isi privea mainile. Pentru o secunda, Bella crezu ca nu o observase, insa Edward incepu a vorbi.

- Ce faci aici ? intreba el dar nu-si ridica privirea.

- De unde ai stiut ca sunt aici ? il intreba Bella contrariata.

- Ei bine nu esti tocmai cea mai silentioasa persoana pe care o cunosc, raspunse Edward privind-o.

-Oh! replica Bella nestiind ce altceva sa mai spuna.

- Deci ? intreba Edward.

- Ce ? intreba Bella bulversata.

- Ce faci aici? Intreba din nou Edward.

- Oh, asta! Spuse Bella – “Ce replica inteligenta” se gandi ea.- Pai vroiam sa vorbim.

- Ascult, spuse el asezandu-se mai bine intorcandu-se acum cu tot corpul spre Bella.

- Faza e ca...tatal meu ma cam obliga sa ma casatoresc cu tine, asa ca m-am gandit, ca.... ei bine, nu are cum sa ne refuze pe amandoi, nu? Adica tu esti ditamai printul. Poti sa spui nu. Nu ?

Edward nu raspunse, ci doar se uita la ea cu o spranceana ridicata.

-         Ei bine? Intreba Bella nerabdatoare.

-         Chiar nu pot intelege ... raspunse Edward de parca nici nu-i auzise intrebarea.

-         Ce?

-         Tu. Esti... –dar isi lasa propozitia in aer, dand din cap zambind, intorcandu-se la pian, pregatindu-se sa-si reia cantecul.

Bella se enerva atunci si, din 2 pasi ajunse langa el si-i prinse mainile inainte ca Edward sa atinga vreo clapa.

-         Ai sa ma ajuti. Nu ? intreba aceasta uitandu-se furioasa la el.

Insa Edward doar o privea in ochi, zambind cald. Expresia lui, o intimida pe Bella si-i dadu drumul mainilor lui.

-         Daca imi vei spune ce se petrece , poate, ii raspunse Edward zambind viclean acum.

-         Nu stiu despre ce vorbesti.

-         O, ba eu cred ca stii foarte bine, replica Edward.

-         Nu pot! Spuse Bella dandu-si ochii peste cap, enervata. Si nu e nimic de spus, oricum.

-         Si daca eu nu te cred ? intreba Edward.

-         Of! Pufni Bella nervoasa, intorcandu-se pe calcaie si indreptandu-se spre usa, dorind sa plece.

Insa Edward i-o lua inainte, si ajunse la usa inaintea ei, postandu-se in fata Bellei nelasand-o sa iasa.

Bella se uita la el uimita , dandu-se un pas in spate.

-         Date ! porunci ea. Lasa-ma sa plec !

-         Nu pana nu imi spui, raspunse Edward serios acum.

Insa Bella nu stia daca sa-i spuna sau nu. Se dusa langa pian si se aseza pe scaunul acestuia, pe care numai acum o clipa statea Edward. Isi lasa privirea spre clape, insa nu indrazni. Nu cantase niciodata la pian. Nici macar nu mai vazuse vreodata unul in realitate.

-         E o poveste lunga. Esti sigur ca vrei sa o auzi? Intreba Bella.

-         Absolut, raspunse Edward.

-         Si nu ma vei considera o ciudata nebuna de legat? Intreba precauta Bella.

Edward doar zambi si se apropie de ea, sprijinindu-se cu spatele de marginea pianului, putand astfel sa o priveasca din fata.

-         Bine, incep...- spuse Bella frangandu-si degetele, un tic nervos de-al ei. Isi stranse picioarele sub ea,  observand ca rochia larga era chiar confortabila. Isi lasa privirea in jos si incepu sa-i povesteasca.

-         Bine, stiu ca pare nebunesc , dar eu nu sunt Issabella. Adica sunt ea, dar nu sunt ea.

Edward parea incurcat.

-         Ok. Deci eu nu sunt Issabella dar ma aflu in corpul ei, desi s-ar putea sa fim oarecum rude , deoarece avem acelasi nume de familie, iar numele noastre sunt oarecum asemanatoare, fiindca eu sunt Bella, nu Issabella. Bella se opri o clipa din vorbit pentru a respira si pentru a-l privi pe Edward ce parea incurcat.- Bine, poate parea nebunesc, insa eu nu sunt din secolul asta, ci din viitor , la peste 3 secole departare, adica din anul 2012. si chestia este ca am avut un fel de accident si undeva la granita dintre lumi m-am intalnit cu Issabella dar nu am vorbit prea mult, caci am cazut intr-un fel de gaura neagra care m-a inghitit complet, si tot ce-mi mai amintesc de atunci este ca m-am trezit in secolul acesta unde nu este nici lumina electrica si nici apa curenta si in mod ciudat tu semeni cu cineva din viata mea anterioara care m-a ranit si de aceea m-am comportat asa cu tine, desi  stiam ca nu era vina ta , si apoi am aflat de nunta si....

Bella fu oprita din vorbit, aceasta ridicandu-si putin ochii pentru a-i intalni pe ai lui Edward , in timp ce acesta statea foarte aproape de ea.

-         Deci ce-mi spui tu mie este ca tu vii din viitor? Si  ca esti in corpul Issabellei dar nu esti ea? Si ca eu seman cu cineva care te-a ranit in secolul tau, si de aceea te-ai purtat atat de ciudat? Intreba Edward indoielnic.

-         Jur! Deci stiu ca suna nebunesc si...Bella nu mai putu continua caci buzele lui Edward se aflau acum peste ale ei, invaluindu-se intr-un sarut pasional. Dupa ce-si reveni din soc, Bella isi inchise la randul ei ochii, profitand de fiecare moment pe care il asteptase de atata timp.

Imediat ce sarutul se inchie, cei doi se priveau in ochi, sprijinindu-si fruntile una de cealalta.

-         Ma crezi? Intreba Bella uimita.

-         Cum as putea sa nu o fac. Chiar daca suna nebunesc , si... chiar suna,- spuse el razand- Insa printre toate acestea, chiar are sens. Un pic, spuse el zambind si dandu-i un pupic pe nas.

-         Si cum ramane cu Issabella? Cu ea trebuia sa te casatoresti, ii spuse Bella.

-         Pai... sa zicem ca EA vroia sa se casatoreasca cu mine, iar eu nu vroiam. Si tatal meu ma obliga , iar dupa ce a avut acel accident, ma simteam prost , deoarece din cauza mea cazuse de la balcon. Insa, cand si-a revenit, adica... ti-ai revenit, mi-am dat seama ca ceva era schimbat. Nu am iubit-o niciodata pe Issabella, insa tu... cand tu ai aparut in peisaj, nu mai vroiam sa renunt la casatorie, fiindca ma indragostise de tine.

Bella il privea uimita, iar faptul ca si-a marturisit sentimentele fata de ea, o punea intr-o alta situatie.

-         Edward eu...., ezita Bella.

-         E in regula, spuse el dezamagit. Adica, vreau sa spun ca nu trebuie sa ma iubesti, mai ales ca seman cu acel cineva care te-a ranit, insa iti spun ca eu nu o voi face niciodata, Bella. Nu te voi rani niciodata. Si daca nu vrei sa te mariti cu mine, voi intelege, spuse el, ridicandu-se in picioare , cu capul plecat, indreptandu-se spre usa.

                                                                Sfarsit !

Sau poate nu....

Doar nu credeati ca se va sfarsi asa :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella isi reveni brusc din socul in care se afla si se ridica de pe scaunul acela, alergand dupa Edward, aproape cazand cand se impiedica.

-         Stai! Striga ea, sarindu-i in spate, luandu-l prin surprindere pe Edward , care aproape se dezechilibra, dar se prinse la timp de cadrul usii.

-         Imi placi! Spuse Bella cu zambetul pe buze. Nu-ti pot garanta ca te voi iubi, dar voi incerca, ii sopti Bella aproape de fata lui.

-         E de ajuns pentru mine, spuse Edward zambind si intorcandu-se astfel incat o lua in brate pe Bella si continua sa o sarute.

Si astfel, cei doi ramasera impreuna pana la danci batraneti, inconjurati de multi nepotei, inca iubindu-se ca la inceput, caci nunta avu loc pana la urma, Bella dandu-si acordul deplin.

                     Sfarsit !

De data aceasta pe bune:)

La multi ani 2013 ! ........ Am primit o diploma :)

Waw ! A mai trecut un an, nu? Eu m-am cam facut ca ninge in ultimele zile si , spre rusinea mea , nu am mai postat nimic. Dar asta se va schimba :)


Si acum, din partea blogului The gift of passion...... am primit .......

Chiar am ramas uimita :) Adica nu ca nu as merita... dar chiar e foarte dragut :) O adaug la colectia mea de diplome :)