XVIII Vs XXI Partea a treia

In onoarea de a avea 44 de followers ( bine ai venit Loredana :D ) si a faptului ca am reusit sa scriu , va prezint partea a treia , dar nu ultima a fan-shot-ului care am presupunerea ca va deveni un fanfic :)
Lectura placuta !

 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella statea intinsa in camera ei , inca lesinata, dar incet, incet, simturile ei reveneau la viata, si clipi de cateva ori. In lumina slaba ce provenea de la o lampa cu gaz ce se afla pe masuta de langa pat, Bella putu vedea o silueta intunecata, parca aplecata putin asupra ei. Se sperie imediat, ridicandu-se in sezut, incercand sa se departeze cat mai mult de posibilul raufacator. Nu isi mai gasea vocea nici sa mai tipe, de speriata se era. Silueta se misca repede in fata ei, aplecandu-se si mai mult spre ea, vrand sa ii atinga fata, insa Bella se agita, mai, mai sa cada jos din pat.

-         Lasa-ma! Aproape ca striga Bella, iar silueta se opri.

-         Imi pare rau, raspunse o voce cunoscuta. Bella reusi sa-l priveasca mai cu atentie, recunoscandu-l pe Edward. Privi apoi in jurul ei, inca speriata, dandu-si seama ca nu visase, si chiar se afla in epoca aceea. Ori inca visa. Se pisca singura , incercand sa se trezeasca, insa nu reusi decat sa se pricopseasca cu  durerea si cu o posibila vanataie.

-         Ce cauti aici? Intreba Bella, inca pastrand precauta distanta dintre ei.

Edward isi lasa capul in jos, mutandu-si rusinat privirea de la ea.

-         Imi pare rau, domnita. Stiu ca nu se cuvine sa ma aflu singur in aceeasi camera cu tine, mai ales la ora aceasta, insa eram ingrijorat. Dupa ce ai lesinat in hol, tatal dumitale a chemat doctorul, insa acesta a spus ca nu este nimic grav, si a plecat. Iar eu am ramas sa ma asigur ca esti bine. Am sa...- spuse el ridicandu-se stangaci de pe pat- plec acum, daca imi permiti, spuse Edward departandu-se cu pasi apasati, mergand cu spatele, inca privind-o pe Bella.

-         Da...mai bine...stii tu, ai... pleca, se fastaci Bella in incercarea ei de a vorbi pe un ton serios.

“Baiatul asta avea sa-i aduca sfarsitul”, se gandi ea, dupa ce Edward iesi din camera ei. Se lasa sa cada inapoi pe perne, zambind. Nu putea sa-l urasca, cu toate ca-si dorea asta din tot sufletul. Reusi sa adoarma intr-un sfarsit, cu gandul la cel ce tocmai iesise din camera.

Dimineata o prinse pe Bella dormind. Razele soarelui o facura sa clipeasca greu, intorcandu-se cu spatele la fereastra, lasandu-si o mana aplecata peste pat, astfel incat , aceasta sa atarne in aer. Isi mai târâ corpul cativa centimetri, astfel ca acum, si capul ii atarna intr-o pozitie nefireasca peste marginea patului. Se simtea ciudat sa atarne asa, cu capul in jos, dar ii era prea lene sa coboare din pat.

Un ciocanit discret se auzi la usa ei, iar cineva o deschise fara a mai astepta aprobarea, desi Bellei oricum ii era prea lene sa mai raspuna.

Servitoarea intra inauntru pentru a se asigura ca tanara stapana este bine, insa cand o vazu in acea pozitie, o groaza o cuprinse, si incepu sa tipe din toti rarunchii.

-         Ce? Ce s-a intamplat? Sari Bella ca si arsa din pat uitandu-se speriata in toate directiile.

-         Doamne Dumnezeule si Sfanta Ferioara! M-ati speriat rau de tot domnisoara! Am crezut... Doamne Dumnezeule Sfant, spuse servitoarea facandu-si cruce de cateva ori.

-         Nu am nimic! Stateam si eu....

-         Ce s-a intamplat? Spuse Chales care intra si el in camera fetei, urmat indeaproape de Edward.

-         Nimic. Nu s-a intamplat nimic! Ii linisti Bella. Dar tu de ce esti inca aici? Il pironi cu privirea pe Edward.

-         Eu... pai eu...

-         A dormit peste noapte aici. Seara trecuta si-a facut atatea griji pentri tine, incat a stat pana tarziu, spuse Charles cu un zambet pe buze, si privindu-l mandru pe Edward.

-         Mda. Eu...am sa plec imediat, spuse acesta rusinat.

-         Oh, nu fi asa de strain. Ramani la micul dejun. Oricum, va trebui sa te obisnuiesti cu familia noasta de acum, spuse Charles.

-         Ce? Spuse Bella mai tare decat ar fi trebuit, astfel incat toti o priveau acum.

-         Pai voi va veti casatori in curand, deci e normal ca Edward sa fie prin preajma...

-         Ce? Spuse bella crezand ca nu a auzit bine.

Edward a luat cuvantul, raspunzandu-i Bellei.

-         Tatal dumneavoastra a spus ca voi fi ....

-         Am auzit ce a spus ! sari Bella cu gura , fiind furioasa. Ce nu am inteles este de ce ? Cred ca aseara am fost foarte clara in faptul ca NU vreau sa ma marit cu Edward ! spuse Bella nervoasa ridicandu-se din patul ei.

Acum statea in fata celor trei , imbracata in camasa de noapte atat de demodata pentru gusturile ei, insa nici macar nu-i mai pasa de asta acum.

Edward parea rusinat ca se afla in fata ei, incercand sa se uite oriunde in alta parte,  incercand sa se retraga din camera .

-         Mai bine coboram jos acum, si vorbim dupe ce te imbraci1 spuse Charles, tusind stanjenit, iesind din camera in spatele lui Edward .

-         Ce e cu ei? Intreba bella nervoasa, dar si curioasa totodata.

-         Pai, domnita, nu sunteti prezentabila. Sunteti imbracata indecent, si nu sunteti deloc aranjata.

Bella se uita pentru o secunda la ea. Camasa de noapte ca de mamaie ii acoperea tot corpul, de la gat , pana la glezne. Daca asta insemna indecent aici, atunci Tanya ar fi fost spanzurata pentru nuditate in public, se gandi Bella cu zambetul pe buze.

-         Bine, mi-e o foame de lup, deci ajuta-ma te rog sa ma pregatesc repede, spuse Bella alergand practic pana la dulapul ei, urmata indeaproape de servitoarea care zambi, desi inca era confuza in privinta stapanei ei.

Dupa cateva minute , Bella cobora la masa , simtindu-se destul de inconfortabil cu corsetul pe care servitoarea il stranse atat de tare deoarece “ asa trebuie”. Avea sa moare sufocata daca era nevoita sa poarte asta tot timpul, se gandi ea.

 In salonul in care se servea masa, Edward statea in liniste in timp ce Charles discuta aprig cu un servitor.

Bella se apropie usor, oprindu-se in prag. Charles, imediat ce o observa ii facu cu mana servitorului sa se retraga, zambindu-i Bellei.

-         Buna dimineata, rosti acesta vesel. Ce spui printesa, ni te alaturi micului dejun?

-         Mda, spuse Bella cam cu jumatate de gura, asejandu-se la masa, fata in fata cu Edward.

Platourile cu mancare au inceput sa vina, iar Bella incepu sa manance, in cea  mai mare parte pentru a nu fi nevoita sa vorbeasca . Totusi ceva nu era in regula. Charles nici nu se uita la ea, fiind prea ocupat sa citeasca gazeta de dimineata, insa Edward ii tot arunca ocheade, privind-o intr-un mod confuz. Bella se opri din a mai infuleca, indreptandu-se de spate. Pozitia ei de la masa, nu era una tocmai... de o domnisoara eleganta de care trebuia sa dea dovadal. Inghiti ce mai avea, stergandu-se la gura delicat cu un servetel.

-         Am terminat de mancat. Pot pleca? Intreba ea uitandu-se la tatal ei, care , acum o privea la fel de ciudata  din cauza limbajului folosit de ea.

-         Aaa.... desigur... , spuse Charles nesigur.

-         Ok, spuse bella ridicandu-se automat de pe scaun si luand-o spre gradina.

Ii placea sa stea aici, printre trandafiri, lasandu-se purtata de mirosul lor imbietor, uitand parca pentru o clipa de tot. astfel, cand Edward aparu langa ea si isi drese glasul o sperie putin.

-         Tu erai! Spuse ea, mai mult ca o afirmatie, prefacandu-se neinteresata.

-         Eu, spuse Edward incepand sa faca cativa pasi pe langa ea, atingand din mers petalele catorva trandafiri.

-         Si? Ai de gand sa stai pe capul meu de acum inainte? Pentru ca nu ai nici o sansa sa ma faci sa ma razgandesc, spuse Bella continuand sa mearga, si incercand sa nu il priveasca.

-         In ce privinta? Intreba Edward, prefacandu-se confuz.

-         Nu incerca sa o faci pe-a interesantu-l cu mine, pentru ca nu va functiona, spuse Bella deodata, intorcandu-se cu fata spre el. Nu-mi pasa de nimic, si de nimeni. Insa eu nu ma voi marita cu tine nici de-ar cadea cerul! Spuse ea nervoasa, privindu-l in ochi.

Edward tacu pentru un moment, privind-o la randul sau in ochi, insa apoi se apropie putin mai mult de Bella, in timp ce aceasta se dadu un pas inapoi.

-         Ce faci? Intreba Bella confuza.

-         Stii... de cand ai avut accidentul acela , parca nu mai esti tu. Parca ar fi o alta persoana in corpul tau. Te comporti tare ciudat. De parca nu ai fi de aici, spuse Edward privind-o incruntat de curiozitate.

-         Ce? Spuse bella palind. Ai innebunit? Asa ceva nu se poate intampla! Spuse e pufnind, incercand o batjocura, dar neiesindu-i cum trebuie.

-         Si totusi... incerca Edward din nou.

-         Nu ai cum sa dovedesti asta! Ii scapa Bellei propozitia inainte de a avea timp sa o opreasca. Ochii ei se facura mari, odata cu ai lui Edward, aproape ramanand socata de ceea ce ii scapase. Ar trebui sa pleci acum. Spuse ea in graba, intorcandu-se pe varfuri si luand-o la fuga inapoi in casa.

Edward doar ramase acolo, inca socat, urmarind-o cum se indrepta cu pasi grabiti .

                                                             ****

 Dupa cateva zile, timp in care Edward nu o mai vizitase deloc pe bella, aceasta cazu pe ganduri. Desigur, asta si-a dorit, caci nu dorea sa se marite cu Edward. Insa ultima data cand se vazusera ii mai bantuia si acum amintirile. Se daduse de gol in fata lui, sau poate ca o credea nebuna. Cu siguranta verdictul de nebuna ii facuse sa stea departe de ea. Insa ce nu ii placea ei, era ca tatal ei parea sa nu observe nici o schimbare . inca se mai ocupa de planurile nuntii ei, de parca ea nu avea nimic de spus in asta. De dimineata avusese o discutie foarte aprinsa cu acesta , explicandu-i ca nu vrea sa se marite acum. Insa Charles parca nici nu o audea.

A incercat sa-l indublece , insa acesta era foarte incapatanat, insistand ca nu mai depindea de ea acum. Totul era aproape aranjat si in plus, banii familiei Cullen erau o adevarata binecuvantare.

Atunci Bella facuse o adevarata scena si plecase nervoasa in camera ei.

Nu avea sa se marite si cu asta basta.

  Insa tot mai avea nevoie de ajutor. Si singurul ei aliat, era chiar nesuferitul de Edward.  Astfel, sub pretextul faptului ca dorea sa-i faca o vizita “ prea iubitului ei viitor sot” , Bella se urca in caleasca si astepta ca vizitiul sa o duca la palat, pentru a-l convinge pe Edward sa anuleze nunta .

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ei bine? ce parere aveti? Vreo idee in ce ce s-ar putea intampla in continuare ?

XVIII Vs XXI Partea a II a

Deci, am pus si partea a doua , si... va fi si o parte a treia ( si poate si a patra , sper eu :D , dar vom vedea )
Deci, cititi si spuneti-mi parerea voastra :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Secolul XVIII

-         Nu pot sa cred! Maine ma marit! Canta Issabella valsand de una singura prin camera ei.

-         Domnisoar...aaa...doamna? spuse servitoarea bagandu-si capul pe usa sfioasa.

-         Ce vrei? Striga Issabella nervoasa. Nu vezi ca am treaba?

-         Ma scuzati, dar tatal dumneavoastra mi-a spus sa va anunt ca intr-o ora va ajunge logodnicul dumneavoastra, spuse servitoarea.

-         O ora? Ai innebunit? Si ce mai stai acolo? Ajuta-ma sa ma pregatesc ! striga Issabella agitandu-se.

-         Da, domnisoara.

Dupa ce Edward Masen sosi la conacul Swan, Bella era gata aranjata pentru a-si primi viitorul sot. Dupa ce Edward si Charles vorbira ca intre barbati, tatal Issabellei decreta ca ar fi mai bine sa-i lase singuri pe viitorii soti.

-         Si , deci, nu sunteti emotionat pentru ziua de maine? Intreba Issabella fericita, stand sprijinita de marjinea malustradei de la terasa, si uitandu-se la logodnicul ei.

-         Nu prea, raspunse Edward rece, sprijinindu-si coatele de marginea balustradei si privind cerul instelat.

-         Ce? Intreba Issabella furioasa.

-         Adevarul este ca nu va fi nici o nunta, spuse Edward, inca privind in zare.

-         Asta s-o crezi tu! I-o tranti fata. Papa te va face sa platesti daca ma lasi balta tocmai in ziua nuntii mele. Vei ajunge de rasul societatii, si crede-ma cand iti spun ca papa te poate distruge, spuse Issabella rautacioasa.

-         Nu-mi pasa. Eu nu te iubesc! Replica acesta. Nu ma poate obliga nimeni. Iar tatal meu nu are decat sa ma dezmosteneasca. Eu nu ma voi casatori cu tine! Acum va rog sa ma scuzati , ii spuse raspicat fetei si se intoarse brusc pe calcaie si pleca.

Issabella ramase stana de piatra, ca apoi o lacrima sa-i curga pe obraz. Numai una. Si aceea numai din cauza umilintei la care tocmai a fost supusa. Il observa jos pe Edward mergand catre caleasca, pregatindu-se sa plece pentru totdeuna, asa ca, nervoasa, se apleca peste balustrada si striga spre el.

-         Sa stii ca asta nu se termina aici Edward Masen de Cullen! Nimeni, niciodata nu umileste un Swan... dar nu mai apuca sa spuna nimic, caci mainile ai alunecara de pe balustrada, si cazu in gol, impactul cu solul facand-o sa-si piarda cunostinta.

                                         ~~~~~~~~~~~*~~~~~~~~~~~~

Undeva la granita dinte lumi , atat Bella, cat si Issabella care hoinareau prin infinit, se intalnira. Se privira pentru o clipa, apoi incepura a tipa la unison. Asemanarea dintre ele era naucitoare.

-         Tu...? intrebara iarasi la unison.

-         Esti eu! Spusera din nou.

-         Waw ! In ce dimensiune paralele am ajuns? Intreba Bella uitandu-se ciudat la Issabella, observandu-i imbracamintea de epoca.

-         Nu am idee despre ce vorbesti..., ii raspunse Issabella. Insa tu semeni foarte bine cu mine. Spune-mi, din ce familie te tragi?

-         Swan, spuse scurt Bella.

-         Oh,  suntem rude! Declara  Issabella deloc impresionata, desi look-ul Bellei o cam ingrozea.

-         Aha, cum zici tu. Dar ce e locul asta? Am crezut ca am murit!

-         Si eu la fel. Am crezut ca aceasta este Lumea de Dincolo.

-         Dar tu cine esti ? intreba Bella.

-          Ah, eu sunt Issabella Marie Swan, fiica ducelui Charles Swan, spuse aceasta facand o plecaciune.

Bella se uita ciudat la ea.

-         Eu sunt Bella, spuse ea scurt, uitandu-se stanjenita oriunde altundeva.

-         Si acum? Ce se va intampla?

Dar nimeni nu mai avu nimic de spus, caci un abis negru le inghiti deodata pe amandoua.

Secolul XVIII

-         Domnisoara! Domnisoara, va rog sa dechideti ochii, spuse o voce de barbat.

-         Fa ceva doctore! Nu vezi ca nu se trezeste? Spuse o alta voce de barbat ciudat de cunoscuta.

Bella clipi de cateva ori, inainte ca ochii ei sa se obisnuiasca cu lumina. Primul lucru pe care il vazu, fu un barbat strain, iar apoi pe tatal ei, Charlie, insa arata ciudat de schimbat.

-         Tata? Intreba Bella incercand sa se ridice, insa doctorul o impinse la loc in pat.

-         Nu trebuie sa va fortati prea tare, spuse barbatul cu un puternic accent frantuzesc. Se va face bine peste putin timp, domnule Charles.

-         Charles? Intreba Bella confuza. De cand ii spunea lumea tatalui ei Charles? se gandi aceasta.

-         Nu-ti fa griji scumpete! Ai sa te faci bine! Ii spuse Charles Bellei.

Curand, cei doi barbati parasira camera, iar Bella putea vedea mai bine totul in jurul ei.

-         Unde Dumnezeule am ajuns?spuse ea cu voce tare, privind decorul unei camere straine, mobilate intr-un mod vechi.

Cateva ciocanituri se auzira la usa, iar dupa ce Bella raspunse, o femeie negreasa, cam de 40 de ani, imbracata ca o servitoare, se ivi in camera aceea.

-         Ma scuzati domnisoara, spuse ea umila. Am venit sa va aduc micul dejun, spuse ea.

-         Aaa... bine. Multumesc, spuse Bella uitandu-se ciudat la mancarea ei.

Servitoarea o privi sceptica, pentru faptul ca-i multumi, si nu zbiera la ea ca deobicei, dar dadu doar din cap si iesi afara.

Bella nu-si dadu seama cat de hamesita era, pana ce nu goli toata tava de mancare, care era de-a dreptul delicioasa.

Se plimba putin prin camera, observand ca avea pe ea o rochie ciudata si lunga pana in pamant. Deschise dulapul din camera ei si observa mai multe rochii care mai de care mai inzorzonate. Semanau foarte bine cu rochia de pe Issabella, se gandi Bella , si atunci isi dadu seama ca e posibil sa fi ajuns in locul ei.”Dar oare ea a ajuns in locul meu?” Se intreba ea luand una din rochii si proband-o sa vada cum ii statea.

 Se apropie de geamul ce dadea spre terasa si iesi afara, admirand peisajul. O frumoasa gradina cu trandafiri se intindea de-a lungul pajistii verzi, iar la capatul ei, incepea padurea de un vedre luxuriant.

I s-a mai acordat o sansa la viata, isi spunse ea, zambind. Si va face totul pentru a se bucura din plin.

La pranz, servitoarea revenise in camera ei, luandu-i tava goala, si intreband-o daca doreste sa ia pranzul.

-         Ar fi minunat! Recunoscu Bella. Insa as putea iesi in gradina? E o zi foarte senina si as vrea sa profit din plin de ea.

-         Afara? Intreba servitoarea mirata.

-         Da, spuse Bella.

-         Numaidecat domnisoara, spuse servitoarea si iesi.

Seara veni pe neasteptate, iar Bella fu surprinsa de cat de mult ii placea aici. Totul era linistit, fara scoala, fara teme, fara atata galagie...

-         M-as putea obisnui aici! Isi spuse ea cu voce tare zambind.

-         Domnisoara... spuse servitoarea. Domnul Charles mi-a spus sa va anunt ca imediat trebuie sa apara logodnicul dumneavoastra.

-         Am un logodnic? Sari Bella ca arsa.

-         Ma scuzati. Viitorul dumneavoastra sot, spuse servitoarea umila. Sa va ajut cu pregatirile?

-         Nu, nu. Ma descurc. Doar sa stai pe aproape, caci nu vreau sa cobor singura jos, spuse Bella cu frica.

Lucrurile se complicau, iar Bella o stia prea bine. Dar, pana la urma se putea si mai rau. Se putea trezi deja maritata.

Se pregati repede, luandu-si o rochie din acel dulap, simtindu-se in ea ca o printesa. Se duse in fata oglinzii gigantice, si isi perie parul, strangandu-l si dandu-l intr-o parte, lasandu-l sa-i cada pe piept. Se dadu cu putin ruj, si hotara ca era vremea sa coboare.

Iesi in camera ei, intalnindu-se cu servitoarea, care o privea speriata.

-         Ce? Arat chiar atat de ingrozitor? Rase Bella cu sarcasm.

-         Domnisoara.... parul dumneavoastra!

-         Ce e cu el?

-         E desprins! Nu se poate sa va aratati asa! Spuse servotoarea.

-         Nu are importanta. Doar... du-ma jos, spuse Bella inca emotioanata.

“ Oare cum o arata ? “ se intreba pana ajunse la scari.

 De acolo de sus, privind peste invitati, il vazu. Era chiar... chiar Edward. Iubitul Tanyei, tipul care o umilise la scoala, statea chiar acolo, cu ochii in pamant, in timp ce Charles vorbea cu un alt barbat, destul de aprins.

-         Ah, uite cine a veni! Dulceata, intra. Noi tocmai discutam despre tine, spuse Charles zambind.

Desi Bella ramase stana de piatra la vederea lui Edward, reusi cumva sa inceapa sa se miste pentru a cobora scarile.

-         El e logodnicul meu? O intreba in soapta pe servitoare.

-         Desigur domnisoara.

-         Edward il cheama nu? Intreba Bella doar pentru a se asigura.

-         Da, raspunse servitoarea desi o privea ciudat.

 Imediat ajunsera jos, iar Bella se aseza pe canapeauna unde era si Edward, dar lasand foarte mare distanta intre ei.

-         Issabella, Edward are ceva sa-ti spuna, zise Charles.

Edward se ridica in picioare, facand o plecaciune in fata ei, apoi se puse intr-un genunchi.

-         Issabella Marie Swan, ai dori... mi-ai face placerea de a te casatori cu mine, intreba el stand putin incruntat , si privindu-i mana Bellei care acum se odihnea in mana lui.

Bella se uita la Charles si la tatal lui Edward ( presupuse ea ) cum zambeau, apoi isi cobora privirea spre Edward.

-         Imi pare rau dar... nu sunt gata sa ma marit, spuse Bella cu grija, ridicandu-se in picioare. Observa cum fata lui Edward se mai detensiona , iar zambetele celor doi barbati devenira ingrijoratoare.

-         Issabella... incepu Charles.

-         Imi pare rau ...tata, rosti ea cu grija, dar nu sunt pregatita sa ma marit, imi pare rau! Chiar imi pare rau! Spuse ea si o lua la fuga, iesind afara.

Cei trei barbati se uitara unii la altii, iar apoi Edward se ridica si o urma pe Bella.

 

-         Nu te inteleg, rasuna vocea lui Edward in noapte. Mai inainte vroiai cu tot dinadinsul sa te mariti cu mine, iar acum... ma refuzi? Sa stii ca daca e din cauza accidentului, imi pare rau. Nu a fost vina mea, se apara el.

Bella se intoarse cu fata spre el.

-         De ce ma intrebi toate astea? Dupa cate am vazut, ti-a parut bine ca am refuzat.

-         Da, dar... ma gandeam ca poate e din cauza ...

-         Nu! Nu e vina nimanui. Numai a mea. M-am... razgandit. Nu sunt pregatita sa ma marit. Deci, nu ai decat sa te intorci la iubita ta frumoasa, spuse Bella fara sa gandeasca, imaginandusi-o pe Tanya.

-         Iubita? Intreba Edward confuz. Eu nu am nicio iubita.

-         Mda... atunci ar fi cazul sa-ti faci una. De preferat una blonda, frumoasa cu creierul cat o nuca.  V-ati potrivi, spuse Bella tafnoasa.

-         Poftim? Nu cred ca am inteles, spuse Edward contrariat.

-         Doar ...pleaca, ok? Nu vreau sa ma marit cu tine . Nici acum, nici altadata, spuse ea intorcandu-se spre intrare, insa Edward o prinse de mana.

-         Ce e cu tine? Intreba el curios. Te porti ciudat.

-         Dar ce? Dintr-o data crezi ca stii totul despre mine?spuse Bella obosita. Simtea ameteala, dar incerca sa o ignore. Ochii doreau cu ardoare sa se inchida, si se intoarse brosc. Atunci auzi vocea lui Edward cum o striga de undeva din departare, dar ea deja cadea in intuneric.

XVII vs XXI - Prima parte

Sper sa va placa . lectura placuta :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Secolul XVII

Domnisoara Issabella , fiica vaduvalui duce Charles Swan , statea in gradina ei cu trandafiri, tinand cu o mana umbreluta ei de soare. Rochia ei pompoasa, dupa moda , ii cadea in valuri peste trupul ei frumos.Parul carliontat era prins intr-un coc frumos, ascuns de palarioara asortata. Se apleca morosind un trandafir roz, iar soarele isi lasa razele sa-i mangaie fata. Era cea mai frumoasa femeie din lume, ar spune unii. Insa ce nu stiau ei era ca Issabella nu era decat o mica scorpie rasfatata, avand un comportament oribil. Pana la varsta de 17 ani, pe care o avea in prezent, avusese deja 34 de dadace, pentru ca , dupa cum spune legea, o tanara domnisoara trebuie sa aiba intotdeuna o insotitoare. Insa nimeni nu a putut rezista prea mult in jurul ei.

  Era o mica regina a dramei, si fiind fiica ducelui, normal ca toate mofturile ei ii erau tolerate de catre tatal mult prea ingaduitor.

-         Servitoare ! zbiera Issabella. Unde-mi este ceaiul ? Ti-am zis acum 10 minute sa mi-l aduci, iar tu iarasi stai degeaba ca o lenesa ! striga ea.

-         Imediat domnisoara! Spuse servitoarea umila, alergand cu tava de ceai in gradina.

-         Ei, ce mi-ai adus aici ceaiul? Am de gand sa-l beau stand in picioare? Fiinta imbecila ce esti! Se rasti Issabella.

-         Nu, domnisoara! Sa vi-l servesc la masa din gradina ?

-         Bineinteles ca nu! Doar nu oi fi vreun fel de taranca nespalata sa stau sa ma parleasca soarele. Adu-mi-l in sufragerie, raspunse Issabella si o lua inainte.

Servitoarea se conforma si o urma pe tanara rasfatata, rugandu-se totodata in gand sa scape mai repede, caci, se stia ca niciun servitor nu o putea suporta.

Issabella se aseza pe canadeaua din sufragerie, inchizandu-si umbreluta de soare si aruncand-o pe podea, langa ea. Servitoarea ii intinse tava cu ceaiul, insa fata se uita la servitoare cu scarba.

-         Ce crezi ca faci ? intreba Issabella .

-         Aaa... servesc ceaiul? Intreba servitoarea prinsa cu garda jos.

-         Zeama asta murdara pe care ai carat-o prin gradina, si in care s-a adunat praf si microbi? Incerci cumva sa ma omori? Vrei sa-i spun tatei si sa te bage la arest? Tipa Issabella.

-         Nu, domnisoara! Imi pare asa de rau! Va aduc imediat alta cana de ceai! Se milogi servitoarea, si o lua la fuga imediat ce Issabella dadu din mana.

-         Servitori inutili! Spuse ea lasandu-se pe spatele canapelei, cand ochii ii cazura pe ziarul de pe masuta.

Gazeta lasata de tatal ei, probabil, infatisa pe prima pagina pe printul Edward Masen de Cullen in toata splendoarea lui, anuntand un nou bal in care isi cauta soata.

Zambetul de pe buzele Issabellei se mari atat de mult, iar inima incepu sa-i bata atat de dare de entuziasm incat credea ca ii va sparge pieptul. Printul era frumos de picai si toata printesele sau fetele de familie buna, ar fi omorat numai daca Edward Masen s-ar fi uitat la ele. Insa ea era cea mei frumoasa. Nu degeaba o chema Issabella.

Tatal ei avea sa o marite cu el. Si va face absolut tot ce-i va sta in putere pentru a reusi. Indiferent care va fi pretul platit.

Secolul XXI

Ceasul suna. Melodia mult prea enervanta, ce o anunta pe tanara de 17 ani, ca o noua zi va incepe si ca avea scoala, ca deobicei. Se ridica in sesut, avand inca ochii incgisi, si dupa ce opri alarma, se dadu jos din pat, si bajbai pana la baie, unde, abia dupa ce se spala pe ochi reusi sa-i deschida. Casca cu putere, caci cu o sara in urma statuse pana tarziu pe chat.

 Iesi din baie, dupa isi facu rutina de dimineata , iar cand privi spre ceas, groaza puse stapanire pe ea, caci mai avea foarte putin timp. Alerga pana la dulap de unde isi scoase o pereche de blugi negri, si o camasa in carauri, si nelipsitii ei tenisi, fiind gata imbracata intr-o secuna. Isi ridica peria de par trecand-o de cateva ori prin parul ei ondulat si lung pana la coate, iar apoi, inainte sa iasa, nu uita de ghiozdanul ei si de ochelarii cu rame negre si groase, care erau super la moda. Nu ca i-ar fi trebuit, caci aveau lentile din sticla, dar ii placea cum ii sta cu ei.

Alerga pe scari pana la parterm sintrand repede in bucatarie, si, deschizand frigiderul, inhata de acolo un baton de cereale, grebindu-se inapoi. Tatl ei, Charlie, plecase deja la munca. Afara, o masina o astepta in fata casei, iar fata nu ezita sa urce.

-         Neata Bella! O saluta Angela fericita. Gata de o noua zi de scoala?

-         Neata! Nu prea, recunoscu Bella inca adormita.

-         Dar ce ai ? Ai dat aseara petrecere fara mine? Zase Angela pornind masina.

-         Ceva de genul, spuse Bella zambind stramb.

-         Hei! Fii si tu mai fericita, caci acus ajungem la scoala si ai sa-l vezi pe Stii-tu-cine ! spuse Angela cu subinteles.

-         Angela! o cert eu. Stii doar ca el nu se va uita niciodata la mine! Spun trista.

-         Nu cat timp lipitoarea aia de Tanya va sta in fata lui in timp ce tu incerci sa treci pe langa el.

-         Pe bune Angela! Chiar crezi ca va lasa pe cineva care arata ca Tanya pt cineva care arata ca ... mine? Intreba Bella sceptica, dar ironica.

-         E posibil! Ii spuse Angela incurajatoare. Niciodata sa nu spui niciodata.

-         Dar ai spus-o deja de 2 ori! Rase Bella.

-         Mda, asa e! incepu sa rada si Angella.

Secolul XVIII

-         Papa, te roooog!spuse Issabella facand o fata de catelul batut.

-         Issabella, el e print, scumpete. Are o anumita putere, si nu-l pot obliga sa faca ceva din ce nu vrea, ii raspunse Charles bland.

-         Dar papa... Poti sa-l ameninti ca trimiti soldatii peste el! Spuse Issabella disperata.

-         Scupo, as putea porni un adevarat razboi!

-         Dar papa. Gandeste-te astfel. Daca ma marit cu el, vom fi mai bogati, si vei avea mai multa putere! In plus... cate fetite ai tu papa? Doar una!

-         Of... bine scumpete! Voi face tot ce va fi necesar, accepta Charles.

-         Multumesc , multumesc, multumesc mult de tot papa, spuse fata fericita strangandu-si tatal in brate.

Si astfel, Ducele incerca, prin toata mijloacele sa-i forteze mana Regelui Carlisle, pentru ca fiica lui sa se marita cu mezinul.

-         Iei! Voi fi mireasa! Voi fi mireasa lui Edward Masen de Cullen! Ah! Nu pot sa cred! Canta intr-una Issabella in camera ei, dansand de una singura.

Intr-un final se prabusi pe patul ei cu baldachin inca euforica.

-         Servitoareo! Tipa dintr-o data, iar femeia se ivi aproape imediat in camera fetei.

-         Da domnisoara?

-         De acum va trebui sa te obisnuiesti sa-mi spui doamna, pentru ca ma voi marita! O apostrofa Issabella.

-         Bine dominsor...aaa...doamna, se corecta servitoarea.

-         Ei? Nu ai de gand sa ma intrebi cu cine ? sari Issabella artagoasa.

-         Cu cine, doamna? Intreba servitoarea istovita.

-         Cu marele si renumitul Print Edward Masen de Cullen! Spuse ea entuzismata. Nu-i asa ca e extraordinar?

-         Asa e doamna, abroba servitoarea, insa nu intr-un mod lingusirot, ci mai degraba  sfidatot.

-         Eh! Ce stii tu. Esti doar invidioasa ca esti doar o amarata de servitoare, iar eu ma voi marita cu un print! Acum fugi repede si cheama croitorul, fiindca va trebui sa-mi faca rochia de mireasa! Porunchi Issabella , iar servitoarea se supuse.

Secolul XXI

Bella intra in clasa exact la timp, caci soneria tocmai anunta inceperea orelor. Se aseza in baca ei, a treia de la geam, ca deobicei. Ii placea sa priveasca pe fereastra ori de cate ori isi permitea sa nu fie atenta , iar mintea ei aluneca in lumea irealului. Gandindu-se la printi si printese. Iar Edward sa fie printul ei si sa o o ia pe calul lui alb , si toata lumea s-ar uita la ei, si...

-         Bella? o voce ii opri reveria in care alunecase. Isi ridica privirea, si observa ca profesorul se uita la ea, incruntat. Vrei sa ne raspunzi la intrebare?

-         Aaa... puteti repeta va rog, intrebarea? Incerca ea, insa profesotul dadu din cap, si se intoarse la predatul lui.

Toata lumea se uita la ea, apoi incepura sa susoteasca, iar bella se simti ca o ratata. Parca era exact ca in ziua cand se mutase in Forks, la tatal ei, dupa ce mama ei se recasatorise. Dar noroc ca s-a imprietenit cu Angela.

In pauza de masa, bella se aseza la masa ei obisnuita, langa Angela. Incepura o conversatie usoara in timp ce isi mancau pranzul, cand Edward isi facu aparietia pe usa. Privirea lui se indrepta direct spre ea si pentru o secunda se privira in ochi, dar apoi, el intoarse capul indiferent, clipind lenes. Bellei i se parea ca totul se misca cu incetinitorul, dar apoi aparu Tanya, prinzandu-l de mana si zambindu-i seducator, si il saruta, in timp ce-l tragea spre masa lor, iar Edward ii zambi cu caldura.

-         Iti spun ca tarfa asta nu-l merita! Spuse deodata Angela intorcandu-si atentia asupra mancarii ei.

-         Of! Spuse bella. Ma omori cu zile! Ii reprosa.

-         Eu pe tine ? Tu pe mine! Ma omori cu fiecare clipa cand te vad cum suferi dupa el, iar edward nici nu stie. Ar trebui sa-i spui odata pentru totdeuna ce simti pentru el!

-         Angela! El are deja o iubita , daca nu ai observat! Ii atrase atentia Bella.

-         Cine, tarfa aia? Nu cred ca ar trebui sa-ti faci griji in privinta ei! Ii raspunse Angela.

-         Si chiar daca situatia ar fi alta, tot nu as avea curaj. Adica daca el nu ma place si ma refuza?Nu as mai putea da ochii cu el vreodata, se infiora Bella.

-         Dar daca te place si el? Spuse Angela, si pleca, deoarece tocmai actunci suna clopotelul.

Secolul XVIII

Issabella deja isi alese o rochie de mireasa, si acum se agita cu planuirea nuntii. Cumva , tatal ei reusi sa oblige familia Cullen sa fie de acord cu nunta, iar asta nu putea decat sa o bucure. Totul era deja aranjat, iar in acea seara, se va anunta logodna lor, la balul ce pana acum cateva zile trebuia sa-i aduca lui Edward Masen o posibilasotie. Dar acum, nu va mai fi nevoie! Isi spuse ea in gand, razand .

 Seara se aproprie cu viteza, iar Issabella era deja gata, in rochia ei de bal aurie, si manusile ei delicate.Decolteul pronuntat lasa la vedere lantisorul ei fin ce se odihnea intre sani, iar parul ei prins foarte frumos, adapostea fel si fel de perle stralucitoare, si foarte scumpe.

 Cobora scarile conacului ei incet, pentru a nu se impiedica, si porni alturi de tatal ei, in caleasca de afara.

La palatul printului, lumea deja se adunase, caci Issabelei ii placea sa se se lase asteptata. Aparitia ei fu, bineinteles , surprinzatoare.

Tatal ei, impreuna cu cel al lui Edward incepura sa vorbeasca si sa faca prezentarile. Edward se apleca respectuos, prezentandu-se , si sarutandu-i mana Issabellei, iar aceasta zambi entuziasmata facand la randul ei o reverenta.

-         Edward, fiule, de ce nu o inviti pe domnisoara Issabella la un dans? Ii propuse tatal lui.

-         Imi acorzi acest dans? Intreba el, desi de cand o intalnise pe ea, fata lui nu trada nicio emotie. Parea ca indura ca un adevarat barbat o obligatie, fara a se plange.

Issabella stia ca el nu oise sa se casatoreasca cu ea, dar nu-i prea pasa.

-         Si, spune-mi, de ce nu ai vrut sa ne casatorim? Intreba Issabella in timp ce se leganau amandoi pe ritmul muzicii.

-         Poftim? Eu...eu..., incepu edward surprins de acuzatia fetei.

-         Oh, nu te preface. Stiu ca ai fost obligat, insa nu-i nimic. Ma vei iubi pana la urma asa cum vreau, ii marturisi Issabella.

-         Ce? Spuse Edward confuz.

-         Of, credeam ca pentru un print esti mai inteligent. Bine macar ca esti frumos, spuse Bella parca consolandu-se.Eu am vrut aceasta casatorie. Si papa mi-a obtinut-o.

-         Tu? Spuse Edward nervos. Am crezut ca a fost altceva la mijloc de am fost obligat sa ma logodesc cu tine. Ceva mai serios decat ifosele unei rasfatate!

-         Oh, te rog. Papa ma iubeste si de aceea imi da tot ce vreu. Iar eu te-am vrut pe tine.

-         Asta nu se va intampla niciodata! Ii spuse Edward privind-o dezgustat de scarba care s-a dovedit a fi.

-         Dar deja s-a intamplat! Ai sa vezi, iubitul meu sot, caci totul va fi perfect! Zambi Issabella.

-         Esti nebuna! O acuza Edward.

-         Nebuna de iubire, dragule!ii spuse ea vesela.

-         Atentie toata lumea, se auzi vocea lui Carlisle, si toata lumea isi indrepta atentia asupra lui. Ne-am adunat astazi aici pentru a anunta ceva extraordinar. Un nou inceput in familia mea. Si anume, logodna celui mai mic fiu al meu. Edward Masen, cu incantatoarea Issabella Marie Swan, fiica lui Charles Swan, aici de fata, spuse Carlisle, punandu-i o mana pe umar lui Charles.

Secolul XXI

Bella mercea pe holuri, indreptandu-se spre dulapiorul ei. Se opri in fata acestuia si il deschise, cautandu-si cartile pentru urmatoarea ora. Angela aparu dintr-o data langa ea, iar Bella se sperie.

-         Doamne Angela ce te furisezi asa? Intreba Bella ducandu-si mana la piept, respirand neregulat.

-         N-am vrut sa te sperii, ii raspunse Angela amuzata, deschizandu-si si ea dulapiorul . Si deci, te-ai hotarat?

-         Sa ma hotarasc ? intreba Bella confuza.

-         Sa-i spui lui Edward ! spuse Angela pe un ton de “ evident”.

-         Nu! Nici nu ma gandesc. E o mare, mare prostie, si nu am chef sa ma fac de ras !, spuse Bella, inchizandu-si dulapiorul si pornind spre clasa.

Intra in laboratorul de biologie, singura ora pe care o avea in comun cu Edward. Se uita lung spre ultima banca, unde Edward era prins intr-o conversatie lejera cu un alt baiat. Bella lua o gura de aer si se aseza in banca ei , a treia de la geam, cu 2 banci mai in fata decat Edward.

Isi aranja cartile si isi deschise caietul de notite recitindu-si lectia, cand cineva se propti de banca ei. Privirea i s-a ridicat imediat, iar la vederea lui Edward, inima ei o lua la goana, si o simtea ca si cum avea sa explodeze.

-         Buna... Bella, corect?intreba el sceptic.

-         D-d-da, se balbai bella inrosindu-se putin.

-         Am auzit ca-ti place de mine! O tranti Edward direct.

-         Ce? Cine ti-a spus asta? Intreba bella incruntata.

-         Prietena ta Angela, parca o chema. Ma rog, vroiam sa iti spun ca nu sunt interesat, deci nici sa nu incerci macar, spuse el rece, insa nu pe un ton chiar rautacios. Isi baga mainile in blugii lui spalaciti si se intoarse in banca lui.

Bella ramase stana de piatra , nestiind ce sa faca. Ar trebui sa fie nervoasa pe Angela, sau trista ca a fost refuzata, sau nervoasa ca a fost umilita, sau.... Nici ea nu mai stia. Parca impietrise.

Ora trecu foarte greu, si fiecare sunet pe care il scotea secundarul, o facea pe bella sa devina tot mai nervoasa. Privea nerabdatoare ceasul, iar cand binecunoscutul clopotel de iesire se auzi, o zbughi pe usa, inaintea tuturor.

O vazu pe Angela care se pregatea sa plece si alerga pana la ea.

- Cum ai putut ? se rasti Bella la ea. Cum ai putut sa-i spui?

- Bella imi pare asa de rau.... am crezut ca te ajut!

- Taci! Nu esti decat o tradatoare! Spuse Bella cu lacrimi in ochi. M-ai umilit cel mai tare. Nu conteaza ca Edward mi-a spus clar in fata ca nu sunt de nasul lui, dar tradarea ta ma doare cel mai mult! Spuse Bella si se urca in masina ei, demarand in viteza.

Lacrimile cadeau fara incetare, incetosandu-i vederea. Bella calca mai tare acceleratia, reamintindu-si cuvintele lui Edward, felul cum au privit-o cei ce au auzit conversatia...

Si apoi, o niste faruri ce veneau din fata aproape ca au orbit-o, iar Bella s-a speriat si a tras de volan cu forta, cazand in rapa de pe marginea drumului. Masina ei se raspurna de 2 ori, iar Bella cazu in inconstienta.

Rezumatul si mai multe chestii il gasiti AICI